. COMO Metropolitan Bangkok. Minimalism luxuriant.)
#Thailandeluxe reprezintă o colecție de hoteluri și restaurante exclusiviste din Thailanda, recenzate la prima mână de echipa Tedoo. Primul calup de 8 episoade din serie a fost dedicat sudului Thailandei. Al doilea set vizează cele mai chic cazări și restaurante din capitala țării, Bangkok.
Proiectul este susținut de Mastercard România prin programul Priceless Cities. Acest articol conține referiri la mărci comerciale.
O călătorie în mintea Christinei Ong.
Cea mai bună metodă pentru a înțelege cum arată interiorul minții unui om este să vizitezi locul unde acesta își petrece timpul. De pildă, dacă intri la mine în birou, ai să fii poate șocat de alandăleala de cărți, carnete de notițe, pixuri (cu zecile), hărți și tabele, plus o doză sănătoasă de cabluri la care se alimentează diverse dispozitive mai mult sau mai puțin utile.
Biroul este o imagine destul de fidelă a ceea ce se întâmplă la mine în cap: multe idei, informații și planuri așezate una peste alta într-o (dez)ordine pe care numai eu o înțeleg. Mă autoflatez numind acest stil maximalism. Adică las‘ să fie toate lucrurile grămadă, la vedere, ca să nu stai să le cauți când ai nevoie de ele.
La polul opus al spectrului stilistic se află COMO Metropolitan, un design hotel de lux din buricul Bangkok-ului, care oferă, pe lângă facilitățile despre care am să povestesc mai târziu, și o privire înlăuntrul gândurilor celor care l-au creat. Am găsit atâta liniște și echilibru în acest hotel încât am avut aproape siguranța că nu a fost conceput de arhitecți, ci de maeștri spirituali.
Como Metropolitan Bangkok. Piscina de 25 de metri.
Să începem cu singaporeza Christina Ong, proprietara lanțului COMO și una dintre cele mai bogate femei din lume (deține, împreună cu soțul său, active de aproape 2 miliarde de dolari). Puțin probabil să fi auzit de ea; în ciuda faimei pe care i-au atras-o afacerile prospere din domenii ca turismul, moda sau wellness-ul, doamna Ong e o făptură discretă care se ferește de atenția mass-media, dă rar interviuri și preferă să-și petreacă timpul studiind și desenând idei noi pentru viitoarele sale afaceri.
Aici, în est, suntem crescuți să servim.
Christina Ong a intrat în lumea hotelăriei pentru că s-a măritat cu un mogul imobiliar (Ong Beng Seng) care tot cumpăra proprietăți și nu știa ce să facă cu ele. După ce a achiționat o proprietate în Turks and Caicos (Caraibe), domnul B. S. (cum este apelat de prieteni) a întrebat-o pe soția sa dacă îi place cum arată. Femeia i-a răspuns verde în față că arată groaznic, fapt pentru care s-a ales cu primul proiect: atunci fă tu să arate bine, dragă.
Așa a (re)început povestea grupului hotelier COMO care astăzi operează în Londra, Miami, Bangkok, Phuket, Caraibe, Bali, Perth, Maldive și Bhutan. Majoritatea hotelurilor și resorturilor din lanț au trecut prin mâinile ei și, mai ales, prin ochii ei, despre care Ong spune “sunt cel mai mare dar al meu, dar și cel mai mare blestem, fiindcă îmi permit să observ fiecare mică greșeală”.
Personalul hotelului este relaxat și simpatic, respectuos dar eliberat de morga aferentă cazărilor de lux.
Concepția care stă la baza design–urilor Christinei Ong pleacă de la cultura asiatică: „Aici, în est, suntem crescuți să îi servim pe alții, să îi facem fericiți. Am vrut să transfer această filosofie în vest.” Dona Karan, una dintre cele mai bune prietene ale Christinei, îi dă apă la moară și recunoaște că, dacă vrea să dea o fugă până în Orientul Îndepărtat, se urcă în avion la New York și, în doar 3 ore, e la resortul COMO din Turks and Caicos. Doamna Ong a adus muntele la Mahomed.
Unde și aerul respiră.
Dar să revenim la adevăratul Far East și la hotelul care face subiectul articolului de față: COMO Metropolitan, pe care am să-l prescurtez mai departe ca Metro, COMO, Metro-COMO sau cum mi-o mai veni la degete.
Din exterior nu dai mulți bani pe el: o clădire albă, paralelipipedică și uniformă care, la cele doar 10-11 etaje pare o colibă rătăcită printre interminabilii zgârie-nori din cel mai posh district al Bangkok-ului, Sathon. Dacă te arunci de pe Banyan Tree și lași rotația Pământului să-și facă treaba, cazi în piscina de la Metro (nu recomand să încerci, poate am greșit un pic calculele.)
Doar că, într-o răsturnare a zicalei românești, la COMO-Metro gardul e vopsit pe dinăuntru. Odată ce-ai îndrăznit să treci de planul anodin al fațadei te simți deîndată răsplătit pentru curiozitate. Interiorul hotelului, încă de la recepție, te întâmpină cu o – dacă mi se permite – simplitate sofisticată, construită dintr-o combinație de blocuri generoase de spațiu liber și tușe de detaliu incredibil de complexe. Îți vine să te apuci de studiul arhitecturii ca să îți poți explica ceea ce simți.
Decorațiunile și elementele de mobilier sunt realizate de artiști locali special pentru Metro.
Metro e un hotel atipic pentru Bangkok, oraș în care designerii de profil se întrec în exuberanță, cauționați de somptuoasa arhitectură regală a Siamului. Proprietatea Christinei Ong șochează prin discreție, prin subtilitate și, nu în ultimul rând, prin generozitatea cu care e utilizat spațiul. Metro e atât de gol pe dinăuntru încât pare că până și aerul respiră.
Dealtfel în aceasta și constă frumusețea minimalismului: în capacitatea de a spune cât mai mult vorbind cât mai puțin și de a lăsa ascultătorul/privitorul să completeze liniile punctate, să se așeze nu unde i se dictează, ci unde îi vine s-o facă. Ca un bătrân maestru zen care-și îndrumă studenții din tăceri cu tâlc, Metro te îmbie să te bucuri de libertate fără să ți-o bage pe gât.
Dormim, privim,
Metro Room.
Toate cele de mai sus plus multe altele pot fi verificate în intimitatea camerelor propriu-zise al căror design variază de la gingășia discretă a unităților tip City View la minimalismul eclatant al penthouse-urilor. Merită menționat faptul că aproape fiecare cameră afișează cel puțin o operă de artă originală, o decorațiune sau o piesă de mobilier unicat realizate de artiști locali conform briefului exigentei Kathryn Kng, cea care a amenajat toate interioarele.
…dar nu părăsim incinta.
Avantajul major și principala sursă de trafic pentru Metro constă în faptul că la parter se află faimosul nahm (așa se scrie, cu minuscule), poate cel mai bun restaurant thai din Bangkok și, conform clasamentelor publicate an de an, unul dintre cele mai bune zece din Asia.
În timp ce călătorii cazați prin alte părți trebuie să bată capitala înfruntând traficul, căldura și hazardul, oaspeții Metro nu trebuie decât să ia liftul câteva etaje pentru a se bucura de fantastica bucătărie a maestrului David Thompson. Nu intru în amănunte, Elena a scris deja o recenzie detaliată despre nahm.
Hotelul mai are un restaurant pe care mai celebrul său colocatar îl pune nedrept în umbră. Glow, așezat la etajul 1, oferă deasemenea o combinație foarte proaspătă de fusion, organic și healthy cuisine într-un ambient de o serenitate tonică. Micul dejun este bogat și plin de imaginație. Dacă n-ar împărți clădirea cu nahm, Glow ar merita un loc de vârf în clasamentul celor mai bune restaurante de hotel din Bangkok.
Glow.
Ca să fiu corect până la capăt, restaurantul nu e integrat conceptual în hotelul propriu-zis, ci în centrul spa & wellness Shambala, un design novator prin care Christina Ong încearcă să răstoarne cutumele categoriei (apropo, vezi spa-ul pe care l-a construit în Bali împreună cu Dona Karan). Nu am avut ocazia să testăm tratamentele, dar centrul e generos atât în facilități oferite – saună, gym – cât și în tipurile de tratamente (de la masaj și reflexoterapie la cleansing și înfrumusețare). Shambala oferă zilnic cursuri gratuite de yoga tuturor oaspeților hotelului.
Prețuri.
Cea mai accesibilă cameră – City View – are în jur de 35 de metri pătrați și costă cam 100 de euro pe noapte, în timp ce un penthouse întins pe două etaje acoperă 150 de metri pătrați și scoate de pe card 342 EUR. Vorbesc aici despre prețurile listate azi pe site-ul hotelului pentru lunile de vară. E posibil fie să prinzi o ofertă mai bună, fie să înmulțești totul cu 2 dacă vrei să stai acolo în preajma Revelionului.
Terrace Room.
Recomandarea mea sunt camerele tip Metro pentru că, din cadă, vezi direct piscina (foto ceva mai sus), și cele Terrace pentru micul patio atașat, unde te poți bucura simultan de soare, de umbră și de o perfectă intimitate.
Mai multe informații găsești pe site-ul Como Metropolitan Bangkok.
(P) Despre platforma Priceless Cities.
Priceless Cities este un program prin care deținătorii de carduri Mastercard se bucură de experiențe și discount-uri exclusive atunci când călătoresc.
Pentru a putea beneficia de privilegiile oferite de programul Priceless Cities, trebuie doar să deții un card Mastercard și să te înregistrezi online pe Priceless.com. Este gratis și durează 5 minute.
Utilizarea cardului pentru plăți are mai multe avantaje. Pentru călătorii din Europa Centrală și de Est, cardul este metoda de plată cea mai puțin costisitoare conform unui studiu care a arătat că în 65% din cazuri cardul s-a dovedit a fi mai eficient decât orice altă metodă de gestionare a banilor.
Mai multe imagini poți vedea în galeria foto a articolului. Foto: Brad Florescu (echipament Olympus OMD-EM5 MKII).
Comentarii - Niciun comentariu