Am pornit vineri după-amiaza din București, i-am dat prin Bulgaria cu 120-la-oră (am luat doar un radar, am rezolvat cu 10 Euro în talon), am văzut luminile calde ale Salonicului abia spre miezul nopții.
Sâmbătă dimineața am luat-o pe nou-construita autostradă Egnatia Odos (E90, cea veche și îndelung folosită este E75). Egnatia Odos duce spre Veroia și se oprește în Grevena, pe când E75 duce la Atena.
Am ajuns la Meteora sâmbătă pe la 16.00 și am căutat vreme de vreo oră o cazare, pentru că era fully booked și când spun asta, mă refer la faptul că până și locurile de campare erau aglomerate. Învierea am făcut-o la Mănăstirea Varlaam, dar despre asta o să scriem într-un articol dedicat.
Duminică am mâncat miel, ca tot grecul și, luni dimineață, am pornit din nou. Spre Nafplio. Am ajuns cam în 6 ore, dar a durat atât pentru că zona aceasta din Pelopones este plină de locuri în care merită să te oprești. Doar ca să vă faceți o idee: maci și viță-de-vie P E S T E T O T.
De ce să mergeți în NAFPLIO?
Ca să fiți printre puținii călători care știu ce înseamnă “adevărata Grecie”.
Cei mai mulți romaâni care vor în Grecia se duc la agențiile de turism și primesc imediat un Halkidiki sau o Paralia. Românii mai șmecheri atacă insulele: Tassos, Corfu, Rodos. Bogații se duc în Santorini.
Pentru voi am descoperit Nafplio, un oraș “hand-made”.
Conform legendei, orașul a fost întemeiat de Nauplios, fiul zeului Poseidon, care e menționat în mitologia greacă ca erou pentru descoperirile sale din domeniul astronomiei (printre altele a descoperit Ursa Minor) și pentru faptele de vitejie din timpul Războiului Troian.
Ca să vedeți un oraș venețian, ajuns capitală a Greciei.
La intrarea în oraș veți vedea un indicator pe care scrie WELCOME TO NAFPLIO THE OLD CAPITAL OF GREECE.
E pe bune: Nafplio a fost ridicat de către venețieni la 1500, care își asigurau “porți de comerț” în toate locurile în care puteau amenaja un port. Pe la 1800, Ioannis Capodistrias, primul președinte al Greciei (care a renunțat la funcția pe care o avea atunci, aceea de ministru al afacerilor externe al Rusiei, pentru a-și servi Grecia natală) a decis să facă din Nafplio “buricul pământului”: a deschis prima școală din Grecia, a construit palatul prezidențial, însă a fost asasinat în fața Hagios Spyridon, incident care a omorât în fașă încercările de a face din oraș capitala Greciei. Chiar dacă Atena a câștigat bătălia, Nafplio rămâne învingător la frumusețe și calitate.
Ca să mâncați bine.
Da, știu că o să îmi spuneți că se mănâncă bine oriunde în Grecia. Ce face diferența este că pe lângă mâncarea bună și multă, există o atmosferă specială, care “face bine”: străduțe mici, magazine frumoase, terase una-mai-dichisită-ca-alta, greci prietenoși, yahturi ancorate la mal, mare blândă și curată. Asta înseamnă că atunci când vă așezați să mâncați, nici nu vă dor picioarele de atâta căutat un restaurant bun, nici burta, de atât adulmecat pe lângă mese, ci dimpotrivă: orășelul ăsta vă pregătește să primiți mâncarea zâmbind și să nu conteze că nota e (cam) mare. Un prânz pentru două persoane, alcătuit dintr-o Cola, un Mythos (bere locală), un calamar la grătar, o porție de scoici și un pește o să coste undeva în jur de 70 Euro.
Ca să cumpărați lucruri pe care nu le găsiți în altă parte.
Spuneam la începutul articolului că Nafplio pare un oraș “hand-made”. Aproape tot ce înseamnă “marfă” este făcut de către proprietari și fabricat chiar în magazin. Şi nu mă refer doar la pâine sau la prăjituri. Găsiți în Nafplio magazine cu:
- Pantofi unicat (care se “croiesc” pe calapod sub ochii clienților). Un dezavantaj este că dacă ați pus ochii pe o pereche și aveți neșansa ca cel din față de la coadă să o cumpere, așteptați o săptămână până se coace alta.
- Poșete, genți, cufere, saci
- Bijuterii din aur sau din argint
- Cercei care arată ca în galeriile de artă. De exemplu: un cercel cu căpușorul unui porc, celălat cu jumătatea posterioară, adică fundul și coada. Sau cercelul din stânga un iepuraș, cel din dreapta un morcov. O brățară care reprezintă o funie de pus rufele la uscat, cu bluze, pantalonași și chiloți (!) din argint și clești colorați. Cea mai tare fiță mi s-a părut o pereche de cercei făcuți dintr-un metru de croitorie.
- Lumânări și candele
- Haine făcute de designeri locali (asta e un super trend în orașelele mici)
Ca să stați o seară cu 40 Euro și în altă seară cu 400.
Dacă vă ghidați după Internet și cărți de profil, găsiți două hoteluri care își fac reclamă în toate cele. Nu zic că nu sunt ok, dar sunt foarte scumpe și nu sunt pe malul mării. Unul dintre ele e cocoțat pe munte, printre străduțe pline cu flori (Ilion), celălalt e sus de tot pe munte (e adevărat că ai panoramă asupra Golfului Argonic). Astea costă de la 300 la 600 de €/noapte.
Însă, poți să alegi varianta Rent Furnished Apartment, Rent Rooms sau hoteluri mai mici, cum ar fi Hotel Victoria unde dubla costă 60 €/noapte (fără mic dejun, care costă 9 €/persoană), dar cu tot ce trebuie pentru un sejur în Nafplio.
Ca să locuiți într-o ruină.
Cei care merg în Grecia se împart (din punct de vedere arheologic) în: cei care vor să vadă rămășițe din Grecia Antica și cei care nu au chef să vadă “pietre”.
În Nafplio există, bineînțeles, fortărețe din timpul lui Baiazid, care a și cucerit una dintre ele, invadând portul cu turcii lui, “frunză și iarbă”. Însă, există și BOURDZI.
Bourdzi este o fortăreață venețiană cunoscută și sub numele “Castelul de pe mare”, care a servit mulți ani drept închisoare, dar din 1930 funcționează ca hotel, restaurant sau locație pentru evenimente deosebite.
Cum ajungeți?
Sfatul nostru (adică cel mai eficient, luând în considerare durata călătoriei și prețul pentru transport) este să zburați pănă la Atena (cu Aegean Airlines) și de aici să închiriați o mașină.
Din capitală, Atena, până în vechea capitală a Greciei, Nafplio, faceți vreo 2½ ore.
Comentarii - Un Comentariu
Lasă un comentariu
[…] S-o luăm pe rând: de aici, din mica peninsulă izolată de munți de 2.500 de metri, a început Grecia modernă. După ce, timp de sute de ani, luminoasa Eladă s-a aflat sub ocupație turcească, un cap de familie și șef de clan din Mani a pornit mișcarea de eliberare, cam în același timp în care Tudor Vladimirescu făcea o treabă similară în Ţara Românească. Vladimirescul Greciei se numește Petrobey Mavromichalis și constituie un motiv de întemeiată mândrie pentru toți manioții. După ce-a eliberat Mani-ul de turci la începutul secolului XIX, întreg Peloponesul s-a răsculat și, sub comanda sau cu sprijinul lui, grecii i-au pus pe turci pe fugă pentru totdeauna, luându-și țara înapoi. Ca încununare a luptei de eliberare, câțiva ani mai târziu, Peloponesul își proclamă independența și se înființează prima Republică a Greciei cu capitala la Nafplio (despre care ați citit deja aici). […]