Chiang Mai, 9 aprilie 2554.

Stăteam pe terasă şi scriam. Wasana, soţia lui Bo şi titulara restaurantului, îmi aduce o farfurie cu mâncare şi se uită cu coada ochiului la laptopul meu. Vede scrum pe tastatură.

– You not clean. Like Bo, him also no clean. You farang no clean.

Până să apuc să scot o vorbă în apărarea mea, Wasana s-a repezit după o lavetă umedă, cu care mi-a frecat laptopul cu atâta mânie încât a reuşit să şteargă nu doar scrumul, ci şi câteva documente.

Auzi tu la ea: You farang no clean. Povestea se întâmpla în 2553, la Bang Ban Ben.

Pe Koh Samui, dacă nu vrei să dai o avere pe o maşină cu şofer, iei o motoretă cu regim de taxi. Nenea în faţă, tu în spate, lipit de el. Oamenii care fac meseria asta stau în soare câte 10 ore pe zi, îmbrăcaţi cu cămăşi albastre şi veste regulamentare pe deasupra. E 3.30 după amiaza, cea mai călduroasă perioadă a anului, curg apele de pe tine, opreşti motoreta, urci în spate, îl iei pe nenea în braţe şi te înfigi la drum cu nasul în ceafa lui. Omul miroase ca o primăvară. Spălat, deodorat, îngrijit.

Wasana avea dreptate. Prin comparaţie cu thailandezii, noi, albii imaculaţi, suntem îngălaţi şi mizeri. Thailandezii sunt curaţi ca pisicile de rasă. Săracii mai degrabă nu iau mâncare decât să nu ia săpun. Până şi în cea mai amărâtă casă miroase a curat şi a dezinfectant cu parfum floral.

Ieri, în gara din Bangkok, reprezentantul unei companii cosmetice oferea fiecărui pasager câte un gel de duş gratuit. Seara, înainte de culcare, era coadă la baia de la capătul vagonului. Toată lumea se spăla pe dinţi.

Obsesia pentru curăţenie a acestui popor vine din mai multe surse. În primul rând, din religie. Apa şi purificarea prin apă joacă un rol simbolic şi ritualic major în buddhism. Apa e elementul omniprezent în marile ceremonii. Mâinile călugărilor, ale statuilor lui Buddha sau ale mirilor sunt stropite cu apă. Ca ofrandă sau ca purificare, de la caz la caz.

Apoi, feng shui-ul inoculat de etnicii chinezi. Ordinea şi curăţenia reprezintă condiţii esenţiale pentru noroc şi prosperitate. Averea şi succesul nu se apropie de casele în care domneşte haosul. Da, thailandezii sunt foarte superstiţioşi. Atât de superstiţioşi încât curăţă imediat un loc în care s-a vărsat ceva.

Domnul Ko Son, proprietarul ansamblului de căsuţe unde locuim, nu e prea stresat de aspectul funcţional al complexului. Nu avem electrician sau instalator. Un copac rupt a stat rezemat de casa noastră o săptămână fără să-l deranjeze cineva. În schimb, avem o femeie care mătură frunzele. Zi de zi, de la răsărit la apus, femeia curăţă nisipul aleilor de frunze moarte, pe care le pune în coşuri, le face grămadă şi le arde. Ca nu cumva să se împiedice norocul de vreo frunză şi să nu mai intre la noi în casă.

Însuşi Songkranul, Anul Nou Thailandez, e legat de curăţenie. Oamenii ies pe străzi şi se stropesc unii pe alţii, într-un ritual a cărui veselie copilărească îi molipseşte pe toţi. Toată lumea stropeşte şi toată lumea e stropită, inclusiv bătrânii şi poliţiştii (dar mai cu milă, aşa). În subtextul Songkranului stă nevoia de răcoare şi curăţenie. Martie şi aprilie sunt cele mai fierbinţi luni din an. În mijlocul acestei perioade lipicios-sudoripare, Songkranul propune un duş naţional, din care nu lipsesc nici clăbucul, nici pudrele cosmetice. Un an nou e un an curat şi thailandezii vor să-i fie pe măsură.

Şi mai sunt patru zile până în 2555.