Lacul Skadar, Muntenegru

Sincer să vă spun, pentru lacul ăsta am plecat în Muntenegru. Văzusem câteva imagini pe net și mi-am zis “nu cred că locul ăsta există”. Deci am plecat să verific dacă ceea ce văzusem era realitate sau opera unui artist al Photoshop-ului.

Personal, sunt nebun după lacuri. Dintre toate manifestările naturii pe Pământ, lacurile mi se par cele mai apropiate de începutul curat și sincer al lumii. Par că poartă în ele toată înțelepciunea planetei. Oceanele, imense și zbuciumate, sunt niște adolescenți acneici pe lângă serenele lacuri care știu totul despre lume și despre viață. Că veni vorba, Lacul Skadar găzduiește viață în toate formele ei. E unul dintre puținele locuri din Europa unde mai găsești pelicani. Alături de ei, în fiecare an, un sfert de milion de păsări se întorc aici din țările calde. Skadar e un paradis al ornitologilor din toată Europa. Peste 270 de specii își fac cuib pe malurile sale.

Lacul are 44 de kilometri lungime și 7 kilometri lățime. Două treimi din el se află în Muntenegru, restul în Albania. Pe malul estic e orașul albanez Shkodra, care a dat și numele frumoasei întinderi de apă. Am fost și până acolo, să nu mor de curiozitate. Vă povestesc în alt articol.

Din mai până în martie se poate pescui. Lacul e plin de pește: crap, țipar, păstrăv, în total 40 de specii. E interesant faptul că în Skadar pot fi găsite și specii de pește de apă sărată.

Cum totul în Muntenegru e comprimat pe distanțe mici, de la Skadar la Marea Adriatică sunt doar 14 kilometri în linie dreaptă. Pe șosea, asta înseamnă 45 de minute până la Petrovac, cea mai apropiată stațiune.

Lacul e presarat cu insule și insulițe. Pe multe dintre ele se găsesc mănăstiri, fortificații sau mici așezări pescărești. Grmzour, “Alcatrazul Muntenegrului”, o fostă închisoare construită de turci, e o ruină albă, strălucitoare, pe ale cărei ziduri stau de gardă zeci de pescăruși cu simțul datoriei.

Din Virpazar spre nord, cum mergi pe malul lacului, se ajunge la Rijeka Crnojevica, un fost nod comercial și reședința de vară a dinastiilor regale muntenegrene. Drumul până acolo este unul dintre cele mai periculoase pe care le-am întâlnit vreodată. Şoseaua are o singură bandă pentru ambele sensuri, în cei 20 de kilometri sunt 200 de serpentine, în jos se deschide o râpă de 5-600 de metri, parapeți ioc. Dacă te țin nervii și ajungi până la Rijeka Crnojevica, da, simți că a meritat. Pentru că n-ai mers 20 de kilometri în spațiu, ci 200 de ani în timp. Timp care pare să curgă înapoi. N-am cuvinte să vă descriu cum e acolo. Pot să vă spun doar că locul mi-a dat o stare foarte, foarte bizară. În sens pozitiv.

Cum se ajunge la Skadar:

De la Podgorica (capitala Muntenegrului) sunt 30 de kilometri cu mașina până la Virpazar (satul-stațiune de pe malul lacului). 45 de minute. De la Dubrovnic (Croația) faceți cam 3 ore la volan.

Unde dormiți:

În Virpazar am găsit doar două hoteluri, dintre care unul închis pentru renovare. Făcând calculele ce se impun, rămâne o singură variantă, din fericire decentă: Hotel Pelikan. Citiți mai multe despre el aici.

Ce să faceți la Skadar:

Dacă vă plac păsările (fără glume, da?), înarmați-vă cu un binoclu și cu un teleobiectiv puternic și luați-o la picior pe malurile lacului. O să aveți ce vedea. Pescarii sunt sfătuiți să nu plece de acasă fără undițe, altfel or să regrete toată viața că n-au lansat în apele peștoase ale Skadarului. Hotelul Pelikan are două bărci de agrement pe care puteți petrece o zi întreagă hoinărind peste ape, făcând plajă, pescuind și făcând fotografii.

M-aș mai duce? Mâine.