Nomadice (1). Ziua când s-a schimbat vântul.

Musonul de sud-vest, aducătorul de ploaie peste aproape toată Asia de Sud-Est, a dovedit o punctualitate excepțională anul acesta. După ce-a turnat ca disperatul peste coasta apuseană, stricându-le vacanțele turiștilor din Phuket și Krabi, pe 15-16 a început să scadă în intensitate și s-a transformat într-o brizuță mieunată. Exact când trebuia.

Au urmat câteva zile fără vânt dominant – noroc cu termalii care ne-au mai răcorit după-amiezile – perioadă de acalmie înaintea sosirii contra-musonului dinspre China (nord, nord-est). O meteo-liniște plăcută, cu un cer perfect senin pe care am putut număra toate stelele și admira Luna în Plinătatea ei de acum două nopți.

Astăzi a venit contra-musonul. E un moment unic în an pe care nu puteam să-l ratez. Vântul tânăr și proaspăt din nord își înfrunta rivalul austral, umed și aproape stins. Bătălia – al cărei câștigător îl ghicești – luase forma unei furtuni movulii care se rotea undeva deasupra mării. Câteva bărcuțe de pescari se grăbeau să iasă din zona de conflict, să nu care cumva să încaseze o scatoalcă din greșeală.

Probabil că încleștarea va mai dura o zi sau două, până când nou-venitul se va instala confortabil peste cer. Deja valurile au început să crească și serile sunt mai răcoroase. 24-26 de grade vreau să zic. Dacă punctualitatea se menține, în noiembrie vom avea trei, poate patru săptămâni cu vânt puternic, valuri mari și cer înnorat. Apoi din nou vreme frumoasă timp de 11 luni. 

Atunci când trăiești lângă mare, vremea, fenomenele naturale nu mai sunt fapte oarecare despre care afli tangențial seara de la Romica Jurcă. Nu. Devin elementele centrale ale vieții. Și obiect de studiu, ba chiar de fascinație. De când m-am mutat înapoi la plajă am început să gândesc ca un pescar. Acum închei, să nu pierd refluxul.