Continuăm publicarea în premieră a câtorva fragmente din Volumul Doi al ciclului “Namaste” de Sega: “Aventuri spirituale în Nepal”. Episodul de astăzi cuprinde capitolul 10 din cartea care va apărea în luna mai la Editura Humanitas. Sega ajunge la Dhammashringa, reputatul retreat de Vipassana al lui Goenkaji.
Colegul meu, Nosferatu.
Bing… Subțire și ascuțit, sunetul se înfige în creierul meu ca un ac. Trebuie să fie gongul de deșteptare… Bingg… Hai, deșteptarea, e 4 dimineața… Binggg… Sau mai degrabă noaptea… Bingggg… Lumina împrăștiată în curtea Centrului de becul de veghe pătrunde sfioasă prin fereastra fără perdele, conturând vag cele două paturi, ușa scorojită și hainele puse de ieri la uscat, pe două sfori întinse între pereții goi, spoiți cu var.
Toate sunt ca atunci. Parcă m-aș fi trezit cu mulți ani în urmă, în camera 427 din Grozăvești, căminul A. Parcă m-aș fi trezit din nou student. Într-un fel, chiar m-am trezit din nou student, numai că în alt cămin. În timp ce mă spăl pe ochi, recapitulez în gând, ca înainte de examen, instructajul făcut ieri de îndrumătorii asistenți, cu regulile pe care trebuie să le respect pe toată durata cursului. Una dintre aceste reguli, Tăcerea Nobilă, îmi interzice să-l trezesc pe colegul meu de cameră, polonezul Boguslaw care seamănă cu Nosferatu. Îmi pare rău că trebuie să-l las așa, sforăind, cu pătura trasă peste cap.
Afară e destul de răcoare. Aerul e încă umed după ploaia zdravănă de azi-noapte și suflă vântul. Cine m-o fi pus să-i fac cadou lui Ramesh hanoracul? Trag până sus fermoarul jachetei de trening, ridic gulerul și pornesc spre sala de meditație, situată în celălalt capăt al curții. Ajung sloi. Las crocșii la ușă, pe un raft de lemn, și intru. Noroc că nu i-am făcut cadou lui Ramesh și ciorapii, tare folositori sunt acum.
Pe mocheta bleumarin, perfect aliniate ca niște soldați scoși în careu, așteaptă vreo sută de perne gri, mari și pătrățoase, cu puișori cafenii deasupra. Nu sunt perne de pus capul, nimeni n-a venit aici să doarmă. Cum te numești? mă întreabă în șoaptă unul dintre voluntarii nepalezi. Sega, îi răspund. Se-ga, silabisește rar voluntarul, răsfoind atent paginile unui caiet. Se-ga… Se-ga… Se… Gata, bine te-am găsit! Locul tău e primul din stânga, pe al treilea rând. Te rog să-l păstrezi până la sfârșitul cursului, mutarea nu e permisă, mulțumesc.
Sala se umple repede și toată lumea așteaptă șezând în liniște – bărbații într-o parte, femeile în cealaltă. Terminând de plasat cursanții, voluntarii iau și ei loc în primul rând. Nu peste mult timp, perdeaua albastră care ascundea o ușiță se dă la o parte și în sală își face apariția îndrumătorul asistent, un nepalez în vârstă, purtând o kurta cafenie și o pereche de pantaloni de aceeași culoare.
Vipassana. O știință despre minte și materie.
Fără o vorbă, acesta se așază într-unul din cele două fotolii din fața noastră, își încrucișează picioarele sub el și le acoperă cu o păturică, în timp ce de după altă perdea se ivește îndrumătoarea asistentă, o nepaleză durdulie, într-un sari gălbui, care ocupă celălalt fotoliu. Când nimeni nu se mai foiește, îndrumătorul asistent se apleacă spre măsuța dintre cele două fotolii și pornește combina audio. O voce de bunic sfătos, vocea lui Goenkaji, umple pe dată spațiul:
Bine ați venit. Pentru majoritatea dintre voi, acesta e primul curs de Vipassana din viața voastră. Felicitări, meritele voastre din trecut v-au adus aici. Ați hotărât să participați în ciuda regulamentului aspru și a programului solicitant, ceea ce înseamnă că aveți determinarea necesară pentru a deprinde tehnica cea mai pură de meditație, așa cum a lăsat-o Buddha acum 2.500 de ani.
Până în acest moment, ați aflat deja destule despre curs și ați fost preveniți de nenumărate ori că nu vor fi zece zile ușoare. Așa este; vă asigur că vor fi zece zile de muncă susținută, serioasă, cu voi înșivă. Organizatorii cursului, îndrumătorii asistenți și voluntarii care li s-au alăturat vor avea grijă să practicați în cele mai bune condiții, așa că dați tot ce puteți în aceste zece zile, respectați întocmai instrucțiunile și veți deprinde o tehnică de meditație care vă va bucura întreaga viață…
Cu tot frigul din sală, mă simt cuprins de o căldură plăcută. Vocea prietenoasă, cuvintele simple și la obiect mă fac să mă destind. Inima îmi ticăie liniștită și probabil că pe fața mea a înflorit un surâs. Abia acum îmi dau seama cât de încordat am fost.
…Vipassana este o știință despre minte și materie. Mintea influențează corpul și corpul influențează mintea. În adâncul nostru reacționăm poftind, atunci când trăim o senzație plăcută, și respingând, atunci când trăim o senzație neplăcută. Plăcute sau neplăcute, senzațiile se succed în permanență. La fel și reacțiile: poftim și respingem neîncetat.
Munca te va face liber.
Există numeroase tehnici care liniștesc mintea, curățând-o la suprafață, însă tehnica pe care o veți deprinde aici, în cele zece zile de curs, acționează în profunzime. Veți învăța cum să faceți o operație de mare finețe, o intervenție chirurgicală în straturi din ce în ce mai profunde ale minții.
Acum 2.500 de ani, aplicând această metodă, un om s-a eliberat, traversând câmpul minții și al materiei, tăind pentru totdeauna obiceiul poftei și al respingerii, atingând Nibānna sau Nirvana – starea ce nu poate fi descrisă, acea stare de dincolo de lumea fenomenelor înlănțuite prin cauză și efect. Acum 2.500 de ani, un om s-a trezit. Un om a ajuns Buddha, arătându-ne o cale. În Pāli, limba vorbită pe vremea aceea, calea se numește Dhamma. Calea naturală. Calea universală. Calea trezirii. Calea eliberării de suferință. Cei ce urmează această cale formează comunitatea numită Sangha. Buddha, Dhamma și Sangha sunt Cele Trei Nestemate.
Buddha nu este o persoană care vă ascultă rugăciunile. Cu atât mai puțin o persoană care săvârșește miracole pentru voi, gata să preia pe umerii săi greutățile voastre. Gândiți-vă la Buddha ca la o calitate nobilă, pe care vă străduiți să o dezvoltați în voi înșivă. Calitatea de a fi Buddha este refugiul.
Comentarii - 3 Comentarii
Lasă un comentariu
Ce ma bucur ca ai facut si tu Vipassana. Dupa parerea mea e un pas mai departe. Osho te pune pe calea spirituala, dar statul in liniste te ajuta sa decolezi bine de tot.
Si eu mi-am rupt curul timp de 11 zile la cursu asta, dar a meritat fiecare secunda de tortura. Good job !
Spune mai departe…
[…] 8 luni prima data, pe cand citeam pe tedoo.ro aventurile spirituale ale lui Sega in India si Nepal (https://www.tedoo.ro/namaste-aventuri-spirituale-in-nepal-4-vipassana-munca-te-face-liber/). Intre timp l-am intalnit si pe Sega in Sibiu, om fain, l-am intrebat de Vipassana iar raspunsul […]