Amazing Asia 2007 (Ep. 1) – Primele 24 de ore.

București

Trezirea la 6.00 dimineața. Taxiul s-a strecurat greoi printre partenerii de trafic și am făcut o oră și un sfert până la Otopeni. Aeroportul era destul de pustiu la ora aia, așa că în 10 minute am făcut check-in și am trecut prin formalitățile vamale.

Am făcut poze tuturor avioanelor de pe pistă, până când mi-a zis un domn ca “nu e voie”.

Boeingul 737 Tarom a decolat la timp. Am avut parte de un zbor liniștit până la Roma, cu o aterizare ca la carte – mulțumiri căpitanului Băluță (nume tipic de pilot la Tarom) și întregului echipaj.

Roma

Ne-au hărțuit puțin la sosire, punându-ne tuturor bagajele la scanat și obligându-ne să așteptam autobuzul de transfer 10 minute. La Roma era soare și racoare, iar aeroportul – plin. Ce înseamnă să ai obiective turistice…

Fata de la check-in-ul Qatar Airways părea un pic contrariată că niște români vor să plece din Roma, nu să stea. Ne-a întrebat dacă am mai fost la Singapore și dacă avem viză. I-am răspuns că nu ne trebuie, lucru pe care parea să-l știe și ea. După ce ne-a verificat toate hârtiile pe care le aveam la noi, inclusiv șervețelele, ne-a dat cărțile de îmbarcare și ne-a lăsat în pace.

Am urcat în avion pe la 12.00, conform programului. Airbusul A330-200 arăta ca scos din cutie și era plin ochi de pasageri care mai de care: indieni, pakistanezi, thailandezi și câțiva arabi. La ora 13.00, când în mod normal trebuia să fi decolat deja, căpitanul (un iordanian) ne anunța că nu putem decola din cauza a cinci pasageri rătăciți. Dacă nu i-am fi așteptat, ar fi trebuit ca firma de handleing să le caute bagajele în toată cala și să le trimită înapoi în aeroport.

Au ajuns la 13.30, dar tot nu puteam decola, pentru că pierduserăm slotul. Capitanul ne-a motivat întârzierea printr-o congestionare a traficului aerian în sectorul cipriot. Ce să facem… am mai așteptat. În fine, pe la ora 14.00 am scos flapsurile, ne-am îndreptat spre pistă și am decolat lin și frumos.

În timp ce decolam și câștigam altitudine, câțiva pasageri încă mai vorbeau nestingheriți la mobile, spre groaza noastră și a stewardeselor. Am aflat ulterior că cel puțin jumătate erau la primul zbor.

Pe toată durata zborului, au fost cozi interminabile la toalete, pasagerii stăteau câte 15-20 de minute înăuntru și mai și uitau să încuie ușa. Am înțeles repede că intrau să fumeze pe șestache.

Una dintre stewardese era româncă de-a noastră, din Bucuresti. O chema Lora și lucra la Qatar de câțiva ani, pentru că se plătește bine. A fost super de treabă cu noi, ne-a dat niște locuri mai bune unde să ne putem întinde picioarele și s-a purtat ca o soră pe toată durata zborului. Lora, să-ți dea Dumnezeu sănătate!