7 Insule. Los Roques, Venezuela (deznodământ): Niciun bărbat nu te merită.

Scurtă recapitulare a evenimentelor, ca să înțelegi ce s-a întâmplat până aici. Ajungem pe Masqui, insula unde toți cei 8 locuitori se urăsc între ei. Avem un accident de barcă. Rechinii încep să înoate în jurul nostru. Scăpăm. Vizităm o rezervație de broaște țestoase și ni se sugerează să facem supă din ele. Suntem invitați la o fiesta în cerc restrâns, Carlos ne avertizează că petrecerea e de fapt un tertip pentru ca Felipe să rămână singur cu Crina. Adormim tremurând, cu cuțitul sub pernă, urmând ca a doua zi să găsim o cale de a scăpa de pe insulă.

Cum să faci bani punând mâna pe carte.

Cu voia lui Dumnezeu, în noaptea aceea n-a trebuit să omor pe nimeni. După un somn scurt împuns de coșmaruri, m-am trezit odată cu zorii. Crina dormea, încă tranchilizată de spaima din ajun. Am ieșit din cort.

Pentru prima dată de când veniserăm în Los Roques, cerul era înnorat și vântul făcea spume la gura valurilor. O zi urâtă. Șansele ca o bărcuță cu turiști să oprească pe Masqui erau minime. Cu ce-o să plecăm de-aici? Mă simțeam prizonier într-o poveste la fel de plumburie ca cerul care se trăsese peste arhipelag.

Grasul se trezise și el.  Umbla dezorientat prin casă, cu o carte în mână. Un roman de Jane Austen, în limba engleză.

– Carlos, tu citești în engleză? Tu citești?
– E ‘artea lu’ Karen. Am uat-o de la ‘elipe aseară, să ne ‘cheiem ‘ocotelile. ‘u știu unde s-o pun.
– Ia dă nițel cartea încoace.

Grasul îmi pasă volumul ca pe un cartof fierbinte, apucă o mătură și începu să strângă nisipul care se adunase în odaie. O activitate mult mai demnă decât pusul unei cărți în bibliotecă. Filele romanului erau galbene și aspre, dar păreau neatinse de degetul lecturii, ca și cum cartea ar fi îmbătrânit necitită, ca o măicuță virtuoasă.

– Ne trebuie o barcă, Grasule. Trebuie să plecăm de aici înainte să se trezească Felipe. De unde facem rost de barcă?
– ‘u știu. E ‘reme ‘asoală. Azi n-o să ‘reacă nicio ‘arcă pe aici. ‘oate mâine.
– Nu mâine, azi! Fă ceva, du-te și găsește o barcă, dă telefoane, nu știu. Fă ceva!
– ‘edem.

Carlos se purta de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. De parcă nu el ar fi transformat mica fiestă de aseară într-un scenariu de thriller, cu droguri și violuri și tot tacâmul, inclusiv un cuțit ruginit. Ori exagerase, ca un nebun idiot ce era, ori uitase, ca un nebun idiot ce era. Ca să-i reîmprospătez memoria, am strecurat discret două bancnote de o sută de dolari între coperta și prima pagină a romanului de Jane Austen și i-am întins cartea. Ca la doctori. Grasul s-a dat un pas în spate de parcă-i întindeam inima Necuratului.

– ‘e mi-o dai mie? ‘une-o ‘udeva.
– Ia cartea, Carlos. IA CARTEA!
– ‘e ce?
– Ia, hombre, cartea când îți zic. Așa. Acum deschide-o.
– ‘e ce s-o ‘eschid?
– Deschide-o, omule, că nu te omoară!

N-a deschis-o și pace. A apucat cartea cu două degețele și a dat s-o pună pe o policioară. O bancnotă a alunecat dintre pagini și a picat pe podea, între mătură și făraș. Carlos înțepeni o secundă, apoi luă volumul la scuturat, că poate mai pica. Mai pică. Analfabetul făcuse două sute de dolari la primul lui contact cu cartea.

– Ce-i a’ta???
– Pentru tine, Carlos. Pentru că ne-ai ajutat atât de mult.

(și ca să ne scoți din încurcătura pe care tu ai creat-o, tembelule)

– Oooo…’iseară e gran fiesta pe ‘ran ‘oque. ‘arlos e ‘ogat acum, o să ‘acă ‘inste la ‘oată lumea.
– Bine, bine, dar cu ce ajungem pe Gran Roque?
– ‘ezolvăm.

Gran Roque. Latino-disiacii.

Cumva, Grasul a ‘ezolvat. Pe la 11 ne-am urcat tremuriciul într-o barcă supra-propulsată și am lăsat Masqui să-l bată Dumnezeu și valurile. Echipat cu un tricou aproape nou și cu o borsetă care nu făcea decât să-i sublinieze bombeul și-așa exagerat al burții, Carlos jubila din spatele ochelarilor de soare model pentru femei, găsiți probabil pe plajă.

Se anunța o sâmbătă seara fierbinte în Gran Roque. Berea Polar urma să organizeze o petrecere-monstru, cu participarea Polar Chicas, o trupă de promoterițe notorii la nivel național pentru nurii și dezinhibarea lor. Carlos spera că micuța avere abia dobândită îl va introduce în grațiile uneia dintre zeițele BTL. Și nu numai în grațiile.

Pe Gran Roque nu există conceptul de “timp liber”, pentru că nimeni nu muncește ca să aibă nevoie de pauză. Femeile se îndeletnicesc cu statul la umbră, copiii – cu nedusul la școală. Bărbații, mai de plictiseală, mai la cererea publicului, se prostituează.

Turistul tipic de Los Roques: păr blond, piele albă și pistrui, cetățenie vest-europeană, 40 de ani, divorțată. Motivul vizitei: un Jose sau un Ernesto, plete în vânt, sangre caliente, nopți pe plajă la lumina lunii, șoapte de iubire în limba spaniolă, sex torid. Durata vizitei: până când moartea ne va despărți. Sau până se termină banii.

Și femeile practică turismul sexual. Dacă masculii preferă în continuare Asia, unde gagicile sunt mai mici și mai înguste în pretenții, doamnele se îndreaptă spre latino- sau afro-disiacii din Argentina, Jamaica și Kenya. Cu excepția câtorva străvechi colonii ale păcatului din Rio de Janeiro, Senegal și Maroc, în emisfera vestică prostituția e de sex bărbătesc.

Dar nu te gândi la cartiere cu felinare roșii unde masculii se etalează în Batmani sau instalatori. Aici nu vorbim despre bum-bum-ul bordelurilor din Phuket, ci despre o prostituție în ritmuri de tango și cha-cha, unde clienta cumpără sentimente, vorbe frumoase, mângâieri pe cosiță și iluzia unei iubiri nemuritoare. Există și un strop de speranță că totul e de fapt adevărat și că filmul nu se va rupe niciodată. Iar asta face lucrurile și mai dureroase.

Printre europencele venite în insule pentru o eternitate albastră se număra și Jill. Englezoaica, ceva mai tânără decât media, ședea pe veranda unei căsuțe albastre, în mijlocul satului. Ne apropiem de ea să-i cerem relații.

– Fii amabilă, căutăm și noi o cazare mai ieftină pe-aici.
– Aiiiici, a? Daaa, e frumos aiiici. E zuuuuper.
– O pensiune, zic. Știi cumva o pensiune mai ieftină?
– zhuaaaa…diseară facem fiesta. Veniți și voi? O sa fie zuuuper.
– Poate venim, dar mai întâi ne trebuie CAZARE!
– aaaah…fumați ceva cu mine?