. Oliver Benjamin. Cum să fondezi o religie în 25 de ani simpli.)
În 1992, când jumătate din omenire – anume cea recent scăpată din lagărul comunist – visa să trăiască în Statele Unite, sedusă de mirajul libertății, un american de 24 de ani se pregătea să plece pentru totdeauna din California natală. Și asta pentru că nu vroia să-și irosescă viața făcând naveta între casă și serviciu. Oricât de cronofag ar fi fost traficul în Los Angeles acum 25 de ani, cred că omul se și alinta un pic.
Oliver Benjamin, căci despre el este vorba (știu că te-ai prins, dar așa se scriu poveștile), avea un atu care pe vremea aceea era decisiv: știa să lucreze pe calculator. Și având în vedere că meseria pentru care se pregătise la UCLA, aceea de designer, era la mare căutare în acei ani pe fondul boom-ului din IT, Oliver s-a văzut în poziția avantajoasă de a putea lucra proiecte pentru companii americane fără să fie nevoit să trăiască în America. Și-a luat un bilet de avion și a plecat în India, de unde s-a mutat în Nepal, de unde s-a mutat în – bineînțeles -Thailanda.
Dincolo de logo-urile și copy-urile pe care le livra acasă for a living fie prin poștă, fie prin internet – care pe vremea aceea își trăia copilăria -, Oliver avea un plan măreț: să devină scriitor. Prima lui bază în Țara Zâmbetelor a fost aceeași cu a mea: Koh Phangan, seducătoarea insulă din Golful Siamului.
La umbra palmierilor, înarmat cu un laptop de 5 kilograme și autonomie de 30 de minute, Oliver a scris romanul până l-a terminat. Dar de publicat nu l-a publicat niciodată. Ceea ce păruse un scop în viață s-a dovedit a fi de fapt un mijloc. De la romancierism a ajuns la travel writing, iar de acolo, printr-o evoluție neașteptată dar deloc întâmplătoare, la fondarea Dudeism-ului, una dintre cele mai haioase – și totodată profunde – religii din lume.
La 25 de ani după Marea Plecare, l-am reîntâlnit pe Oliver în capitala culturală a Thailandei, Chiang Mai, unde își are baza de peste un deceniu, și l-am rugat să ia povestea de la capăt pentru cititorii Tedoo.
La drum în căutarea unui drum.
Oliver Benjamin, fondatorul Dudeism-ului.
În ziua de azi, mulți oameni urmează o cale spirituală. Unii merg în pelerinaje, alții practică yoga sau meditația, unii petrec săptămâni întregi în mânăstiri sau temple. În anii de început ai călătoriei sale personale, Oliver le-a încercat pe toate cele de mai sus, dar niciuna nu s-a „pupat” cu înclinația sa nativă către raționalism.
După ani întregi de studiu în care a trecut de la iudaism la creștinism și de la yoga la buddhism, eroul nostru a decis că, dacă tot vrea s-o „ardă spiritual”, cel mai bine ar fi să-și înființeze propria religie.
Așa a apărut Dudeism-ul, religia open-source bazată pe taoism și pe iconicul film al fraților Coen, The Big Lebowski. Azi, la 12 ani de la înființare, Dudeism-ul a atras peste o jumătate de milion de adepți care s-au hirotonit “preoți” dudeiști. Autorul acestor rânduri se poate mândri cu o astfel de diplomă, obținută în câteva minute pe site-ul confreeriei.
Jeff Bridges, “The Dude” din filmul “The Big Lebowski”.
Oliver: Într-o zi – era în 2005 – mă aflam în orășelul Pai din nordul Thailandei cu prietenul meu Dennis, un chiromant foarte cu capul pe umeri. Dennis e fix The Dude, personajul din The Big Lebowski. E trecut de prima tinerețe, n-a avut o slujbă în viața lui, n-are niciodată bani, dar cu toate astea e cât se poate de easygoing și nu-și face griji pentru nimic. Ei, acest Dennis avea un răspuns pentru căutările mele.
Într-una din seri, la o cafenea de lângă pensiunea unde stăteam urma să se proiecteze The Big Lebowski, iar Dennis m-a invitat să mergem să-l vedem pentru că e cel mai tare film făcut vreodată. I-am răspuns că-l văzusem o dată sau de două ori și că nu-i dădusem mare importanță. A insistat să merg cu el.
Treaba cu filmul acesta – ca dealtfel cu toate filmele fraților Coen – e că n-ai cum să-l decriptezi în întregime după o singură vizionare; e prea complex. După ce l-am văzut din nou împreună cu Dennis am avut o epifanie. Privite prin lentila filmului și a personajului principal, toate lucrurile pe care le învățasem până atunci se vedeau în sfârșit clar și aveau sens împreună.
După ce-am mai făcut un pic de cercetări pe internet am aflat că, în realitate, The Big Lebowski nu era decât o mare parabolă taoistă. Și am decis să încerc să-l folosesc pe The Dude pentru a întruchipa o variantă modernă de taosim, una care să atragă oameni ca mine, pasionați de înțelepciunea străveche, dar totodată dornici să-și practice spiritualitatea cu un zâmbet pe buze.
De ce ne trebuie o nouă religie? De ce ne trebuie orice religie?
Oliver, “The Dudely Lama”. Foto credit: Ged Murray.
Oliver: Toate religiile au mai mult sau mai puțin același mesaj: ele ne învață cum să trăim alături de oameni care nu sunt de un neam cu noi. Timp de 100.000 de ani am trăit ca vânători și culegători în triburi mici, de sub o sută de indivizi.
Mare parte din drama psihologică a zilelor noastre vine din faptul că trebuie să trăim o viață fundamental diferită față de cea pentru care ne-am adaptat de-a lungul mileniilor. Suntem forțați, prin natura vieții sedentare, să împărtășim lucruri cu oameni care sunt diferiți de noi genetic și cultural. Această evoluție, specifică omenirii, este unică în istoria vieții pe Terra.
Omul modern se află încă într-un conflict între cum și-ar dori să fie și cum a fost programat să fie. Hinduismul și iudaismul erau orientate complet spre etnicitate. Nu puteai fi adeptul uneia dintre ele decât dacă te nășteai așa.
Înlocuitorii lor – buddhismul și creștinismul – au sugerat că, dacă vrem să ne înțelegem unii cu ceilalți, trebuie să transcendem identitățile etnice, adică genele.
În ceea ce antropologii numesc “Epoca Axială” (The Axial Age), omenirea a trecut printr-o transformare revoluționară în urma căreia societățile s-au coagulat nu pe criterii etnice, ca până atunci, ci pe criterii filosofice. Pe idei.
Suntem niște viețuitoare foarte orientate spre statut și tindem să reacționăm violent atunci când acest statut este pus în discuție. Când Hristos a spus “întoarce și celălalt obraz”, el a lansat idea că dacă primești o palmă, a da una înapoi nu va face decât să înrăutățească lucrurile. Dacă refuzi să răspunzi violenței cu violență, se întâmplă două lucruri: unu – nu riști să iei bătaie și mai rău; doi – dacă dreptatea e de partea ta, vei câștiga admirația comunității.
Prin agresivitate nu facem decât să ne alienăm și izolăm. Prin smerenie adunăm oameni în jurul nostru. E o metodă foarte rațională de a acumula forță. Aceasta a fost o idee revoluționară la vremea ei și le-a permis oamenilor să depășească constrângerile biologice.
E o idee fundamentală a religiilor axiale, prezentă cu precădere în creștinism, buddhism și taoism. Este totodată ideea centrală a dudeism-ului. În film, The Dude se salvează din cele mai crunte belele mulțumită atitudinii sale non-confrontaționale și minții sale deschise.
Poți articula o religie pe baza unui film?
Oliver: Chiar dacă descinde din concepte străvechi, dudeismul e o mitologie nouă. Multă lume m-a întrebat “cum poți să fundamentezi o religie pe un film?” Dar, dacă ne gândim un pic, realizăm că toate religiile se bazează pe niște cărți, iar în zilele noastre oamenii acordă mai puțin timp lecturii și mai mult timp filmelor. Filmul este, deci, doar un vehicul diferit pentru a livra idei, fie ele și fundamentale.
Și chiar dacă personajul jucat de Jeff Bridges poate fi o alegere ciudată pentru un arhetip eroic, e de fapt o opțiune perfect adaptată unei epoci în care lucrurile nu mai sunt alb-negru și în care oamenii nu mai cred în idei mărețe și în răspunsuri simple la orice. Poate că The Dude nu ne spune nimic despre viața de apoi, însă ne spune foarte mult despre viața de acum și despre cum ar trebui ea trăită cât mai bine.
În esență, dudeism-ul este o metodă, o tehnică de a evita să fii forțat să faci lucruri pe care nu vrei să le faci.
Ce este, dar mai ales ce nu este Dudeism-ul.
Chiang Mai, orasul pe care l-a ales Oliver ca baza dupa ani de peregrinari prin Asia. Dacă Dudeism-ul ar fi Catolicism și Oliver ar fi Papa, atunci Chiang Mai ar fi Vaticanul.
Primii ani au fost dificili. Dezvoltarea site-ului Dudeism.com mânca o grămadă de timp și energie fără să producă niciun sfanț. Oliver s-a întreținut din proiecte de travel writing timp de 5 ani, până când tânăra sa religie i-a băgat primul dolar în buzunar. Și, deși dudeismul are sute de mii de adepți dintre care mulți cumpără cărți sau produse de pe site, The Dudely Lama (cum se autointitulează Oliver în glumă) nu speră să ajungă un guru celebru și putred de bogat.
Oliver: Rolul meu nu este acela de lider spiritual. Eu sunt doar tipul care administrează site-ul. Scriu cărți, dezvolt conținut și caut căi pentru a-i aduce pe oameni împreună și a-i implica. Nu sunt mai “dude-iluminat” decât ceilalți membri ai “congregației”. Sunt doar un fel de bibliotecar care-și dorește cât mai mulți oameni în bibliotecă.
Trăiesc o viață simplă aici, în Thailanda, iar costurile mele sunt reduse. Nu trebuie să-mi fac griji pentru finanțe, așadar mă pot distra dezvoltând dudeism-ul. Iar faptul că oameni de pe tot globul se simt bine și învață lucruri din stilul de viață propus de mine, faptul că îl propagă, îmi oferă singura mare satisfacție de care am nevoie.
Dudeismul nu e o instituție. Nu e prea organizat și nici nu trebuie să fie. Problema multora dintre vechile religii este aceea că s-au osificat în structuri de putere sufocate de reguli, politică și proprietăți. Aceasta este și marea provocare a unei filosofii anti-sistem: nu o poți sistemiza! Dacă o închizi într-un gestalt, într-un model, nu mai poate evolua.
Dudeism-ul, așadar, trebuie să rămână open-source. De aceea îl supunem permanent dezbaterii. Imediat ce un membru deviază în dogmatism și spune “Dudeism-ul e ASTA”, ceilalți îi răspund imediat „Dude, ai fost cam un-Dude la faza asta”. Deci comunitatea are puterea de a se auto-corecta.
Pe de altă parte, caracterul open-source nu presupune că dudeism-ul e deschis la orice. De pildă, nu găzduim cu plăcere ideile metafizice, și asta din cauză că odată ce orice e posibil, nimic nu mai e posibil. Ca și buddhismul, religia mea încearcă să mențină o cale de mijloc între extreme. Nu e ușor s-o găsești și s-o urmezi, de aceea e nevoie de structuri semi-organizate, ca dudeism-ul, pentru a naviga în direcția potrivită.
Despre libertate, haos și tehnologie.
Oliver: Noi când spunem <tehnologie> ne gândim la computer și telefoane mobile, dar și focul sau oțelul sau plugul sunt tot tehnologie. Fiecare avans tehnologic ne-a eliberat și totodată ne-a înlănțuit. Și asta e marea provocare pentru oameni: să găsească echilibrul între aceste două efecte ale tehnologiei.
În dudeism învățăm cum să utilizăm tehnica fără să cădem în capcana ei.
Este foarte Dude să-ți folosești telefonul pentru a te conecta cu alți oameni. Este foarte Not Dude să fetișizezi tehnologia și să salivezi în permanență după cel mai nou model de telefon, computer sau mașină.
Dudeismul este despre funcționalitate, nu despre formă. Deși tindem să gândim frumusețea superficial, în termeni de calitate estetică, aceasta poate deriva la fel de bine din funcționalitate.
Chiang Mai.
Oliver: Schimbul liber de informații pe care internetul îl facilitează ne-a făcut viețile mult mai sigure. În fond, cea mai mare insecuritate vine din a nu ști. Când nu știi ce să faci, intri în panică. Acum, având internetul în palmă, putem găsi răspunsuri oricând și oriunde. Funcția GPS este un exemplu excelent: îți descarci harta pe telefon și nu mai ai cum să te rătăcești.
Deasemenea, niciodată n-a fost mai ușor să intri în legătură cu alți oameni. O intrigă frecventă în filmele horror este aceea a apelului ratat. Așa ceva nu mai există. Poți oricând să iei legătura cu soția ta ca să o avertizezi că de casa voastră se apropie un vârcolac. Cel mai înalt sentiment de siguranță al lumii noastre vine din hiper-conectare.
Asta ne aduce cu discuția la libertate. Oricât ne-ar plăcea nouă să o romanticizăm, libertatea nelimitată duce la disoluție. Oferind prea mult credit libertății, ajungem la haos. Și chiar dacă un călător sau un căutător spiritual pun libertatea mai presus de orice, când tragem linie realizăm că structurile de genul tehnologiei sau al convențiilor sociale sunt cele care permit existența libertății. Nu poți fi liber dacă ești pierdut. Sau mort.
Așadar, siguranța vine din găsirea echilibrului ideal între structură și libertate. Găsirea acestui echilibru este cheia către o lume suficient de dinamică, dar în același timp suficient de structurată pentru a-și proteja dinamismul.
Despre călătorii.
Oliver: Toată povestea mea a început cu prima călătorie. Simplitatea esențială a călătoriilor m-a împins să caut o ieșire din rețea. Așa am ajuns la roman, la jurnalism și, finalmente, la ceea ce fac acum.
Călătoriile – ca și Dudeismul – sunt o modalitate de a-ți simplifica viața, de a găsi o metodă de a nu face nimic și, prin extensie, de a face totul.
O variantă în limba engleză a interviului cu Oliver a fost publicată pe site-ul Hot For Security alături de alte interviuri pe care le-am realizat cu nomazi digitali din Asia ca parte a proiectului Safe Nomads realizat împreună cu Bitdefender.
Comentarii - Niciun comentariu