Aproape tot ce vrei să știi despre Thailanda. FAQ: viză, vreme, transport, vaccinuri, prețuri.

La rugămintea – și cu ajutorul – unora dintre membrii grupului de Facebook „Thailanda, te iubesc!”, grup pe care îl administrez de aproape 10 ani, am să pun cap la cap în acest articol un set de răspunsuri la aproape toate întrebările cu care m-am întâlnit, recurent, de când mă dau mare expert pe Țara Zâmbetelor. Materialul de față poate (și va) suferi modificări și update-uri pe măsură ce lucrurile se mai schimbă, cu condiția să aflu și eu despre ele. Așadar.

Thailanda în câteva cifre macro.

La populația oficială de 69 de milioane de suflete am putea adăuga vreo 5-6 milioane de ne-rezidenți (majoritatea din țările vecine) și, anual, vreo 24 de milioane de turiști care, chiar dacă nu locuiesc aici, ocupă spațiu și au nevoi.

Thailanda produce anual 505 miliarde de dolari, ceea ce plasează țara pe locul 25 în lume (România e pe 52). PIB-ul per capita este de 7.200 USD, al 74-lea în clasamentul mondial (România e pe 55-61 cu 22.300 dolari per cap de cetățean). Ponderea în PIB a sectorului servicii este de peste 50%. Deși s-ar putea crede că turismul este principala ramură aducătoare de venituri, acesta a cunoscut o explozie abia în ultimul deceniu, crescând de la 8% din PIB (în 2008-2009) la peste 17% în 2016.

Salariul mediu este de 13.800 THB (aproximativ 400 EUR), dar nu m-aș lua după acest indicator pentru a judeca o economie bazată în principal pe antreprenoriat. Cine a vizitat Thailanda a fost cu siguranță uimit să remarce puzderia de mici afaceri de familie în care lucrează simultan două sau trei generații și care reprezintă coloana vertebrală a economiei acestei țări.

Transportul în Thailanda.

Un capitol foarte drag românilor este cel legat de infrastructură, în special rutieră.  Thailanda deține și operează aproximativ 70.000 (șaptezeci de mii) de kilometri de șosea tip autostradă. Prin tip autostradă înțelegem șosele cu minimum două benzi pe sens și cu spațiu de delimitare între sensuri. Unele trec prin localități, au semafoare și limitări de viteză, dar din experiența unuia care a bătut Țara Zâmbetelor în lung și-n lat, de la nord la sud, la volan sau la ghidon, pot spune că, dacă ai de ajuns din A în B, știi cu o marjă de 15 minute cât îți va lua drumul.

“Chalerm Phrakiat Paed Sip Phansa”, adica “Soseaua dedicata celei de-a 80-a aniversari a Regelui Rama IX”, provincia Pattalung, este unul dintre cele mai spectaculoase drumuri din Thailanda.

În ciuda rețelei rutiere foarte bine puse la punct, Thailanda deține un record nedorit: este pe locul 1 în lume la numărul de morți în accidente auto. În medie, 80 de oameni își pierd viața zilnic pe șoselele Thailandei. Motivele sunt multiple: neatenția legendară a șoferilor thailandezi, vitezomania, consumul de alcool la volan, dar și prezența în trafic a turiștilor nefamiliarizați cu condusul pe stânga și cu regulile nescrise ale automobilismului siamez.

Celor care vor să conducă pe-aici le recomand maximă atenție și o înțelegere cât mai flexibilă a legilor (exemplu: nu contează că tu ai verde, asigură-te cu șapte ochi înainte să treci prin intersecție.)

Transportul aerian este un alt sector care a cunoscut în ultimii ani o dezvoltare excepțională. Thailanda deține 11 aeroporturi internaționale și 22 de aeroporturi “domestice”, plus o târlă de aerodromuri pentru uz civil și/sau militar. O asemenea rețea aeroportuară nu se putea consolida fără aportul operatorilor aerieni, lucru care mă obligă să consemnez că în Thailanda sunt înregistrate și operează nu mai puțin de 9 companii aeriene: Thai Airways, Thai Smile (subsidiara low-cost a Thai Airways), Thai Air Asia, Thai Air Asia X (mediu și lung curier), Thai Lion Air, Bangkok Airways, Nok Air, Kan Air și Orient Thai. Ai aici un articol care explică pe larg cine cum și unde zboară.

Transportul maritim este și el destul de bine pus la punct, pe ambele coaste (mă refer aici la sud). Nu am să intru aici în detalii, aș vrea doar să atrag atenția asupra faptului că, în cazul excursiilor de o zi, unii operatori nu respectă normele de siguranță. Citește aici un articol amănunțit despre cum să te pregătești pentru o excursie cu barca.

Spiritul Chiang Mai-ului.

Unde nu stă foarte bine Thailanda este infrastructura feroviară. Șinele sunt vechi, la fel și garniturile CFR-ului thailandez. Serviciile la bord sunt OK, dar trenurile întârzie aproape fără excepție. Nu se fumează. În plus, pe anumite rute un bilet de tren costă cam cât unul de avion. Se tot vorbește despre construirea – în colaborare cu China – a unei rețele de trenuri de mare viteză, dar proiectul se tot amână. În concluzie, ia trenul doar dacă ai foarte mult timp de pierdut.

Viza de Thailanda.

Este subiectul cu care mă confrunt cel mai des, deși în ultima vreme parcă-parcă am primit mai puține întrebări pe temă. S-ar putea să fie și datorită acestui articol exhaustiv despre viza de Thailanda, care mă scutește de multe explicații, inclusiv în materialul de față. Ce vreau să adaug la ce-am scris deja este următorul lucru: observ în rândul turiștilor români tendința de a multiplica vizita în Thailanda prin bife scurte ale țărilor din jur.

De exemplu, trei zile în Bangkok, trei zile în Cambodgia, apoi o săptămână în Phuket. Cum se procedează în astfel de cazuri care presupun două (sau mai multe) intrări în Thailanda? Cele mai la îndemână soluții sunt fie obținerea de VOA (Visa On Arrival) la fiecare intrare, fie obținerea unui re-entry permit (permis de reintrare) pe viza turistică deja obținută de la consulat.

Un sfat celor care vor să vadă toată Asia de Sud-Est într-o vacanță: este mult mai practic să faceți asta având ca bază Kuala Lumpur. Malaezia nu cere viză românilor, iar KLIA2 (aeroportul low cost al orașului) este excelent conectat cu toată regiunea mulțumită rețelei Air Asia (vezi aici un articol detaliat). E drept că un zbor către Kuala Lumpur e o idee mai scump decât unul către Bangkok sau Krabi, dar ține cont că fiecare VOA  de Thailanda te costă 70 USD, atunci când taxa nu este suspendată. La finalul zilei s-ar putea să ieși mai ieftin cu o bază în KL.

Subsecțiune: dar dacă fac doar tranzit prin Bangkok mai e nevoie de viză?

E o întrebare cu care m-am întâlnit frecvent în ultima vreme, cu precădere de când tarifele de zbor pentru Bangkok au scăzut atât de tare încât mulți turiști folosesc capitala Thailandei drept punct de tranzit spre alte destinații din regiune.

Răspunsul nu îl pot da aici, negru pe alb, pentru că depinde de mai mulți factori pe care nu am să îi detaliez aici. Cel mai sigur este să întrebi compania aeriană cu care vei zbura la Bangkok dacă are acord interline cu cea cu care vei zbura mai departe. Dacă are, e posibil să pui bagajele direct la destinație și să nu mai fie nevoie să faci formalitățile de imigrație (care presupun viză). Chiar dacă nu ai bagaj de cală este bine să întrebi, ca să nu ai surprize. Desigur, dacă ai un singur bilet all the way, nu sunt probleme.

Vremea în Thailanda.

Nu mică mi-a fost mirarea acum vreo lună când un necunoscut m-a luat la rost pe Facebook că el a cheltuit nu știu câte mii de euro să vină în Thailanda și că n-a văzut soarele timp de trei zile. N-am înțeles ce treabă aveam eu cu asta (nu-mi aminteam să fi primit vreun sfanț de la respectivul domn) până când nu mi-a zis că agenția de turism de la care cumpărase sejurul îl asigurase că vremea va fi perfectă, trimițându-i ca argument articolul meu despre climatul Thailandei, pe care te invit să îl citești ca să îți faci o idee.

Parcul marin Tarutao-Adang, provincia Satun.

Ce vreau să adaug la cele deja scrise în articol, pe fondul nemulțumirilor care pot apărea: vremea nu este știință exactă. În orice anotimp, în orice sezon, pot apărea anomalii sub formă de furtuni, ploi, temperaturi aberante care nu pot fi prevăzute cu luni sau ani înainte și care se pot manifesta doar local sau regional. Thailanda e de două ori și jumătate cât România și se întinde, de la nord la sud, pe mai bine de 2000 de kilometri, între două ape majore: Marea Andaman/Oceanul Indian la vest și Golful Siamului/Marea Chinei de Sud la est. Un uragan în Filipine sau în Vietnam poate avea efecte scurte, dar intense, și în Thailanda.

Și mai e un lucru de adăugat aici: dacă ai doar o săptămână de petrecut în Thailanda și te suprapui taman peste 4-5 zile de vreme accidental proastă, o să ți se pară sfârșitul lumii. Vremea se manifestă în bucle temporale mai ample decât zilele de concediu, neținând cont de câți bani ai plătit agenției sau de ce-a scris Florescu despre pattern-urile meteorologice macro din Thailanda. A se lua, deci, articolul meu și orice alt material pe tema vremii ca ceea ce sunt: aproximări bazate pe istoricul observațiilor de până acum. Să nu uităm că fenomene meteo extreme și imposibil de prognozat au loc în ultima vreme peste tot în lume.

Mâncarea thailandeză.

Este un alt subiect despre care am scris deja, atât eu cât și Elena. Te invit să te familiarizezi cu tema citind mai întâi articolul meu despre istoricul și cultura bucătăriei Thai, apoi să intri în amănunte concrete și recomandări aprofundând materialele Elenei de aici și aici. Nu am mai multe de adăugat la acest capitol.

Ce vaccinuri trebuie făcute.

Site-urile oficiale (MAE, de pildă) avertizează turiștii în legătură cu diverse pericole asociate Thailandei: atentate, malarie, Zika, febră dengue, etc. Desigur, trebuie ținut cont de aceste avertismente, dar până la un punct, altfel nu mai mergem nicăieri. În orice călătorie există un element de risc, pe de o parte, iar pe de altă parte nici în fața blocului nu ești 100% în siguranță.

Malaria este prezentă cu precădere în zonele de graniță muntoasă cu Myanmar/Burma. În stațiuni, pe insule, în orașe, riscul de a contracta malarie este practic nul. Poți apela la medicamente profilactice, e treaba ta, însă cea mai sigură metodă de a te feri de malarie este să porți pantaloni lungi și bluze cu mânecă lungă la răsărit și la apus, când țânțarii sunt activi, și să te dai cu spray pe care-l găsești la orice farmacie și la orice magazin 7-11.

Koh Yao Yai, provincia Phang-Nga.

În același mod te poți feri de Zika (virus cu incidență extrem de scăzută în Thailanda, ca să nu zic nulă) și de febra dengue.

Despre dengue pot să povestesc un pic mai mult, fiindcă am făcut-o de două ori în 8 ani și, după cum se poate observa, încă trăiesc. E un soi de gripă severă care se manifestă prin: febră mare, stare de slăbiciune generală, transpirație abundentă, dureri ale globilor oculari, lipsa apetitului și diminuarea gustului. Nu prea ai ce să faci decât să stai în pat și să te hidratezi cât mai mult. Febra trece de la sine în 3-7 zile.  Dengue-ul hemoragic, forma cea mai sălbatică a bolii, este mortal doar pentru copii foarte mici și persoane în vârstă, cu imunitatea scăzută.

O ultimă observație: împotriva malariei și a febrei dengue nu există vaccin. Au încercat filipinezii unul anti-dengue, dar au oprit campania din cauza efectelor secundare. Un vaccin anti-malarie se află încă în faza de testare (pe africani). Deci cea mai bună formă de prevenție este ținerea țânțarilor la distanță. (Vezi și articolul “Cum se citesc alertele de călătorie ale MAE”)

Siguranță. Capcane. Pericole.

Thailanda e în general o țară safe, prietenoasă atât cu călătorii solo (inclusiv femei) cât și cu familiile. Furturile și tâlhăriile sunt rare. Țepele se dau și se iau cu precădere în zonele extrem de turistice unde există mulți bani, deci și mai multă criminalitate. Am să trec în revistă câteva dintre capcanele clasice.

Tuk-Tuk-ul de 20 de baht. Este o capcană iconică a Bangkok-ului: un șofer de tuk-tuk se oferă să te plimbe prin tot orașul pentru doar 20 THB. Dacă accepți te va plimba, într-adevăr, dar nu pe unde ai tu treabă, ci pe la magazinele cu care are el înțelegeri și comisioane. Atenție: nu este o țeapă în toată puterea cuvântului întrucât: a) nu te obligă nimeni să accepți oferta; b) nu te obligă nimeni să cumperi din magazinele respective. Singura mare problemă este că vei pierde ore întregi explicându-i fără succes șoferului că tu vrei la Wat Pho, nu la prăvălia de covoare a cumătrului său.

Chiang Mai, provincia Chiang Mai.

Taximetriștii piețari. Prin lege, taxiurile din Bangkok trebuie să se afle tot timpul în mișcare și, atunci când iau clienți, să pornească aparatul de taxat. Există însă, ca mai peste tot în lume, taximetriști care ocolesc legea și care-și fac cuiburi în zonele cu mulți turiști oferindu-le acestora curse la tarife mult peste prețul pieței. De evitat. Taxiul în Bangkok este foarte ieftin. În plus, există Grab (varianta regională de Uber), chiar dacă funcționează într-o zonă legislativă gri (teoretic e ilegal, practic se poate). Găsești Grab în toate orașele mari și în stațiunile majore. Instalează-ți aplicația în avans.

Ping-pong show-ul. Este o porcărie din toate punctele de vedere. Am scris mai multe aici. Nu, nu și nu.

Șuții de la Palatul Regal. Palatul Regal este poate locul din Thailanda cu cei mai mulți hoți de buzunare. Am auzit tot felul de povești cu portofele, pașapoarte, aparate foto subtilizate în timp ce turistul căsca gura la acareturi. Mare atenție.

Meduzele. În perioada musonului de vară (iulie-octombrie), în Golful Thailandei apar sporadic infamele box jellyfish, meduze a căror pișcătură poate fi mortală. Cazurile sunt rare (cam unul pe an) și jumătate dintre cei pișcați au supraviețuit. Dacă ești în Koh Phangan sau Samui – unde s-au înregistrat cele mai multe cazuri – în perioada respectivă îți recomand să înoți cu un tricou sau cu o bluză de neopren pe tine.

Prețurile. Euro sau dolari? Unde schimbăm bani?

Koh Lipeh, provincia Satun.

În ciuda legendei care continuă să circule, Thailanda nu e o țară ieftină (am scris mai multe despre asta aici). A fost cândva, în avalul crah-ului financiar din anii ’90 și poate fi încă privită ca ieftină de cetățeni din state bogate, dar un român cu salariu românesc va găsi aici cam aceleași prețuri ca acasă. În medie. Unele lucruri costă mai puțin decât la noi, altele mai mult. Sunt considerate produse de lux – și taxate în consecință – vinul și brânzeturile.

Scumpirea Thailandei are de-a face și cu evoluția cursului valutar. Când m-am mutat eu aici primeam 45-46 THB pentru un EUR. Acum cursul fluctuează între 36 și 39 32 și 35 La întrebarea “Euro sau dolari?” răspunsul este “da”.  Ambele valute sunt cotate și acceptate la schimb. La fel și lirele sterline, yenii japonezi sau renmimbii chinezești. Pentru schimbat poți apela fie la case de schimb fie, cel mai sigur, la bănci (aproape toate sucursalele au și casă de schimb valutar). Nu uita să ai pașaportul la tine.

Cursul din aeroporturi este – ca peste tot în lume – prost. Dar bancomate găsești peste tot. Pentru retrageri de pe carduri internaționale se aplică un comision de 200-220 THB (aproximativ 5,5 EUR), la care se pot adăuga comisioanele băncii emitente și diferențele de curs valutar (dacă ai card în lei, pentru retragere se vor efectua două schimburi valutare: din RON în EUR sau USD, apoi din EUR/USD în THB).

UPDATE, OCT 2018: Din câte înțeleg de la vecinii mei expați, poți ocoli comisionul aplicat la extragerea din ATM dacă te duci cu cardul la casieria băncii. Durează un pic mai mult (dacă e coadă), dar salvezi cei câțiva euro în plus.

UPDATE, SEP 2019: Legat de cursul valutar, bahtul thailandez a crescut foarte mult față de euro, ajungând la un moment dat, în luna august, sub 32 THB pentru 1 EUR. În raport cu leul românesc e și mai rău. Dacă în august 2009 primeai aproape 12 THB pentru un RON, acum primești 7.25. E scădere de aproape 40% în 10 ani.

Merită să închiriezi o mașină?

În principiu da. Așa cum spuneam mai sus, șoselele sunt foarte bune. Există nenumărate opțiuni de rent-a-car, atât firme internaționale cât și companii locale. Totuși, trebuie să ții cont de câteva lucruri.

1. Se conduce pe stânga (ca în UK). Dacă nu ai experiență în condusul pe ‘contrasens’ nu e o idee foarte bună să te aventurezi în călătorii lungi. Ia-ți câteva zile de acomodare într-un loc cu puțin trafic înainte de a porni să bați toată țara.
2. Permisul românesc nu este recunoscut. Deși în practică polițiștii închid ochii la turiști, în teorie poți să primești oricând o amendă (care nu e mare; în jur de 15 EUR). Soluții la problemă nu prea sunt pe termen scurt, fiindcă nu are rost să pierzi vremea să echivalezi permisul (îți trebuie hârtie de la Consulatul României), nici să dai o căruță de bani la ACR pentru un permis internațional valabil un an. Dacă stai mai mult în Thailanda, da, poți fie să echivalezi permisul de România, fie să dai examen din nou. Valabil și pentru A și pentru B.
3. Nu închiria mașină în Bangkok. Traficul este monstruos, mai ales la orele de vârf (adică oricând, mai puțin între 2 și 5 dimineața), iar orașul este imens. Doar ca să ieși din oraș vei avea nevoie de o oră-două, dacă nu mai mult. În plus de asta, rețeaua rutieră este foarte sofisticată, și dacă ratezi o ieșire sau o iei pe o bretea greșită, mai pierzi 30 de minute să repari greșeala.
4. Regulile de circulație există pentru a fi încălcate. Chiar dacă semaforul îți arată verde, uită-te bine în dreapta și în stânga (în această ordine) dacă nu vine vreun “meseriaș”. Thailandezii conduc după regula “dacă n-am murit până acum înseamnă că sunt un șofer grozav.”

În privința scuterelor, lucrurile stau la fel. Conform legii, trebuie permis. Dar e puțin probabil să ți-l ceară cineva la centrul de închirieri (la mașini, da). Riscul cel mai mic este să iei o amendă de 400-500 THB. Dacă, însă, accidentezi pe cineva și nu cădeți la o înțelegere, se aplică legea: ai condus fără permis. Nu vreau să sperii pe nimeni, dar asta e situația.

Orice ar fi, poartă cască, mergi cu mare atenție și nu considera că dacă ai prioritate o s-o și primești. Dacă nu ai mai condus niciodată scuter, dacă nu ai mai condus niciodată pe stânga și dacă plănuiești să mai iei pe cineva pe șa (partener de viață, copil, amic), nu recomand să apelezi la două roți. Cred că e clar de ce.

Internetul în Thailanda. 

Thailandezii sunt mari utilizatori de Facebook și de Instagram, iar nevoia lor de a-și face și posta selfie-uri din absolut orice locșor trebuie susținută de conexiuni pe măsură. Wifi-ul este omniprezent în Thailanda și merge binișor. Internetul mobil 3G și 4G este deasemenea disponibil aproape peste tot, excepții făcând diferite Cuci ale Măcăii (insule izolate, funduri de junglă etc).

Pentru internet mobil recomand operatorul pe care îl folosesc de 8 ani, după ce am trecut prin AIS și True: DTAC. Au acoperire bună, iar viteza de transfer este uneori mai mare decât cea a wifi-ului de acasă. Compania oferă diverse pachete voce+date, unele concepute special pentru șederi scurte (1-4 săptămâni). Detalii pe site-ul DTAC.

Asta nu înseamnă că DTAC e cel mai bun operator din Thailanda. Sunt zone unde bate AIS-ul mai bine. Ca-n toată lumea.

Citește mai departe.

Îți recomand să citești și articolul „10 mituri despre Thailanda. Să le demolăm.” Pentru alte informații și inspirații vizitează și secțiunea The Thailander de pe Tedoo, unde am recenzat zeci de locuri și obiective din Thailanda în cei 10 ani de când mă aflu aici.