Tot ce vrei să știi despre Chiang Mai și Nordul Thailandei

În ultimele două luni, cam de trei ori pe săptămână, am ieșit în oraș cu câte o gașcă de români veniți să viziteze Nordul Thailandei. Și ca să nu fiu nevoit să povestesc de fiecare dată aceleași lucruri, am zis să scriu un articol util pentru fiecare compatriot care-și face drum prin Chiang Mai și prin împrejurimi. Sper să îmi iasă.

Chiang Mai în câteva cuvinte

Chiang mai are un milion de locuitori și se întinde ca o plăcintă la poaelele muntelui Doi Suthep. E un oraș simpatic, suficient de mare ca să găsești tot ce îți trebuie și suficient de mic ca să poți respira. Localnicii sunt calmi, zâmbitori, străzile sunt pline de cafenele,  de baruri cu muzică live, de designer shop-uri locale. Librăriile, bibliotecile, centrele culturale sau galeriile de artă nu lipsesc nici ele. Studenții celor 7 universități de pe harta Chiang Mai-ului contribuie din plin la atmosfera creativă și boemă a orașului.

De văzut, de făcut, frugal.

Am remarcat două abordări ale unei călătorii la Chiang Mai. Prima abordare – pe care aș îndrăzni s-o intitulez “frugală” – presupune o excursie de 3-5 zile. E și abordarea cea mai frecventă, întrucât mulți turiști vin în Thailanda pentru plajă și mai pun câteva zile în coada vacanței ca să vadă și nordul. Dacă ai un astfel  de plan, iată care e rețeta:

Temple

Există aproape 300 de temple în Chiang Mai și împrejurimi. Unele mai noi, altele de-o vârstă cu orașul fondat la finalul secolului al XIII-lea. Cum n-o să ai timp (și nici interes, presupun), să le vizitezi pe toate, îți fac un shortlist.

Wat Phra That Doi Suthep. Sau, și mai simplu, Doi Suthep. Se spune că n-ai văzut Chiang Mai-ul dacă n-ai văzut Doi Suthep. Ceea ce e adevărat măcar dintr-un punct de vedere: de sus, de pe terasa templului, poți panorama tot orașul. Merită văzut, în ciuda aglomerației permanente. Lângă templu se află Jade Gallery, un show-room de bijuterii specializat pe jad. Nebunie. La Doi Suthep se ajunge din centru cu un taxi, tuk-tuk sau songtheaw (furgonetă roșie cu două băncuțe). Poți să urci și cu bicicleta dacă te țin picioarele.

Wat Chiang Man. E cel mai vechi templu din Chiang Mai. Un element de distincție îl constituie chedi-ul decorat cu elefanți de piatră. Se află în centru, poți să mergi pe jos până la el.

Wat Phra Singh. E faimos pentru imaginea (statuia) lui Buddha. Și acesta tot în centru.

Wat Suan Dok. Pentru că-mi place mie. Se află înafara zidului interior. Ia o bicicletă sau o motoretă până acolo. Se găsesc de închiriat.

Pe lângă Chiang Mai: elefanți, giboni, orhidee, mătăsuri și alte bâzdâgănii.

Mae Rim – o zonă din nordul orașului unde sunt aglomerate mai multe atracții turistice: plimbări pe elefant, rafting, o seră de orhidee și un sat în care au fost adunate câteva familii de etnici Kayan/Padaung (long necks) și Akha. Tot în Mae Rim se află și infamul Tiger Kingdom, unde poți să “moamăăă, am pus mâna pe tigruuu”.

Flight Of The Gibbon – traversarea unei bucăți de junglă la nivelul coroanei copacilor, pe tiroliene și platforme suspendate. Safety record-ul e de sută la sută. Jungle Flight, produsul competitor, e realizat de aceeași echipă neo-zeelandeză, la aceleași standarde. Amândouă sunt haioase. Alege și tu ce găsești mai ieftin.

Royal Flora Rachapruek– una dintre cele mai mari expoziții horticole din lume are loc anual în sud-vestul Chiang Mai-ului. Ediția 2011-2012 a început în decembrie și durează până în martie. Dacă-ți plac grădinile e musai să te duci.

Doi Inthanon – vârful celui mai înalt munte din Thailanda (2.565 m) poate fi vizitat într-un day trip din Chiang Mai.

Night Safari – un parc tematic prin care te plimbi cu trenulețul și vezi animale (lei, tigri, zebre, maimuțe, girafe). Simpatic.

Chiang Mai Zoo – că tot veni vorba despre animale, nici grădina zoologică nu e de lepădat. Printre chiriași se numără 3 Giant Panda, ursuleți koala și alte bâzdâgănii. Acvariul din perimetrul CM Zoo se mândrește cu cel mai lung tunel transparent din Asia de Sud-Est. Chestia aia prin care treci și vezi peștii înotând pe deasupra ta.

Triunghiul de aur – e destul de departe de Chiang Mai (circa 250 de kilometri), dar există mulți operatori care oferă day trip-uri până la Chiang Saen, punctul unde se întâlnesc granițele Thailandei, Myanmarului și Laos-ului. Excursiile includ un stop la Templul Alb de lângă Chiang Rai, o excursie cu barca până pe Don Sao, o insuliță laoțiană din mijlocul Mekongului și, opțional, un desant scurt până în Tachilek, un orășel-bazar din Myanmar. Pleci dimineața la 7 și te întorci la Chiang Mai pe la apus. E cam pe fugăreală, dar așa-i viața când n-ai timp. Am povestit mai multe aici.

Satele de artizani

La San Kampaeng – mătăsuri. La Bosang – umbrele, artizanat și hăinuțe. La Ban Tawai – mobilă, decorațiuni, artizanat. Cele trei sate de meșteșugari merită un tur de o zi, un portofel plin și o valiză goală, special amenajată. Am scris mai multe despre asta în articolul Sunteți în Chiang Mai? Sunteți în primejdie.

Transportul în Chiang Mai.

Orașul și cei care îl vizitează au suferit până foarte recent din lipsa unui sistem de transport în comun în adevăratul sens al cuvântului. Timp de mulți ani legea a fost făcută de taximetriști și de șoferii de furgonete (songtheaw) care transportau pasageri la prețuri făcute după fața omului.

Începând cu luna martie lucrurile s-au schimbat prin apariția liniei Smart Bus care leagă principalele puncte ale orașului. Autobuzele au un capăt la aeroport și celălalt capăt la bus terminal-ul pentru distanțe lungi cu opriri pe Niemanhaman Road, în Old Town sau în zona Night Bazar. Prețul unei curse indiferent de distanța parcursă este de 20 THB (approximativ 2,5 RON). Traseele și poziționarea autobuzelor Smart pot fi urmărite aici. Există și aplicații Android și iOs pentru tracking.

O alternativă la taxiurile clasice o reprezintă sistemul Grab. Grab este versiunea asiatică a Uber și a preluat recent operațiunile acestuia din urmă în mai multe țări sud-est asiatice. Prețurile sunt comparabile cu cele ale companiilor de taxiuri, cu mici variații care țin de specificul formulei de calcul. Problema – ca și la Uber – este că șoferii nu cunosc orașul, iar dacă apar probleme la navigația online e posibil să se rătăcească, să anuleze cursa sau să suprataxeze.

În fine, șoferii de songtheaw care până acum făceau prețul după fața omului sunt obligați să afișeze în mod transparent tarifele de transport.

Bucla de Vest: Pai-Mae Hong Son-Mae Sariang

(Click aici pentru harta dinamică în Tripline)

Paradoxul face că principalele atracții pentru care e căutat Chiang Mai-ul nu se află în Chiang Mai, ci în provinciile vecine. Ca să te bucuri de ele ai nevoie de un minim de 10-14 zile în nord. Asta ar fi a doua abordare. Ca s-o pui în practică, însă, te-aș sfătui să-ți închiriezi o mașină sau o motocicletă. Pentru libertate de mișcare. Și pentru că șoferii de autobuz/microbuz sunt cam duși cu capul.

Pai – se află la jumătatea drumului celor o mie de curbe, pe malul râului omonim. Pai e o stațiune montană foarte populară printre hipioți. Zonă frumoasă, mâncare bună, muzică live, magazine cu drăguțenii, baruri fistichii, saloane de masaj și spa-uri, oameni tineri și o atmosferă de maximă boemie. Găsești cazări de absolut toate categoriile. Merită să stai măcar două zile. În fundul satului există și două elephant rides. Ți-l recomand pe cel ținut de Thom.

Peștera Tham Lod – dacă tot ai ajuns aici, ar fi păcat să nu vezi una dintre cele mai frumoase peșteri din Thailanda. Tham Lod se găsește la 50 de kilometri (o oră și ceva) de Pai, pe drumul către Mae Hong Son. Nu intru în detalii, am făcut-o deja aici.

Mae Hong Son – este capitala provinciei cu același nume. 70 la sută din populația orașului provine din hill tribes. Mae Hong Son e un orășel cochet și blând, plasat într-o zonă plină de minuni, pe care am să le expun un pic mai jos. Pe plan local, merită să vezi superbul templu Doi Kong Mu, construit pe muntele care veghează asupra orașului. Cele mai frumoase apusuri de soare sunt acolo.

Huay Sua Thao – un sat de gâturi lungi amenajat la câțiva kilometri de oraș. Amenajat, da, pentru că familiile de Kayan de-acolo sunt aduse de prin alte sate, pentru a fi mai accesibile turiștilor. Deși se poate comenta pe marginea autenticității acestei așezări, oamenii sunt cât se poate de reali. Și de drăguți. Vezi aici detalii despre Huay Sua Thao.

Huay Phu Keng – alt sat de gâturi lungi, ceva mai adevărat. De fapt, cel mai adevărat din cele pe care le știu. Cătunul se află la 30 de minute de mers cu barca pe râul Pai (debarcaderul  e într-o margine de oraș), aproape de granița cu Burma. Dealtfel, cam toate atracțiile serioase ale nordului se află la granița cu Burma. Mai multe despre sat aici: Huay Phu Keng. Locul unde nu m-am născut.