Continuăm publicarea în premieră a câtorva fragmente din Volumul Doi al ciclului “Namaste” de Sega: “Aventuri spirituale în Nepal”. Episodul de astăzi cuprinde capitolele 5 și 7 din cartea care va apărea în luna mai la Editura Humanitas.
Capitolul 5. Shuva Ratri.
My Trip Adventure, Cosmos Arts, Export & Cargo, Pub Maya, Skype is Working, Laundry 50 rupees, Tibetan Restaurant, Thamel Supermarket, Silky Trend, Asian Arts Emporium, La Dolce Vita, The Himalayan Spirit sunt doar câteva dintre reclamele viu colorate care strigă povestea comercială a Thamelului de pe zidurile cenușii.
Pe străduțele înguste și întortocheate ale cartierul turistic din inima orașului Kathmandu, o poveste și mai palpitantă: ricșari fofilându-se pe biciclete cu ataș printre mașini sau motorete care vomită fum și claxonează isteric, hamali periind păienjenișul de cabluri dintre clădiri cu baloții uriași pe care-i duc în cârcă, cerșetori cu mâna întinsă la intrarea în restaurante, călugări buddhiști în robe stacojii și asceți hinduși în robe portocalii, turiști fugind ca potârnichile din calea negustorilor de păturici din păr de iac, șaluri de cașmir, balsam de tigru, suveniruri, ceaiuri, sucuri naturale de fructe, picturi cu tematică buddhistă sau echipamente ieftine pentru urcat pe munte, meșteri de fluiere din bambus doinind a jale și dor – o lume agitată și gălăgioasă, care pare să se hrănească cu gaze de eșapament în loc să se sufoce.
Laxmane, voi nu vă-mbolnăviți de la poluarea asta? îl întreb horcăind. Ne-am obișnuit, nu prea avem de ales, îmi răspunde el ridicând motocicleta pe cric. Să știi însă că acum aerul e curat cât de cât, să vezi când se ia curentul cum e, când toți dau drumul la generatoarele cu păcură. Laxmane, să știi că și la noi se lua curentul într-o perioadă, pentru economie, îmi amintesc eu, de asta se ia și la voi? Nu, frate Sega, râde el. La noi nu mai fac față centralele electrice. Sunt vechi și obosite. Deh, putere mică, cerere mare… Hai că ne așteaptă frate-meu!
Nepal Adventures Pvt. Ltd. ocupă un spațiu de 25 de metri pătrați, despărțit prin pereți de rigips de celelalte agenții de turism, saloane de masaj și prăvălioare de la parterul clădirii în care am intrat. Nakul Devkota, se prezintă fratele lui Laxman, ieșindu-mi în întâmpinare cu un zâmbet larg și poftindu-mă de îndată să iau loc pe fotoliul capitonat cu piele din fața biroului său impunător, pe care se află un laptop deschis.
Nakul și Laxman sunt de-o vârstă, dar nu seamănă deloc unul cu altul. Nu s-ar zice că-s frați. Nakul e suplu și negricios, Laxman e rotofei și albicios. Ne-am mutat de curând, începe Nakul, așa că scuză-ne dacă nu-i totul aranjat cum se cuvine. Cu ce te servesc? Ramesh, ordonă el fără să mai aștepte răspunsul, un suc de fructe pentru domnul Sega și unul pentru mine! Ramesh e unul dintre băieții pe care i-am întâlnit în antecamera biroului, adunați în jurul unui calculator. Băiatul ăsta e printre cei mai buni ghizi montani pe care-i avem, se fălește Nakul. Agenția noastră, continuă el, se poate mândri cu faptul că are cei mai pregătiți ghizi din Nepal, vezi atestatele lor pe pereți. Noi nu glumim cu Himalaya! În branșa noastră, nu-i loc pentru amatori!
Fără îndoială, o agenție serioasă, îmi zic admirând diplomele înrămate, puse alături de hărți complexe și de tablouri care înfățișează creste înzăpezite. Precum vezi, continuă Nakul, cu asta ne ocupăm noi. Organizăm expediții, atât pentru alpiniști profesioniști, cât și pentru turiști obișnuiți. Ia zi, face el cu un licăr în ochi, n-ai vrea să urci până la Tabăra de Bază? Sau să mergi într-un circuit de trei săptămâni prin Annapurna? Îl refuz politicos. Nu te supăra, Nakul, dar eu nu prea mă omor cu muntele. Și nici timp de excursii nu prea am. Nu pentru asta am venit în Nepal. Am de luat o viză pentru India și de urmat un curs de Vipassana, care o să-nceapă pe 24 septembrie. Și mai vreau să văd locul unde s-a născut Buddha. Și… cam atât.
Elefanți, rafting, trekking, Pokhara, Annapurna, rafting. Ce zici, brother?
O, Sega, dar e mare păcat să nu vezi mai multe dacă tot ești aici, se ambalează nepalezul, răsucind laptopul cu ecranul spre mine. Uite ce fotografii splendide și uite ce-ți propun: ne ocupăm noi de viza ta, iar tu te plimbi puțin pe ici, pe colo. Dacă vrei, te trimitem și în Tibet, avem un pachet de o săptămână, cu viză inclusă, știi că-i mai greu cu chinezii, dar tu nu trebuie să-ți faci griji pentru că ne ocupăm noi de toate, ce zici?
Rumeg informațiile și sorb apoi din sucul răcoritor, adus de Ramesh. Nu știu ce să zic, Nakul, șovăi eu sedus de peisajele montane, care defilează într-un slideshow spectaculos pe ecran. Sega, ascultă-mă o clipă, te rog. Ai viză pentru o lună, așa-i? Așa-i… Cursul tău de Vipassana începe peste opt zile, corect? Corect… Cursul e dur, Sega, atenție, mi-au spus mulți… Știu, Nakul, nu mă aștept la un concediu de odihnă… Păi tocmai asta e, bate nepalezul cu palma în birou, n-ar fi mai bine să te relaxezi și tu puțin înainte, să ieși în natură câteva zile, să vezi frumusețile acestei țări minunate? Chiar nu știu ce să zic, Nakul, repet eu stânjenit, n-am venit în Nepal pentru turism.
Uite la ce m-am gândit, îmi arată el cu degetul niște puncte pe o hartă, prefăcându-se că n-a auzit ce-am spus. Două zile de rafting pe râul Trisuli, trei zile cu elefanții prin jungla din Chitwan, două zile de trekking la Pokhara să vezi Annapurna, după care te întorci frumușel la Kathmandu cu bateriile încărcate pentru cursul tău de Vipassana, totul aproape gratis, că doar ești prieten cu frate-meu și cu Tanya, care-i sora noastră. Ce zici, brother?
Îmi fac niște calcule: în definitiv, poate că-i mai bine așa; timp e destul și poate că n-ar fi rău să cunosc o părticică din Nepal, cine știe când o să mă mai scald cu elefanții, când o să mă mai plimb prin junglă și când o să mai văd Annapurna. Nakul e cool, trebuie să recunosc. E clar că s-a pregătit temeinic pentru întâlnirea asta. Uite-l cât e de convingător, are argumente pentru orice…
OK, mă las înduplecat, dar fără rafting! De ce, Sega? Nu știi ce pierzi! N-o să uiți toată viața alea două zile pe apele înspumate ale râului Trisuli! Acum e vremea cea mai bună pentru așa ceva. Musonul e pe ducă, deci de plouat nu mai plouă și încă-i cald, abia peste două-trei săptămâni se răcește. Sega, pe bune, rafting is a must! Și nu vorbesc doar de locurile superbe pe care le vei vedea, ci și de exercițiul fizic, absolut necesar dacă vrei să reziști fără probleme la cursul de Vipassana, unde vei fi nevoit să stai mult timp nemișcat. Cedez. Cât mă costă?
Comentarii - Un Comentariu
Lasă un comentariu
[…] și Swayambhunath, lumea încremenită în timp la Bhaktapur și Patan, străduțele magice din Thamelul cel plin de zgomot, mirosuri și culoare… dar poate că ar fi fost mai bine să amintesc în primul rând locuitorii acestei țări […]