Wild Carpathia 4. Din dragoste pentru natură, români și România. Un interviu cu Charlie Ottley.

Cred că mulți dintre voi îl știu pe Charlie Ottley. Dacă nu după nume, atunci măcar după față. Charlie Ottley e fața aceea haioasă care a prezentat cele trei documentare din ciclul Wild Carpathia. Dacă nu le-ai văzut integral le găsești aici. Charley este o personalitate complexă: jurnalist, prezentator TV (Travel Channel), scriitor, poet, conservaționist.

În urmă cu o lună, Charlie și echipa sa au lansat o campanie de strângere de fonduri pe Kickstarter, pentru realizarea Wild Carpathia 4, ultimul episod al seriei. Filmările vor avea loc din octombrie până în mai anul viitor și vor acoperi Moldova, Maramureșul, Bucovina și Transilvania, urmărind obiceiuri și tradiții locale, frumusețea naturală și umană a României. Asta dacă se strâng banii. Dacă nu, lumea va avea o poveste frumoasă mai puțin.

Am încercat să aflu de la Charlie Ottley mai multe lucruri despre proiectul său. De ce a ales să dedice României ultimii 4 ani din viață? De ce a apelat la public pentru strângerea de fonduri necesare episodului 4? Ce îl mână în luptă?

A rezultat un interviu pasional și aprins din care au sărit uneori scântei, alteori idei sclipitoare. Se pot spune multe despre Charlie Ottley, dar în niciun caz că nu iubește ceea ce face. Redau mai jos dialogul nostru în speranța că răspunsurile lui Charlie te vor convinge și pe tine să te alături acestui proiect.

“Carpații, un Yellowstone al Europei.”

Brad: În primul rând felicitări pentru primele trei episoade din Wild Carpathia. Ai făcut o treabă grozavă atât pentru români cât și pentru turiștii străini. Care ar fi obiectivul acestei serii si al celui de-al patrulea episod?

Charlie: Prioritatea mea este să îi educ pe oameni să protejeze zonele rurale, patrimoniul cultural și istoric, biodiversitatea. O seamă de companii din Vest, companii mari, vin în România și efectiv violează pădurile. Construiesc joagăre imense, au contracte de exploatare și distrug pădurile românești cu o viteză de 3 hectare pe oră. 9 milioane și jumătate de metri cubi de lemn au fost scoși din România anul trecut.

Trebuie să oprim nebunia asta din care românii nu câștigă nimic. Banii se duc peste hotare, lemnul se duce peste hotare, pădurile sunt distruse, ce-o să le rămână generațiilor viitoare? Pădurea are valoare mai mare dacă stă în picioare decât dacă este tăiată. Dacă reușim să protejăm aceste arii, oamenii pot obține venituri din ecoturism. De pildă, pentru Scoția turismul este principala sursă de venit. Parcul național Yellowstone, unde s-a cheltuit foarte mult pentru reintroducerea lupului, aduce anual sute de milioane de dolari economiei americane.

Aveți un Yellowstone al Europei aici, în Carpați. Sunt atâtea sate vechi, cu clădiri istorice superbe. Dacă aceste clădiri ar fi restaurate, nu demolate și înlocuite cu clădiri de beton, oamenii ar putea obține un venit din turismul cultural. Turiștii ar veni să stea în aceste case, să mănânce aici, să cumpere produse locale.

Brad: Pentru asta ar trebui ca localnicii să dispună de capitalul necesar dezvoltării unei infrastructuri turistice.

Charlie: Infrastructura este groaznică, într-adevăr. Dar, pe de altă parte, e mai bine așa decât să supra-dezvolți. Nu trebuie să fie ca în Alpi sau ca în Bulgaria, unde au construit hoteluri de beton peste hoteluri de beton. Cine vine la voi vine pentru natură. Închiriază o mașină, se cazează la o pensiune, merge în drumeții montane și plătește unei familii din partea locului. Turismul-termită, prin hotelurile sale cu sute de camere fiecare, distruge frumusețea și autenticitatea locurilor. Iar banii nu rămân în comunitate.

Uită-te la Sinaia, de exemplu. S-au construit sute de hoteluri și clădiri de beton acolo. Arată groaznic și nici nu funcționează economic.

Brad: Da, și eu urăsc Sinaia.

Charlie: Păi vezi? Era o splendoare și a fost distrusă de lăcomie și dezvoltare improprie. Asta fac termitele. Sug banii rapid, distrug totul în jur și apoi se mută în altă parte, la Viscri sau știu eu unde, și repetă rețeta. Asta se întâmplă, pe de o parte, pentru că nu există o legislație solidă și, pe de altă parte, fiindcă localnicii nu sunt subvenționați să renoveze vechile clădiri în respect pentru arhitectura tradițională.

Oamenii dărâmă niște frumuseți de case de lemn pe care ar putea să le modernizeze fără a le afecta autenticitatea, și construiesc niște orori de beton în locul lor. Dacă ar exista o lege clară – cum avem în Anglia – și un sistem de subvenții, localnicii nu ar mai trebui să dărâme totul și să o ia de la capăt.

“Prejudecățile despre România trebuie demontate.”

Brad: Să ne întoarcem la filmul tău. Ai produs trei episoade din Wild Carpathia, acum îl pregătești pe al patrulea. Ai plănuit asta de la început sau ai decis pe parcurs să mai faci încă unul și încă unul și încă unul?

Charlie: Știi cum e în viață…pleci la drum cu un plan și te trezești în altă parte. Inițial am vrut să produc un singur episod prin care să arăt lumii cât de frumoasă este România. Dar nu m-am așteptat să aibă un astfel de ecou. Am fost copleșit când am văzut cronici în New York Post, în City Morning Herald, parte și mulțumită prezenței în film a Prințului Charles, un mare susținător al proiectului.

Românii, pe de altă parte, ne-au transmis mesaje de admirație și mulțumire. În media internațională nu circulă prea multe documentare pozitive despre România și nu înțeleg de ce, pentru că e o țară superbă cu oameni fantastici, aveți atâtea de oferit. Există o sumedenie de preconcepții legate de România atât în UK cât și în restul lumii.

Dacă îi spui unui american despre România o să menționeze Transilvania, fiindcă nici nu știe unde e țara voastră pe hartă. Tot ce știe e Dracula. Vorbeși cu un englez și o să-ți spună ce-a văzut în documentarele “The Romanians are coming” produse de Channel 4, o porcărie împotriva căreia am luat poziție public. Genul acesta de discursuri stă la baza preconcepțiilor existente și noi trebuie să facem ceva să le demontăm. Încă un motiv pentru care vreau să produc Wild Carpathia 4.

Brad: Din câte am înțeles, primul episod a fost plătit de tine, de producător și de Fundația TENT. Corect?

Charlie: Aș fi câștigat mai mulți bani dacă lucram la supermarketul din satul meu. Am investit aproape 10 luni în acel episod și, din punct de vedere financiar, le pot contabiliza la pierderi. Dar știam că trebuie făcut. Nu l-am fi realizat deloc fără donația de la The European Nature Trust, o fundație caritabilă care are un birou și în România. TENT a fost înființată de Paul Lister, un filantrop. El a avut inspirația să mă aducă aici și să-mi arate ce se întâmplă. Fără impulsul și fără donațiile lui n-ar mai fi existat niciun Wild Carpathia.

Brad: Pe genericul primului documentar Paul Lister apare ca autor al ideii.

Charlie: Ideea s-a conturat printr-un efort comun al meu, al lui Alasdair Grant și al lui Paul Lister. Paul voia să facă ceva, nu îi era clar ce. Eu am venit cu numele. Wild Carpathia desemnează o regiune, nu o țară. Am încercat să nu pun prea mult accent pe elementul național sau politic, ci pe cel local. Paul se gândea să facem ceva să ajutăm la protejarea acestei zone, să stopăm distrugerea ultimelor păduri virgine din Europa, componentă care mi-a revenit mie, în calitate de conservaționist.

Dar dincolo de asta am vrut să arătăm în film frumusețea României. Și cea mai bună cale pentru a opri defrișările ilegale, este să arăți lumii frumusețea naturală din Carpați și să încurajezi ecoturismul. Încetul cu încetul, Wild Carpathia a devenit o misiune personală.

Brad: Episoadele 2 și 3 au fost finanțate de Guvernul României.

Charlie: Așa este. Nu sunt convins că toți reprezentanții guvernului știau exact ce e Wild Carpathia. Erau un pic șocați de discursul puternic ecologist al primului episod. Au obținut fonduri europene și se gândeau că Wild Carpathia e un documentar de promovare a României, genul de film în care totul e frumos și roz. Dar noi voiam nu doar să promovăm România ca destinație, ci să atragem atenția și asupra problemelor cu care se confruntă mediul.

Am mers pe sârmă. Pe de o parte trebuia să mențin integritatea demersului nostru, pe de altă parte să prezint diverse zone ale României unei audiențe internaționale.

“Vrem să facem un film sută la sută independent.”

Brad: Deci până acum ai avut finanțări din diverse surse. Ce se întâmplă cu episodul 4? De ce trebuie să demarezi această campanie de strângere de fonduri online?

Charlie: Nu trebuie să apelăm la public. Putem cere sponsorizări de la companii, putem merge din nou la Guvern și obținem banii foarte repede. Dar n-o să facem asta. Aproape jumătate din bugetul necesar episodului 4 este acoperit de TENT, de filantropi care înțeleg importanța și impactul acestui proiect. TENT ne dă 40.000 GBP. Sperăm la încă 10.000 de la donatori din străinătate. Ne trebuie 100.000 cu totul.

Vom filma toată iarna și vom petrece 4 luni la montaj, deci vom munci la acest episod o bună parte din an. Asta va fi viața mea din octombrie încolo. De aceea am deschis campania de strângere de fonduri către oameni. Am putea găsi sponsori corporate și, in extremis, e posibil să apelăm la această soluție. Nu sunt total împotriva implicării unor companii atâta timp cât politicile și practicile lor sunt conforme valorilor noastre.

Motivul principal pentru care îi invităm pe români să participe la producția acestui episod este că vrem să facem un film sută la sută independent. Vrem să spunem adevărul așa cum este, să nu ne influențeze nimeni mesajul, să promovăm frumusețea României și a oamenilor ei, dar să punem și degetul pe rană acolo unde există probleme serioase. Dacă nu le abordăm, țara va avea de suferit. Cred că este frumos ca românii să participe la acest proiect, pentru că le este dedicat în primul rând lor.

Charlie vorbind la TEDx Bucuresti, 2014.

“100 de milioane de telespectatori din 110 țări.”

Brad: Care a fost impactul primelor trei episoade? L-ați măsurat în vreun fel?

Charlie: Sigur că da. În zonele pe care le-am prezentat pe film, numărul turiștilor a crescut simțitor, pe alocuri chiar de 4 ori. Am vorbit recent cu primarii din Brașov și Bran, care mi-au spus că au remarcat un impact notabil al serialului asupra industriei turistice locale. Turiști străini cu predilecție. Dealtfel, prefectura județului Brașov s-a oferit să suțină acest nou episod și mă bucur să îi avem alături întrucât Brașovul este poarta către Carpați dacă aterizezi la București.

Întâlnim multă bunăvoință în demersul nostru, oameni și instituții care vor să ne ajute să ducem proiectul la capăt și ăsta este un lucru grozav fiindcă motivația lor e dată de impactul pe care l-a avut Wild Carpathia până acum.

Asta în teren. Dacă aduni cifrele de audiență de pe site-urile unde sunt postate episoadele 1, 2 și 3 o să ajungi la un total de 3 milioane de vizionări. E imens. Și asta nu îi include pe cei care au văzut seria la televizor aici, în România, adică aproape toată lumea. Audiența cumulată în cele 110 țări în care s-au difuzat filmele se ridică la 100 de milioane de telespectatori.

“Pentru viitor contează ceea ce rămâne în picioare.”

Brad: Charlie, în fond și la urma urmei de ce faci asta? Ești englez, ești producător și prezentator TV, ai probabil o mulțime de alte subiecte sau destinații cărora să te dedici. De unde această fixație pentru România?

Charlie: Sunt în poziția privilegiată de a alege ce vreau să fac în viață. Nu am ipotecă pe cabana unde locuiesc. Stau într-o cabană cu acoperiș de paie, construită în secolul XVI. Deci știu câte ceva despre conservarea clădirilor de patrimoniu. Recent am obținut aprobare de la primărie să instalez o toaletă în casă. Cea veche era o bărăcuță lipită de zidul exterior, ceea ce nu era prea confortabil iarna.

Deci nu plătesc rate la bancă. În calitate de jurnalist, de scriitor, de poet, aleg să nu mă preocupe lucruri care nu înseamnă nimic. Cred că trebuie să facem în așa fel încât să lăsăm lumea un pic mai bună decât am găsit-o. Asta urmăresc eu cu filmele Wild Carpathia.

Când eram mic visam să fiu pe vapoarele Greenpeace și să hărțuiesc balenierele. În studenție am participat la numeroase proteste ecologiste. Am terminat facultatea și am început să-mi construiesc o carieră ca jurnalist și prezentator. Aveam un show intitulat “Flavours Of” pe Travel Channel, care mă ducea prin toată lumea. Un job de vis. Încurajam oamenii să călătorească și, prin asta, să polueze. Și mi-am dat seama că toată zbaterea mea de a reuși nu contribuia cu nimic real la lumea în care trăiam.

Horia Tecau, campionul de la Wimbledon, este un mare sustinator al proiectului Wild Carpathia.

Unii militează pentru salvarea Amazonului, alții pentru pădurile din Borneo sau pentru sănătatea oceanelor, dar sunt prea puțini oameni din afara României care știu ceva despre distrugerea mediului natural din Carpați. Oamenii au ieșit în stradă la Sibiu, la București, la Brașov și în alte orașe după ce au aflat dezastrul produs de Schweighofer (Holzindustrie), de miile de hectare de pădure virgină culcate la pământ.

Odată ce-am văzut lucrurile cu ochii mei, odată ce am avut oportunitatea să schimb ceva prin filmele mele, a devenit un imperativ moral să încerc să ajut. Și în timp ce făceam asta m-am îndrăgostit de România și de oamenii ei și de aceea lupt ca să le protejez zestrea naturală și culturală, să mă asigur că cei din zonele rurale au un viitor care nu se clădește pe spulberarea ultimei mari păduri a Europei și a farmecului siturilor istorice.

Ecoturismul și turismul cultural reprezintă viitorul pentru multe zone rurale ale României, dar asta va depinde în întregime de ce va rămâne în picioare pentru a fi văzut, admirat, nu de ceea ce a fost deja ciopârțit sau demolat.

Pentru asta fac ce fac. Și pentru asta apelez la români să vină alături de noi. Dacă distrugerile continuă ca până acum, Europa va rămâne fără cea mai importantă pădure a sa. Și asta nu e doar rușinos, e un dezastru ecologic. Dacă fiecare dintre cei 3 milioane de oameni care au văzut episoadele anterioare ar dona doi euro am avea nu doar un show TV, am putea înființa o fundație!

Brad: Pot dona doar doi euro?

Charlie: Da, pot dona orice sumă, dar doar de la 10 GBP în sus oferim reward-uri. Dacă cineva își permite să doneze doar un euro este foarte bine. Ne ajută mai mult 100 de oameni care donează un euro decât unul singur care donează 50.

Printul Charles si Charlie Ottley in timpul interviului pentru Wild Carpathia 2.

Brad: Ești un jurnalist vestic. Lucrezi cu Prințul Charles…

Charlie: Nu aș spune că lucrez propriu-zis. Prințul ne-a susținut cu mare amabilitate și ne-am aliniat cursurile. Nu pot vorbi pentru Alteța Sa, dar știu că este foarte dedicat cauzei.

“Iubesc România și românii.”

Brad: Stai, că n-am formulat întrebarea. Te-am auzit vorbind azi despre un lucru, l-am văzut și pe Prințul Charles menționându-l: cultura corporatistă vestică face mult rău României. Deci avem pe de o parte o companie austriacă deja “faimoasă” care face prăpăd în pădurile românești. Avem companii vestice care încurajează românii să-și schimbe stilul de viață, să își abandoneze cultura și gândească occidental.

Așa ajung oamenii să-și distrugă mediul, ca să facă bani cât mai mulți și să cumpere produse. Pe de altă parte avem reprezentanți ai aceluiași spațiu occidental care militează pentru prezervarea mediului natural și a culturii locale. Nu ți se pare un pic contradictoriu că meciul acesta, care implică până la urmă România, se joacă între vestici?

Charlie: Nu sunt de acord cu întrebarea. Nu e vorba doar despre companiile vestice, ci despre mentalitatea corporatistă. Sunt și firme românești care contribuie la dezastru. Nu putem vorbi despre “nenorocitul de vestic”. Suntem toți parte a unei mari comunități europene, trebuie să privim mai departe.

România sau UK nu trăiesc în izolare, ar fi o perspectivă limitată. Britanicii nu sunt aici ca să profite de pădurile voastre. Marile firme din domeniul prelucrării lemnului sunt austriece, nu britanice. Nu poți să îi pui pe toți în aceeași oală. Tu spui “Vestul”, dar e vorba despre țări diferite, care joacă roluri diferite. Dacă o firmă dintr-o țară vine și vă exploatează resursele, nu înseamnă că oameni din altă țară nu-și pot oferi ajutorul.

Nu sunt nici McDonalds, nici Coca-Cola, sunt un iubitor al naturii și m-am îndrăgostit de ce-am găsit aici. De ce n-aș putea face tot ce îmi stă în puteri să dau o mână de ajutor? Dacă aș întâlni distrugeri similare în UK sau altundeva aș proceda la fel. Dar nicăieri în Europa nu există distrugere la scară en-gros ca în România.

Sunt oameni care s-au ridicat împotriva acestei nenorociri și fac o treabă grozavă: Alex Dima, Alex Găvan, pe care sper să-l avem în echipa Wild Carpathia 4, Horia Tecău ne-a susținut și el. Sunt mulți cei care înțeleg ce se întâmplă, jurnaliști, oameni de afaceri, așa cum există companii din vest care vin aici și pustiesc totul. Nu, Brad, nu văd nicio contradicție. Iubesc natura, iubesc România și românii și am să fac tot ce ține de mine să ajut această țară.

Dacă vrei să fii și tu parte din proiectul Wild Carpathia 4 poți face o donație pe pagina Kickstarter a campaniei de strângere de fonduri. Eu am făcut-o deja și voi primi dreptul de a descărca printre primii filmul după ce va fi realizat. Orice sumă contează.

UPDATE 29 septembrie: campania de strângere de fonduri a reușit. Încep filmările. Mulțumiri tuturor!