Fie-ți Cerul ușor, bunule Iulian Trașă.

Să știi că m-am ținut tare ieri toată ziua, după ce Vali mi-a trimis știrea că nu mai ești.

Dar, pe la apus, în lumina aceea melancolică și curată te-am văzut. M-am uitat în Soare și erai acolo. Zâmbeai cu o țigară în colțul gurii. Mi-au dat lacrimile, mari ca ploaia de vară. Nu pentru moartea ta, ci pentru splendoarea vieții tale. Pentru tot binele pe care l-ai făcut doar fiind.

Dacă nu m-ai fi bătut tu la cap nu mi-aș fi făcut niciodată un site de călătorii. Erai un mare susținător al internetului într-o vreme în care mulți dintre noi – inclusiv eu – îl vedeam ca pe un canal menit etern obscurității. Se fac luna asta 7 ani de când am pornit împreună Coolturism. Mi-ai schimbat viața.

Mai ții minte când ne vedeam la terasă în Drumul Taberei 34 și maieutizam câte trei-patru ore dacă teiul de lângă masa noastră e realitate sau iluzie? Sau când am plecat de nebuni tocmai în Munții Tarcăului ca să verificăm la fața locului dacă pârșul – Glis Glis –  există cu adevărat sau e doar un mit? Am iubit întodeauna discuțiile cu tine pentru că, în timp ce toată lumea din jur se zorea către concluzii, tu căutai întrebări până în pânzele albe.

După plecarea mea ne-am îndepărtat. N-am mai știut nimic de tine, deși te-am pomenit și citat de câteva ori.

Abia când ți-am citit mărturisirea am știut că ai pornit spre Dumnezeu. Și, iată, ai găsit drumul drept și ai ajuns acolo înaintea noastră.

Fie-ți Cerul ușor, frate Iulian.