6 reguli de bază pentru fotografia de călătorie

Ca de la călător la călător, îmi permit să îți împărtășesc câteva tehnici pe care le-am învățat și eu de la alții mai iscusiți. Sper să-ți fie de folos în viitoarele călătorii. Dacă le știai, bravo ție!

1. Investește într-un aparat pe măsura vacanței

Acum 4 ani am fost în Zanzibar. Aveam un aparat mic, ieftin, relativ bun pentru clasa lui. Azi, uitându-mă în urmă, regret că n-am avut inspirația să-mi cumpăr o cameră mai bună. Vacanțele frumoase merită imagini pe măsură. Iar investiția nu e atât de mare cum pare.

În alegerea aparatului, trebuie mai întâi să desființăm un mit: megapixelii nu sunt indiciu al calității aparatului, ci al dimensiunii imaginii pe care o captează acesta! Poți găsi un aparat prost cu megapixeli mulți. Rezultatul: vei face poze mai slabe, dar mai mari.

Un al doilea mit care se cere demolat e că aparatele compacte sunt ieftine, în timp ce DSLR-urile (numite popular și “aparate cu obiectiv schimbabil” sau “aparate profesioniste”) sunt scumpe. Este și nu este adevărat. Un aparat compact decent costă în jur de 350-450 de euro. Pentru aceiași bani (sau un pic mai mulți) îți poți lua un Nikon D40 sau un Canon 400D cu tot cu obiectiv și card de memorie.

Diferența dintre un DSLR și o compactă e dată de calitatea de cele mai multe ori net superioară a imaginii și de gradul ridicat de libertate creativă pe care ți-l oferă. Pentru avansați, posibilitatea de a jongla cu diferite tipuri de obiective și filtre este neprețuită.

Cele mai bune mărci pentru aparate foto sunt Nikon și Canon. În plutonul de urmărire se află Olympus, Pentax și Sony. Dacă totuși vrei să-ți iei o compactă, profesioniștii recomandă seria G de la Canon. Pentru fotografie și filmări subacvatice, o soluție excelentă e compacta SONY CyberShot DSC-TX5.

Pentru modele și prețuri, intră pe f64.ro și fă-ți o părere.

2. Alege cu atenție momentul

În momentul în care vedem ceva impresionant, ducem mâna din reflex spre declanșator. De cele mai multe ori, imaginea rezultată e dezamăgitoare față de realitate. Ca să obținem fotografii de care să fim mândri, trebuie să ținem cont de următoarea regulă implacabilă: fotografia e dependentă de lumină. Iar lumina se schimbă în timpul unei zile. Există lumini bune și lumini proaste.

Două momente ale zilei oferă cea mai bună lumină pentru fotografie: dimineața devreme, după răsărit și după-amiaza târzie, până înainte de apus. Soarele cade lateral pe obiecte, subliniind umbrele și volumele. Lumina, mai caldă decât în restul zilei, dă imaginilor o tentă dramatică sau, după caz, poetică. La mare, aerul este mai limpede dimineața, pentru că umiditatea este mai mică. Nu pierde aceste două momente dacă ai de gând să fotografiezi peisaje sau arhitectură.

Pentru portret, regula de aur spune să nu faci poze tip YOLA (“Yo la munte”, “Yo la mare”) sub soarele de la prânz. Atunci când lumina cade perpendicular pe creștetul celui fotografiat, se lasă cu umbre urâte sub ochi, sub nas și sub bărbie. Dacă nu ai încotro și trebuie neapărat să imortalizezi pe cineva la ora 12 ziua, găsește un loc ceva mai umbrit, unde lumina nu cade direct, ci este reflectată sau difuzată de alte suprafețe (apă, un perete alb, o umbrelă de plajă).

Fotografiile de noapte nu se fac noaptea, ci la crepuscul: acel moment dintre apusul efectiv al soarelui și întunericul deplin, când soarele a dispărut de pe firmament, dar lumina lui e încă reflectată de cer.

Sunt nenumărate ponturi și tehnici legate de lumină și iluminare, dar pentru moment am să mă rezum la regulile de bază de mai sus.

3. Fii creativ în alegerea locului din care faci fotografii

Fiecare om are un punct de vedere. De ce n-ar avea și fiecare fotograf unul? Există o infinitate de puncte din care poți privi un obiect sau un obiectiv turistic. Dacă vrei ca poza ta fie mai bună decât a turistului japonez de lângă tine, caută un loc care să-ți dea o perspectivă mai bună. Imaginează-ți cum ar arăta Sagrada Familia dacă, în loc s-o fotografiezi de pe trotuar, ca toți turiștii, ai urca pe terasa clădirii de vis-a-vis și ai trage poza de acolo. În primul rand, ai avea o imagine cu TOATĂ Sagrada, ceea ce nu vezi prea des în albumele fotografilor de ocazie. Valabil și pentru Piramide. O poză trasă dintre turiști va arăta mai mult turiști și mai puține Piramide. Încearcă să imortalizezi piramidele de la o distanță mai mare, eventual din spatele unor dune care ascund mulțimea măruntă și scot în evidență măreția construcției.

Nu te jena să urci pe un scaunel sau să te așezi pe burtă ca să faci o poză “altfel”. Stânjeneala îți va trece în 30 de secunde, iar fotografia superbă îți va rămâne pentru totdeauna.

Regula e valabilă și în fotografierea oamenilor. Fotografiază pe cineva de jos în sus și vei crea un personaj impunător, poate chiar ușor înfricoșător. Ia-l de sus și va părea pitic, simpatic, inofensiv. Privește-l și din lateral: profilul poate spune foarte multe despre un om.

4. Construiește un cadru dinamic și interesant

Cadrarea face diferența dintre o imagine banală și una incitantă, care atrage privirea. Aici există două reguli, nu mai multe.

Prima zice să nu pui niciodată subiectul în centrul imaginii. Ştii la ce mă refer. În pozele YOLA suntem întotdeauna în mijlocul cadrului, la distanță egală de margini, de cer și de pământ. E o poza banală, lipsită de dinamism, care nu spune nimic nici despre personaj, nici despre peisaj. Pentru o imagine interesantă, mută personajul (sau camera) în așa fel încât acesta să se afle ori în stanga, ori în dreapta cadrului. Astfel, ochiul va vedea și personajul și va avea și o idee despre ce se afla în jurul lui. În cazul în care ai obiecte sau personaje în mișcare, cadrează în așa fel încât să lași mai mult spațiu în partea spre care se mișcă acestea. Pentru portrete, lasă spațiu liber în direcția spre care privește personajul tău.

Profesioniștii aplică regula treimii: trag două linii verticale și două orizontale (imaginare) în cadru, apoi plasează subiectul în așa fel încât punctul cel mai important (ochii, de exemplu) să se afle la intersecția a doua linii. Unele aparate foto au deja cadranul împărțit după această regulă. Dacă ai un astfel de aparat sau destulă imaginație, nu strică să experimentezi.

A doua regulă spune că întotdeauna e preferabil să strângi cadrul (“să zoomezi”) puțin, pentru a da mai multă importanță subiectului fotografiat. Imaginea rezultată va fi mai curată, cu mai puține elemente de bruiaj vizual care ar putea distrage atenția de la ce vrei tu să spui prin respectiva fotografie.

Test: fă-i unui prieten sau coleg o serie de fotografii, strângând cadrul de la o poză la alta. În prima imagine îl vei avea în picioare, înconjurat de mobilă, ferestre, cărți etc. În cele din urmă vei ajunge la un plan strâns, în care atenția va fi atrasă nu de elementele de decor, ci de ochii, gura sau nasul personajului.

5. Evita pozele mișcate sau “arse”

Aparatele foto moderne au sisteme electronice de măsurare a luminii ambientale. Cu cât găsesc mai multă lumină în cadru, cu atât lasă mai puțină să pătrundă la senzor, pentru ca imaginile să nu iasă “arse”. Invers, atunci când lumina e slabă, aparatul se auto-reglează pentru a capta și puținii lucshi prezenți.

Există, totuși, o mulțime de situații în care aparatul poate fi păcălit. Cea mai deranjantă situație survine în condiții de soare puternic. Cerul e foarte luminos, pământul mai puțin. Aparatul vede că e soare mult, lasă mai puțină lumină să intre, iar rezultatul e dezamăgitor: un cer alb și o siluetă întunecată, fără detalii vizibile.

Cum să evităm astfel de probleme? În primul rand, încercăm să nu pozăm niciodată cu soarele în față! Soarele trebuie să vină din spatele nostru sau din lateral. Apoi, cadrăm mai strâns, așa cum am învățat la punctul 4, pentru a-i spune aparatului care este obiectul după care trebuie să-și măsoare lumina. A treia soluție, valabilă pentru portrete, e să folosim blitzul încorporat pentru a-i da personajului nostru un plus de iluminare. Da, blitzul se folosește cu succes chiar și când soarele strălucește voios pe cer. Se numește lumină de umplere (“fill-in light”).

Dacă lumina este slabă, aparatul va încerca să mărească timpul de expunere, adică va fotografia cadrul dorit mai mult timp. Pentru poze de amurg sau noapte, încearcă să găsești o suprafață plană, solidă pe care să-ți așezi aparatul, pentru a evita să faci o poză “mișcată”. Pune camera pe o masă, pe o piatră, pe o băncuță și ține-o fix în timp ce declanșezi. Sau cumpără-ți un trepied. Nu folosi blitzul pentru peisaje și clădiri, pentru că nu-ți ajută la nimic și mai consumi și bateria degeaba. Fiecare aparat are un buton din care poți opri declanșarea blitzului.

6. Studiază-ți “prada”

Odată ajuns într-un loc frumos, și eu obișnuiam să înhaț aparatul și să fac zeci de poze de jur împrejur, ca un copil fericit. În timp, am învățat să îmi stăpânesc această pornire. Fac toate pozele în ultima zi și-mi ies de 100 de ori mai bune. Pentru că în ultima zi știu ce pozez.

Ca să scoți tot ce-i mai valoros fotografic dintr-un loc sau dintr-un om, e esențial să cunoști ceea ce fotografiezi. În prima secundă, ți se pare că ai văzut tot, dar nu e așa. În 24 de ore, un peisaj își poate shimba aspectul de mai multe ori, sub influența luminii și a factorilor meteorologici. Privind, vei descoperi detalii care la prima vedere ți-au scăpat. Şi unghiuri din care o clădire sau o insulă arată mult mai bine.

Dacă nu ai câteva zile la dispoziție pentru fotografierea unui obiectiv, acordă-ți măcar câteva minute pentru a studia situația. În orice moment, poate apărea ceva care face cadrul mai interesant. Un trecător, un cățel, doi copii venind de la școală, un velier cu pânzele ridicate pot face diferența dintre o poză ratată și una care merită pusă în album.