Nu credeam să ajung vreodată în Creta, pentru că e genul acela de locație prea îndepărtată pentru un weekend și prea apropiată pentru un concediu. În fine, mulțumită unui fericit concurs de împrejurări, am prins un zbor direct București – Heraklion și am ajuns și-acolo. Cu întârziere, pentru că în Grecia era greva controlorilor de trafic.
În cele 3 zile și jumătate am parcurs aproape 1.200 de kilometri la volanul unui Suzuki Jimny cam hârbuit. În timp ce turiștii (da, erau deja) se relaxau pe la taverne și piscine, subsemnatul a alergat dintr-un colț în altul al insulei, cu gândul la voi.
N-am să fac o prezentare a locurilor deja cunoscute și incluse în circuitele marilor agenții. Există suficiente referințe despre ele. Am să vă prezint 3 locuri care, deși nu sunt propriu-zis secrete, sunt în afara traseelor tradiționale și, după părerea mea, sunt foarte frumoase.
1. Platoul Lassithi
Se află la aproximativ 70 de kilometri de Heraklion, la capătul unui drum foarte serpentinat. Platoul acoperă 25.000 de acri și este înconjurat de munți. Senzația pe care ți-o dă această bucățică de pământ plat și verde străjuit de munți de peste 1.000 de metri e unică. Pe vremuri, aici funcționau peste 10.000 de mori de vânt pe care localnicii le foloseau pentru a pompa apa necesară culturilor. Acum morile de vânt au fost înlocuite cu pompe electrice dar, la cum evoluează prețurile carburanților, nu m-aș mira ca peste 10 ani vechile mori să fie repuse în funcțiune.
De ce să mergeți acolo? Pentru liniștea nepământească ce domnește în platou. Pentru satele aproape pustii, pe ale căror străzi mai vezi doar câțiva cretani bătrâni și cerniți (cei tineri s-au mutat în zonele costale, turistice și prospere). Pentru aburul care se ridică din pământ în zori. Pentru tavernele liniștite în care arareori găsești turiști. Şi nu în ultimul rând pentru că, într-o insulă din ce în ce mai coruptă de consumerismul turistic, platoul Lassithi e inima Cretei care încă mai bate în ritmul statornic și profund al lui Alexis Zorba.
Să nu uit: tot aici puteți vizita peștera Dikteon, unde legenda spune că s-ar fi născut Zeus. Ceea ce mi se pare normal. Neapărat, dar neapărat, opriți-vă la terasa de la intrarea în traseul spre peșteră și comandați niște plăcintă cu brânză. E făcută chiar de patroană, o femeie admirabilă. Tot acolo puteți vorbi și pentru cazare.
Pe drumul către platou, veți întâlni o ciudățenie haioasă: Homo Sapiens Museum. E, de fapt, un restaurant ai cărui proprietari s-au gândit să construiască în spate un mic muzeu dedicat evoluției speciei umane. Porniți din epoca de piatră, treceți prin civilizația greacă, apoi printr-o bisericuță ortodoxă, iar traseul se termină la monumentul închinat eroilor cosmosului. După aceea, așezați-vă pe terasă și beți o cafea minunându-vă de superba panoramă.
Comentarii - 3 Comentarii
Lasă un comentariu
Ma bucur sa vad ca partea de sud a Cretei primeste ce i se cuvine. Este intr-adevar senzationala, as include aici insa si un pic de Matala (dar nu plaja propriu-zisa ci red beach-ul situat la vreo 35-40 minute de mers – urci si cobori un munticel).
Tot in sudul Cretei nu ratati un loc de reculegere (doar in extrasezon recomand – adica mai-iunie sau oct) – Luthro. Se ajunge doar cu barca – bus, cam intr-o ora. Un port micut, ca o potcoava, cu seri romantice in care se aude din cate un colt – pianul. Asa am patit eu in 2006, sper sa se fi pastrat atmosfera.
Frumos. Multumesc pentru poze !
Buna! Imi puteti recomanda o cazare in Creta? nu gen resort…nu aglomerat 🙂 merci