V-o spun din proprie experiență: din tot ce știu, cel puțin o treime am învățat prin călătorii. Direct și indirect.
Toată admiratia pentru culturile vestice unde copiii sunt luați de părinți în vacanțe de când sunt foarte mici, apoi trimiși în tabere prin țări străine. Iar între liceu și facultate, aproape orice tânăr occidental își va lua câteva luni ca să vadă lumea în care trăiește.
Şcoala este importantă. Dar călătoriile sunt cele care deschid mintea către noi curiozități și care extind orizontul personal dincolo de granițele orașului sau culturii de origine.
Şcoala te învață niște lucruri. Dar călătoriile sunt cele care te fac SĂ VREI să afli, SĂ VREI să înțelegi, SĂ VREI să fii și altceva decât un om născut într-un loc la o anumită dată.
Ca să mă explic, am să vă dau câteva exemple de materii pe care le înveți într-o călătorie mai repede și mai bine decât într-o școală.
1. Limbile străine
OK, în multe țări din lume se vorbește engleza. Ne descurcăm cu ce-am învățat la școala, din cărți sau din filme. Dar ce farmec are să nu poți să spui măcar un “te rog” sau un “mulțumesc” în limba omului cu care stai de vorbă? Un călător adevărat, care nu se încuie între pereții resorturilor all inclusive, își cumpără un ghid de conversație și, ajutat și de localnici, învață să lege două vorbe în idiomul respectiv. E un semn de apreciere față de cultură și oamenii locului. Şi face minuni în relația cu semenii voștri de pe alte meleaguri.
Asta dacă nu luăm în calcul țările – nu puține – în care limba lui Byron nu face prea multe parale. Mergeți în America de Sud. Fără spaniolă nu puteți cere nici măcar un suc. Mă credeți sau nu, am învățat spaniolă în două săptămâni, în Venezuela. Toată lumea voia să converseze cu mine, să fim prieteni, iar eu nu pricepeam o iotă. Cu sprijinul Crinei – care vorbește foarte bine – și forțat de împrejurări, acum pot lega o discuție simplă cu un spaniol, mexican sau argentinian. Mi-ar fi luat un an sau doi la școală.
Ducând discuția despre limbile străine la un alt nivel, călătoriile sunt un prilej excelent de a face puțină cercetare lingvistică. Veți observa că limbile migrează împreună cu oamenii și că veți întâlni cuvinte similare în Madagascar și în Oceania. Veți face legături între cuvinte indiene din Kerala și cuvinte indoneziene din Kalimantan. E interesant. După câteva astfel de experiențe, începi să înțelegi cum s-a mișcat și cum se mișcă în continuare lumea. Ceea ce mă duce la punctul 2.
2. Istoria
Să luăm câteva exemple: Grecia, India și Egiptul. Astea nu sunt destinații în spațiu, ci în timp. Acolo nu e niciodată azi, pentru că fiecare propoziție începe cu “acum câteva mii de ani…”. Orice piatră, munte, cătun sau templu spune o poveste veche. Dacă nu o știi, ești turist printre bolovani. Cu cât începi să întrebi și să afli – fie de la ghid, fie din pliante – vrei să afli mai mult.
Şi istoria e uneori atât de complicată…Ca să pricepi povestea unui stei de marmură, ești plimbat de la fenicieni la Imperiul Otoman, prin egipteni, mauri, etrusci, romani și vechii greci. La fiecare 2 minute exclami “Extraordinar. Nu știam asta.” Îți pare rău că n-ai fost mai atent la orele de istorie. Dar, în fond, n-ai știut până azi că istoria poate fi atât de sexy.
Când te întorci acasă, știi și înțelegi mai multe decât ți-ar fi predat doamna profesoară la gimnaziu.
3. Filosofia
Unde există istorie, există politică. Şi unde există politică, există filosofie. E un loc în Atena, la poalele Acropolelor, care mă fascinează. Acum e doar o colină acoperită cu pietre, împrejmuită de terase cu frappe și Mythos rece. Dar acum două milenii, pe pietrele alea stăteau Socrate și Platon și desfăceau firul în patru. E miraculos să te gândești că pe locul ăla bătut de soare au prins contur ideile și conceptele care fundamentează civilizația occidentală.
Faptul că tu te afli aici, în vacanță, ca cetățean al unui stat în care există un președinte, un parlament, salarii și concedii și drept de vot, se datorează într-o oarecare măsură unor greci curioși și plini de vicii care stăteau pe pietre acum două milenii și vorbeau.
Mergeți în China? Ei bine, Confucius a mai scris și altceva decât “Marketing Warfare”. Mergeți în Germania? Şi ce-o să faceți la Casa Memorială Immanuel Kant? Că doar n-o să admirați mobila stil. Vizitați India? OK, sunt multe vaci pe stradă și nu le taie nimeni. Dar de ce?
4. Religia
Tot din proprie experienta o să vă spun că, după 9/11 am devenit foarte curios în privința Islamului. Am vrut să aflu ce e cu oamenii aștia, cum gândesc, ce le spune Allah-ul lor. Lumea Islamului mi se înfățișa în imagini tenebroase, cu femei acoperite până la ochi în negru, bărbați sângeroși și un Dumnezeu crud și neiertător. Nu în ultimul rând, se impunea o confuzie între musulmani și arabi.
Primul contact direct cu Islamul l-am avut în…Indonezia, țara cu cei mai mulți cititori de Coran din lume. Aha…deci nu doar arabii sunt cu Allah. Şi uite că nu sunt acoperiți în negru. Şi nici sângeroși. Ba chiar simpatici. Săraci, credincioși și generoși. Singura diferență dintre noi și ei ar fi că noi bem vin și nu ne ducem la biserică, pe când ei nu beau vin și se duc regulat. Oare cine-o fi mai bun?
Trecând peste aspectul politico-mediatico-anecdotic al opoziției dintre lumea creștină și cea islamică, există elemente extrem de interesante în fiecare religie din lume. După ce-ai văzut “la lucru” un budist thailandez, un musulman sumatran, un shintoist japonez și un adventist polinezian, ajungi la un alt nivel de înțelegere a religiei și a rostului ei în viața oamenilor. Eu am verificat, cu acest prilej, teoria care spune că, în fond, credința și religia sunt două lucruri distincte și că singura biserică în care te poți întâlni cu divinitatea este sufletul tău.
Comentarii - Niciun comentariu