Drumul Cetăților. Dă un sens dorului de ducă.

Acum două weekend-uri aveam un chef de hălăduială ceva de speriat. Dar, totodată, mă simțeam ca iepurașul care intră în fierărie și cere un cui, fiindcă n-are cui să dea telefon. Îmi lipsea pretextul și, se știe, fără pretext nu poți spune “călătoresc”, ci “umblu beleuz”.

Pretextul mi l-am găsit repede în Google Play Store: Drumul Cetăților, o aplicație lansată recent de prietenii mei de la BitDefender care, iată, după ce că fac cele mai bune produse antivirus din lume, găsesc timp să dea o mână de ajutor și plimbăreților.

Aplicația îți pune pe smartphone o hartă a obiectivelor istorice (biserici fortificate, cetăți și castele) din România, îți spune povestea lor și te îndrumă către ele. Pe lângă asta, aplicația conține și un sistem de ranking cu următoarele grade: străjer, logofăt, vornic și voievod. Cu cât ai mai multe check-in-uri la chimir cu atât rangul tău va fi mai mare. Ți-o spun în calitate de logofăt.

Mi-am instalat aplicația și, fiind în Târgoviște la momentul respectiv, m-am uitat să văd ce am prin preajmă. Firește, cel mai apropiat obiectiv istoric era Curtea Domnească, loc de care se leagă un moment de cotitură din viața mea: acolo m-au făcut pionier în clasa a doua.

Am lăsat Curtea plină de copii acum 30 de ani, plină de copii am regăsit-o și acum. Cel puțin în Turnul Chindiei era o tropăială și o chițăială încât Țepeș să-i fi auzit s-ar fi ridicat din mormând cu mâna pe sabie, convins că au dat năvală iarăși turcii. Iar profesorii care-i însoțeau pe micii năvălitori plăteau tribut de stres și sudoare pentru îndrăzneala de a-și mâna copiii către istorie. Altfel, curtea e splendidă, mai cu seamă în lumina aurie a primăverii.

De la Târgoviște, aplicația m-a sfătuit să o iau spre Sinaia via Moroieni, să fac dreapta pe DN1 și să mă opresc la Castelul Martha Bibescu de lângă Comarnic. Aici m-am încurcat nițel, fiindcă localizarea de pe Google Maps era pe un mal al Prahovei, iar cea din realitate pe malul opus, în perimetru Muzeului Cinegetic Posada.

Neștiind dacă să mă încred în tehnologie sau în semnele rutiere, am intrat în muzeu unde am avut un dialog scurt și lămuritor cu doamna de la intrare:

– Nu vă supărați, aici este Castelul Martha Bibescu?
– Aici, dar ați cam întârziat. A ars în 1915.

Am ratat, deci, la mustața unui veac vizitarea edificiului înălțat de prințul Bibescu (pionier al aviației, cunoscut în limbaj de cartier ca boier Bibescu). Din fostul domeniu al prințesei, incendiat de nemți acum o sută de ani, pentru a distruge arhiva Legației Britanice, au rămas doar clădirile auxiliare, și acelea devastate de trupele maghiare un an mai târziu.

Clădirile auxiliare ale Palatului Martha Bibescu, Comarnic.

În rest, verdeață multă, liniște, o adiere nobilă și plină de melancolie care făcea petalele miilor de flori să șuiere povești cu prinți, plus un câine leneș și flocos care cred că păzea proprietatea și-n somn. De fapt, mai mult în somn.

Unde mergem mai departe, aplicațio?

Castelul Iuliei Hașdeu se află o idee mai la vale, în Câmpina, oraș pe care m-am învrednicit astfel să-l vizitez pentru prima dată în viață. Construit de marele om de cultură Bogdan Petriceicu Hașdeu (sciitor, filolog, folclorist, istoric) în memoria adoratei sale fiice, castelul este una dintre cele mai mai stranii și mai pline de simboluri clădiri din România.

Palatul Iulia Hașdeu, Câmpina

Pentru cine e pasionat chiar și marginal de esoterism, vizita la castel oferă un adevărat regal de mistere și misterii, coduri alchimice, instrumentar de spiritism și astrologie, numerologie sacră. De fapt castelul nu e un castel ci, așa cum explica și Hașdeu, un templu închinat sufletului și duhului Iuliei.

De lăudat amenajarea impecabilă a templului-muzeu, care oferă vizitatorilor ghiduri audio cu explicații despre viața familiei Hașdeu și despre absolut fiecare exponat. Tot la capitolul laude intră și mica librărie de la intrare, unde se găsesc lucrări de istorie și folcloristică pe care greu le mai găsești prin librării. Am achiziționat.

Micul Trianon, Domeniul Cantacuzino, Florești

Văzând pe unde-mi tot dau check-in-uri, doi prieteni din Breaza mi-au sugerat să fac o oprire și la palatul Micul Trianon din Florești, fostă proprietate a Cantacuzinilor. Domeniul este imens, iar clădirea princiapală, inspirată după construcția omonimă de la Versailles, este momentan în paragină dar, din câte am înțeles, palatul va fi restaurat cu fonduri europene și redat circuitului istoric și de agrement. Să sperăm că-l vom vedea în curând și pe Drumul Cetăților.

Aplicația poate fi descărcată de aici (Android) sau de aici (iOS).

Foto: Brad Florescu. Le-am prelucrat pe telefon, că n-am avut Mac-ul cu mine.