Airline review: easyJet

Vă spun părerea mea despre experiența easyJet după ce-am zburat cu ei. Am fost pasager easyJet de 4 ori, pe rutele București – Madrid – București și Madrid – Marrakech – Madrid. Hai s-o luăm pe capitole, cu notele de rigoare.

Cumpărare bilete: 9

Se face simplu și transparent, pe internet. easyJet își încurajează clienții să cumpere biletele online, pentru a tăia comisioanele agențiilor de turism.

Site-ul easyJet e prietenos și ușor de folosit. Înafara datelor de dus/întors pe care le-ați introdus, motorul de căutare vă oferă automat alternative înainte și după respectivele date, pentru a vă putea alege eventual o altă zi când prețurile sunt mai mici.

Preț: 8

Dacă rezervați din timp (cu cel puțin o lună înainte) aveți șanse să prindeți un preț la jumătate sau chiar la sfert față de fare-urile companiilor full-service. Chiar și așa, easyJet nu e cea mai ieftină ofertă pe care o poți găsi pe piață. La BlueAir sau WizzAir prețurile sunt în medie mai mici.

Peste prețul biletului propriu-zis, există un număr de alte costuri și anume:

• Taxele suplimentare (așa-zisele taxe de aeroport)
• Taxa pentru bagaj de cală: 11.98 Euro pentru fiecare bagaj pe care îl predați la check-in. Tariful se aplică pentru un zbor dus-întors.
• Taxa de procesare a cardului bancar: zero pentru carduri Visa Electron, 2.25 Euro pentru alte tipuri de carduri de debit și minimum 7.50 Euro pentru carduri de credit.
• Speedy Boarding: o opțiune care vă permite să vă urcați în avion primul și pentru care plătiți circa 11 euro per segment. Speedy Boardingul se poate cumpăra de pe site după ce v-ați luat deja biletul.
• Dacă aveți bagaj special sau voluminos, acesta se taxează separat. De exemplu, pentru o pereche de schiuri, un set de crose de golf sau un surf plătiți în plus 45 de Euro.
• Aveți și opțiunea carbon offsetting: pentru 7.70 Euro, puteți plăti neutralizarea cotei ce vă revine din dioxidul de carbon pe care l-a produs zborul vostru.
• Dacă aveți bagaje de cală care depăsesc greutatea de 20 de kilograme, veți fi nevoiți să plătiți o taxă suplimentară de 9 Euro per kilogram.

Check-in: 7

Ca la orice companie zgârcită la bani, deskuri puține. Pe Otopeni sunt doar două, motiv de aglomerație la fiecare zbor fully booked. Într-un Airbus încap 156 de oameni. Împărțiți la două cozi…vă cam imaginați ce iese acolo.

Altfel, agenții sunt super-rapizi cu accente de amabilitate. Nu sunt angajați easyJet, deci nu vă e cu folos să strigați la ei dacă v-a deranjat ceva. easyJet își derulează serviciile la sol prin Menzies, o companie specializată în așa ceva.

Boarding: 8

Modalitatea de efectuare a boardingului diferă de la un loc la altul, funcție de ce înțelegere are easyJet cu aeroportul respectiv.

Pe Otopeni ești dus cu autobuzul. La Madrid, avionul trage la finger (“Burlan” cum i se spune pe la noi). La Marrakech a fost cel mai simpatic: ni s-a dat drumul direct de la poartă și am parcurs pe jos cei 3-400 de metri până la avion.

În toate situațiile, boardingul a fost făcut în grabă, iar poarta a fost anunțată în ultimul moment sau deloc.

Aeronave: 10

easyJet are o flotă imensă: 155 de avioane (pentru comparație, Tarom are doar 11 jet-uri). 118 dintre acestea sunt Airbus A 319. Restul: Boeing 737. Alte 100 de Airbusuri A 319 sunt deja comandate la fabrica din Toulouse și urmează a fi livrate până în 2012.

Un plus pentru companie îl reprezintă vârsta flotei, una dintre cele mai tinere din Europa. Şi aparatele își arată vârsta fragedă. Totul e nou, curat și modern. Avioanele A 319 ale easyJet fac parte din ultima generație produsă de Airbus.

Chiar dacă vorbim de un low-cost care încearcă întotdeauna să pună cât mai mulți pasageri în fiecare avion, la easyJet ai suficient spațiu ca să nu amorțești 2-3 ore. Nu poți să îți înclini scaunul dar – ce bine! – nici pasagerul din fața ta nu poate. Așa că n-ai șanse să te trezești cu cafeaua în poală pentru că l-a apucat somnul pe vreun co-zburător.

Echipaj: 10

Poate cei mai amabili însoțitori de zbor pe care i-am întâlnit vreodată sunt cei de la easyJet. Mereu ca scoși din cutie – chiar și după 8 ore de muncă – fac din zbor o experiență cât se poate de plăcută. Poate și pentru că adoptă un stil mai relaxat decât colegii lor de la companiile “serioase”. Pe cele 4 zboruri am întâlnit 4 echipaje diferite, formate din oameni tineri, adunați de prin toată lumea: spanioli, englezi, portughezi, elvețieni, chiar și un tip din Venezuela.

Rețeta internaționalismului se aplică și în cazul piloților. Am zburat cu englezi, olandezi și francezi. Niciunul dintre ei nu părea să aibă mai mult de 30-35 de ani.

Zbor: 10

În ciuda tinereții echipajului, toate zborurile au fost impecabile. Doar la Lufthansa se mai zboară atât de smooth. Piloții aleg, de regulă, rute directe GPS și scapă astfel de manevrele suplimentare care consumă combustibil și costă bani. Dar asta aduce un plus și experienței de zbor. Mie, personal, nu-mi plac în mod deosebit virajele. Dacă vă spun că de la București la Madrid avionul nu a cârmit nici stânga, nici dreapta, înțelegeți cât de liniștită a fost călătoria.

La întoarcerea de la Madrid la București, pilotul ne-a avertizat asupra situației meteo de deasupra Otopeniului. Plafonul de nori, situat la un incredibil 80 de metri, făcea aterizarea foarte dificilă. Ca sa înțelegeți ce înseamnă 80 de metri la aterizare, gândiți-vă doar că un avion coboară cu circa 600 de metri pe minut. Adică pilotul are în jur de 12 secunde de când vede pista până când o atinge.

Căpitanul a folosit cu dibacie sistemul de aterizare instrumentală (ILS) și ne-a așezat pe pista de pământ.