Legume din Grădina Regelui

Aveam un magazin pe insula Phangan – toţii albii îi ziceau Pink Shop pentru că era vopsit roz – unde găseam legume importate. Vinete la 70 thb (7lei) bucata, ardei gras la 30-40 thb (3-4) bucata. Am cumpărat odată vinete pentru că leşinam de poftă. A doua oară când am poftit, nu am mai găsit. Aşa că m-am resemnat, fiind convinsă că voi mânca salată de vinete numai când merg în vizită în România.

Ieri am plecat la plimbare prin jurul oraşului Chiang Mai. La întoarcere am zărit un lac pe marginea drumului şi am oprit, curioşi să vedem ce-i cu el. Nu era lac, ci un heleşteu colcăind de peşti. Lângă heleşteu proprietarii locului aveau amenajat un magazinaş plin cu delicii: cosmetice pe bază de plante, cafea, ceaiuri, flori şi legume. Primele pe care le-am zărit au fost vinetele grăsune, ambalate frumos câte trei în fiecare pungă. Lângă ele, roşii cherry, Chinese water spinach, castraveţi şi ardei graşi. Am luat din fiecare, întrebându-mă cum de au thailandezii la vânzare aşa ceva într-un magazin prăpădit din creierii munţilor.

În toată zona de nord a Thailandei ţăranii primesc ajutor de la Royal Project Foundation încă din 1969. Majestatea Sa Regele a pus bazele acestui proiect cu gândul să ofere oamenilor o alternativă de a se susţine financiar din altceva decât defrişarea pădurilor, trafic de animale şi opiu. S-au investit bani ca la carte în cercetare, management, marketing, educaţie. Ulterior, proiectul a trecut sub tutela Alteţei Sale Prinţul Bhisatej Rajani şi ţăranii au fost învăţaţi să cultive specii noi, să organizeze şi să conducă profitabil fermele, să ambaleze produsele şi să le facă un pic de marketing.

Aşa se face că în provinciile Chiang Mai, Chiang Rai, Mae Hong Son, Lamphun, Phayao şi Nan se cultivă deja de ani buni specii care acum jumătate de secol erau pe bună dreptate numite “exotice” de către localnici: struguri, cafea, cireşe, căpşuni, vinete, ardei gras, gladiole şi crizanteme. Astăzi, 274 de sate (53.000 de oameni) trăiesc din agricultură sustenabilă, pădurile sunt la locul lor şi opiul a devenit figură de muzeu.