Namaste în Nepal (7): Șerpașul Shangri-Lama.

Continuăm publicarea în premieră a câtorva fragmente din Volumul Doi al ciclului “Namaste” de Sega: “Aventuri spirituale în Nepal”. Episodul de astăzi cuprinde capitolul 27 din cartea care va apărea în luna mai la Editura Humanitas.

Bine am revenit în Thamel.

Smoke, brother? Chess? Cheap flute, ya! Dashain tika, sir, yeees? Fresh juice! Taxi? Excuse me, where are you going? Beads, do you want beads? Hash, coke, LSD? Trek? Elephants, sir? Excuse me, excuse me, come inside please, come inside! Tiger balm, very cheap! I’m hungry, please give me ten rupees! Where are you from? Hash? Smoke? Rafting? Trekking? Bungee? You go rickshaw? Just take a look here! Come, sir, please come! Where are you going? Fresh juice? Taxi? Smoke? Hash? Give me five rupies, please! Just come inside, sir…

Da. Bine am revenit în Thamel.

You are a city boy, you don’t like mountain, ya, I know, Lama knows. Poftim?! Caut în toate părțile, intrigat, dar nu dibui sursa vocii. Ya, you tall guy, you don’t like mountain, I know, ya, ya. La naiba… Mă uit în jos și descopăr o stârpitură de nepalez tuciuriu, cu trăsături asiatice pronunțate – pomeți proeminenți și ochi foarte înguști. Mărunțelul e îmbrăcat într-o cămășuță cadrilată cu mânecuțe scurte, iar pe cap poartă o șepcuță cândva albă, acum îngălbenită, pe care abia se mai poate citi “Mountain Guide”.

Lama knows, continuă el într-o doară, părând mai preocupat de șuvoiul de turiști decât de mine, you are a city boy. Cum își permite?!

Până aici, i-o retez. Dacă vrei să știi, chiar sunt de la munte. De Ţara Bârsei ai auzit? Brașov, România? Munții Făgărași? Bucegi? Piatra Craiului? N-ai auzit? Eram sigur. Avem și noi munții noștri, să știi, un fel de Himalaya pitici, așa ca tine. OK, brother, râde el fără să se supere, then let’s go trekking tomorrow. Lama professional mountain guide, Lama knows good places, Lama take you see the real Nepal, man, brother. Lama take you Shangri-La, ya, ya. Lama knows sure take you there, îmi șoptește el conspirativ, lipindu-se de mine…

Shangri-La e o poveste, omule, lasă îmbrobodeala, îl împing eu ușurel. Și de trekking nici să n-aud, mută-ți gândul. Am fost la Pokhara, până la Sarangkot, mi-a ajuns. Am văzut Annapurna, foarte frumos, nimic de zis, dar ce-i prea mult strică. Deci nu-ți pierde vremea cu mine, că nu mă convingi, la revede…

I liky Romania.

Stai așa, stai, bro, unde fugi? Nu fugí, te implor, se înmoaie omulețul, Lama șomează de trei săptămâni. De trei săptămâni n-a mai avut Lama nici un client, se plânge el. Ultimul client a fost un neamț, băiat foarte de treabă, l-am dus la Shangri-La, vai, ce i-a mai plăcut, dar acum Lama very hungry, ești bun să-i iei și lui ceva de mâncare? Lama o să-ți povestească la masă despre adevărata Shangri-La, poate mergem acolo, știe Lama niște trasee cum n-ai văzut în viața ta.

Omulețule, ești turc?! Nu pricepi? Nu mă in-te-re-sea-ză, la re-ve-de…

Stai, brother, mă apucă nepalezul de braț, ia-ți tu ceva de mâncare și dă-mi și mie un pic din porția ta, Lama-i tare flămând, Lama nu te minte, frate. Și o Coca-Cola, că Lama are gâtul uscat de la poluare. Lama e obișnuit cu muntele, nu cu orașul. La oraș e rău, multă lume rea și multă poluare, câh, bleah… Dar tu ești bun, te-am simțit eu, și văd că-ți place și muntele, iartă-mă, am crezut că ești un american prost, dar nu, nu ești. I liky Europe, ya, I liky Romania! Știu o terasă cu mâncare bună și ieftină, putem merge acolo, please? Nu vreau decât un pachețel de primăvară, mi-e suficient, mă satur cu atât. Lama nu a mâncat nimic de ieri dimineață. Crede-mă, lui Lama-i chiorăie mațele de foame. Lama are stomacul lipit de șira spinării, frate. Lama leșină de foame. Lama e sărac lipit și flămând, dar tu ești un frate bun și n-o să-l lași pe Lama să moară de foame pe stradă, nu-i așa? Tu ești un turist cumsecade și ți-e milă de bietul Lama, nu-i așaaa?

Îl măsor din cap până-n picioare. Nu-mi ia mult. Un metru dus-întors, cum s-ar spune. E caraghios felul în care gesticulează din cămășuța lui cadrilată și cum privește umil, ca să mă impresioneze, de sub cozorocul șăpcăliei lui ponosite, de ghid montan. Ridic din umeri gata să plec, dar ceva mă ține totuși în loc. Să fie văicăreala lui de milog? Sau felul zăpăcitor în care toarnă cuvintele în propoziții complicate, pe alocuri de neînțeles, de parcă și-ar traduce gândurile din nepaleză în engleză cu Google Translate? Ori curiozitatea mea de a afla mai multe despre Shangri-La, țara despre care știu sigur că a fost scornită de un scriitor englez, pe la începutul secolului trecut, patruzeci de ani după ce Bram Stoker l-a născocit pe Dracula?… OK, Lama. Unde zici că-i terasa aia?

Ești sigur că nu e nepaleză?

Comand două porții de pachețele de primăvară vegetariene, una pentru mine, alta pentru Lama. Nepalezul așteaptă până gust eu, după care se repede asupra farfuriei lui ca un lup. I-a fost foame, n-a mințit. Se poate și un ceai de iasomie, Sega? întreabă el încă molfăind. Păi nu ai spus că vrei o Coca-Cola? Ba da, asta rămâne, dar aș vrea și un ceai, dacă se poate. OK, un ceai de iasomie pentru domnu’ Lama!

Cu gura plină și buzele unsuroase, Lama îmi spune povestea lui de Sherpa la 49 de ani, trăit mai toată viața pe munte, după cum se vede din cele câteva sute de fotografii roase pe margine, pe care le-a scos din rucsăcel să mi le arate. Deși subliniez că trekkingul mă lasă rece, el insistă, cu răbdarea și iscusința unui agent de vânzări rafinat. În teancul de poze cu munți înzăpeziți și turiști zâmbind fericiți, cu brațele petrecute pe după umerii lui Lama, îmbrăcat mereu în aceeași cămășuță cadrilată și cu aceeași șepcuță pe cap, s-au strecurat și câteva poze cu familia: nevasta, băiatul și cele trei fete cu care se mândrește.

Are toate motivele: aia mare, de 28 de ani, e măritată, cu un copil, iar celelalte două își așteaptă rândul la măritiș, cumințele, intimidând obiectivul aparatului de fotografiat cu ochii lor alungiți și cu zâmbete sfioase. Una și una odraslele lui Lama. Ca să nu rămân mai prejos, îi arăt fotografii de la Osho, având grijă să nu le ocolesc pe cele cu Yoko. Doar am și eu cu ce să mă mândresc. E nepaleză? Nu, Lama, e japoneză.

Hm, foarte frumoasă, seamănă cu femeile noastre. Japonezele pe care le știu eu sunt boccii, le-am văzut. Au picioare scurte, sunt crăcănate și merg de parcă ar avea bazinul fracturat. Dar văd că ea are picioare lungi, sâni frumoși, trăsături fine, o mândrețe de fată… Ești sigur că nu e nepaleză?

Pir-ar ea să pie de pilozopie.

A sosit ceaiul de iasomie. Lama îl dă pe gât, așa fierbinte cum e, după care râgâie lung, satisfăcut. Brother, îți mulțumesc pentru masă. Ești un om bun, am știut de la început. Și acum, iartă-mă, îți dau un sfat. Lasă călătoriile. Ești tânăr. Ia-ți o femeie frumoasă și iubitoare, așază-te undeva și fă-i câțiva copii. Nu contează ce muncești, orice muncă e bună. Am văzut mulți ca tine. Prea multă pilozopie strică la cap. Pilosopy bad, searching, searching, nothing here, nothing there, nothing good, all bad. Buddha OK, meditation OK, Buddha good, Buddha enough…

Complicaaat, măi, Lama. Nici nu mai știu de unde am plecat și cu atât mai puțin încotro mă îndrept. Umblu brambura și probabil că o să mai fac asta multă vreme până când o să-mi găsesc inima…

Lasă pilozopia, îmi taie el vorba, hai pe munte trei zile, te duc la Shangri-La, știu eu o cabană acolo sus, cabaniera e divorțată, mmm, o comoară la pat, are un fund grozav, niște țâțe pline ca ugerele de vacă și o gurăăă, mamă-mamă… Și mai are o prietenă, învățătoare, tot singură, nemăritată, femei singure, brother Sega, muntence adevărate, sănătoase, nu ca sclifositele astea din Thamel, niște leșinături, ptiu. I-am tras-o cabanierei data trecută, când am fost cu neamțul, vai, ce bunăciune. Și nici învățătoarea n-arată rău. După cum o știu, sigur o să-i placă de tine. Te mai relaxezi și tu un pic, he-he-he. Lama need fuck, man, bro, you don’t need fuck? Lama need fuck every day… No fuck, no good… Oh, Lama like so much fuck, dacă nu fuck măcar o dată pe zi, Lama o ia razna. So please let’s go there, frate, n-o să regreți nici o clipă, îți promite Lama…

De un ghid-pește care să toace vorbele ca o morișcă stricată am eu nevoie acum. Ca să scap de el, îi promit că-l sun zilele astea. Dar în loc să-mi zică săru’mâna pentru masă, tot el se îmbufnează. Într-o fracțiune de secundă a trecut de la exaltare la dispreț profund. Ya, ya, I know brother, you won’t call, I know you… Asta-i bună, auzi, mă știe el pe mine! Ne-am întâlnit acum o oră și deja pretinde că mă știe. În privința sunatului însă, are dreptate: n-o să-l sun. Iau hotărârea în timp ce își adună pozele de pe masă, supărat ca un copil care-și strânge jucăriile când nu vrea să le mai împartă cu ceilalți.

Brother Sega.

Coborâm de pe terasa liniștită în forfota străzii și acolo ne despărțim, fără prea multe vorbe. După câțiva pași însă, arunc o privire peste umăr. Cu șăpcălia îndesată pe cap, în cămășuța lui cadrilată, Lama așteaptă răbdător, concentrat, ca un pescar în ape tulburi, momentul potrivit să arunce iar undița. Poate-poate pune cârligul pe vreun turist dornic de trekking prin Shangri-La... Mă întorc la el. Care-i treaba? se rățoiește nepalezul, fără să mă învrednicească prea mult cu privirea. A, nimic… Voiam doar să te întreb dacă ai sacrificat animale de Dashain…

Ești nebun? se cutremură omulețul. Cum să fac așa ceva? Lama buddhist, face el, apoi oftează. Of, dacă aș sacrifica o capră, un bivol, sau barem un cocoș, poate mi-ar merge și mie mai bine, poate aș prinde și eu niscaiva clienți. Râde zgomotos. But this is surpe… supre… surpti… supretio… susper… Superstition? îl ajut. Ya, ya, surpstion, surpstition! Cum să-mi meargă mie mai bine dacă tai animalul ăla, săracu’? Buddha spune să nu ucizi, așa că nu ucid. De ce să ucid, brother? De ce, de ce, zi tu ce ce??

Gata, Lama, am înțeles, nu te mai agita. Te sun când mă întorc din Lumbini. Ei, așa spui tu, Sega, nu te cred, n-o să te ții de cuvânt. Așa sunteți voi, vesticii, neserioși. Flecari și neserioși. Eu, flecar?! îmi sare mie țandăra. Lama, dintre noi doi flecarul ești tu, chiar nu-ți dai seama? Să știi că am vorbit serios, o să te sun. Brother Sega, nu-ți bate joc de un om bătrân. Dacă n-ai de gând să mă suni, cel puțin nu-mi da speranțe false. Nu mă lăsa să mă bucur degeaba, ca un prost.

Îi pun o mână pe umăr, înduioșat. Te sun, Lama, îți promit. Îmi promiți? Da. Chiar îmi promiți? Da. Micuțul nepalez mijește ochii, și-așa înguști. Pe cuvântul tău de onoare că mă suni? întreabă el, neîncrezător. Yes, brother. Ooo, Sega, explodează Lama de fericire, o să fie extraordinar, o să vezi, o să mergem la… E în regulă, îi tai eu elanul, nu trebuie să repeți, mi-ai zis deja de o mie de ori unde vrei să mă duci. Te sun când mă întorc, bine? Când te întorci? Ei, asta-i bună, mă întorc când mă întorc. Peste două, trei zile, nu știu… OK, OK, frate, of, of, of. Aștept. Uite, aștept aici până te întorci tu din Lumbini.

Nu mă mișc de-aici până nu te întorci, să știi, pot să tragă clienții de mine și n-o să mă mișc pentru că eu îl aștept pe scumpul meu frățior Sega, care mi-a promis că o să mă sune, of, of, of, n-o să regreți, Sega brother, ai să vezi! Shangri-La ne așteaptă, uraaa, uraaa…

(va urma) Sursa foto.