Motto: “Aş vrea să mor liniştit, în somn, ca bunicul meu. Nu urlând de groază, ca pasagerii lui.”
Păi una e să mori în patul tău cu un cuţit înfipt în ficat şi alta e să te zvârcoleşti minute în şir într-un avion care pică liber cu 1000 de kilometri la oră. Frica de avion este egală cu frica de moarte plus frica de frică de moarte.
“Dacă scap cu viaţă şi azi, nu mă mai urc niciodată în avion”. De sute de ori mi-am jurat asta, de sute de ori am uitat-o. Cumva-cumva, sunt nevoit să zbor. Caut bilet, îl cumpăr, mă prezint la aeroport, mă îmbarc, totul este zâmbet şi relaxare. Şi fix în clipa în care avionul porneşte spre cer îmi aduc aminte ce-am promis. Ups, e prea târziu. Urmează o oră de groază. Sau două, sau treisprezece ore în care fiece ghiont de aer mă face să tresar. Ştiu că e doar o turbulenţă, dar nu pot s-o ignor. Chestia asta e dincolo de mine.
Am descoperit câteva mici trucuri pentru a-mi asigura un zbor cu cât mai puţine tresăriri. Le expun mai jos. Dacă ştii altele, te implor să mi le zici şi mie, daţi-ar Richard Branson sănătate.
Aleg un zbor cât mai de dimineaţă. Atmosfera este mai calmă în primele ore ale zilei. După răsărit, pământul se încălzeşte, apar diferenţe de temperatură şi, implicit, curenţi de aer. Prefer să mă trezesc devreme decât să mor de cardiace.
Evit cât pot perioadele în care vremea e istoric proastă, gen iunie în România, noiembrie în Golful Thailandei sau august în Caraibe (de fapt, în Caraibe nici nu mă mai duc de frică ce-mi e 🙂 )
Aleg cel mai mare avion disponibil pe cursa respectivă. Cu cât e avionul mai mare, cu atât se simt mai puţin turbulenţele. Din acelaşi motiv, miniştrii transporturilor circulă cu SUV-uri.
Mă feresc să stau în coada avionului, unde turbulenţele se simt cel mai aprig. Iau loc în faţă, cât mai în faţă.
Nu mă uit pe hublou. Ce treabă am eu să mă uit pe hublou? Vreau să văd cu ochii mei tot ceea ce mintea refuză să accepte? Niet. În clipa în care piloţii ambalează motoarele mă întind, mă fac comod şi închid ochii. Sau, şi mai bine…
Îmi iau loc lângă culoar. Pe lângă faptul că mă ţine departe de tentaţia hubloului, un loc la culoar îmi oferă un plus de spaţiu vital, atenuându-mi senzaţia de claustrofobie. Cel mai rău e când mori de frică şi n-ai nici măcar teoretic unde fugi.
Intru mental în cabina piloţilor. Îi văd bând cafele, citind ziare, flecărind şi aruncând câte-o privire spre indicatoarele de bord care arată că totul merge perfect. Căpitanul îmi remarcă prezenţa spectrală şi îmi aruncă peste umăr: “Nu arde ţara, babo, nu te mai pieptăna.”
Citeşte şi “Cum să-ţi învingi frica de avion”, un articol extrem de util pe care l-am scris pentru alţii, că pe mine nu m-a ajutat deloc.
Comentarii - 10 Comentarii
Lasă un comentariu
Si cand iti trece frica imagineaza-ti un peste care conduce o masina. De fapt pe Seinfeld cand mima un peste la volan. Ce cautam noi in aer?!
Foarte simpatic articolul, m-am regasit 100% in el. Pana acum vreo 2 ani faceam la fel, desi zburasem de sute de ori, fiecare cursa era o provocare in sine. Metode incercate:
a). Imbatatul pana la punctul in care nu-ti mai pasa (nu merge totusi la cursele de dimineata, nu-mi intra alcool pe gat la 6 dimineata)
b). Luat somnifere pe cursele lungi (care sunt cele mai ok, nu simti turbulente, nimic, doar ca trebuie sa rezisti multe ore – dormitul fortat rezolva problema)
c) Facut 3 curse intr-o zi; la ultima esti atat de obosit ca nu-ti mai pasa de nimic, faca-se praf magaoaia
La un moment dat (cam acum 2 ani) toata isteria a disparut de la sine. Daca chiar mai apare o mica senzatie de teama ma gandesc ca oricum pentru Universul asta sunt un nimic, un zero barat (ca tine si ca toti ceilalti) iar disparitia mea (fie ea si intr-un accident de avion) nu schimba cu nimic mersul lumii. Cel mult vor plange dupa mine cateva rude apropiate, paguba-n ciuperci, pana la urma prefer sa crap repede…
In momentul in care schimbi punctul de referinta (de la EU-ul absolut la eu-in-relatia-cu-universul) lucurile ti se vor parea cu totul diferite. Bafta!
Multumesc. Tocmai ma pregatesc sa plec peste doua zile intr-o zona in care pare-se ca bantuie un uragan. Sper sa-mi aduc aminte de caeva din sfaturi. Alfel, vorba lui Razvan Marc, trebuie sa ai pile la controlii de zbor! Sa auzim de bine!
Groaznic. Aceeasi poveste si la mine. E cea mai ne-naturala stare in care ma pot afla, si din cauza asta imi e foarte frica. Si nu, exercitiul nu ajuta. Poti sa zbotri pana iti iese pe nas, nu o sa te obisnuiesti niciodata.
Pentru mine functioneaza uitatul pe geam. In momentul in care avionul e in ipostaze ciudate, ma ajuta sa ma uit pe geam si sa imi iau un punct de reper la care ma uit fix. De asemenea, e extraordinar daca reusesc sa adorm, dar nu se intampla foarte des. De fiecare data cand inchid ochii mi se pare ca lucrurile o iau razna. Cred ca am sa incerc pastile…
la mine problemele sunt mai adanci. nu suport sa aud motoarele ambalate. merg mereu cu muzica in urechi, cat mai placuta mie. ultima data, 2 ore pana la munchen si inca 1,40 pana la edinburgh am ascultat o singura piesa, am mancat 8 sedative din plante care si -au facut efectul dupa aterizare.
stiu ca functioneaza sa gandesti frumos: wow norisorii aia de de dedesubt sunt albi pufosi si arata ca vata de zahar. – asta pana cand iti sar in minte toate desenele copilariei in care tu te desenai jos pe pamant si norii erau cumva deasupra..
Frica de zbor(ca toate celelalte) este nascuta din ignoranta. Singura metoda de a o invinge consta in a o privi in fata. Si poti face asta doar informandu-te cat de mult cu putinta. Incearca sa citesti orice iti pica in mana despre aviatie, transport aerian, despre zborul propriu-zis. Familiarizeaza-te cu denumirile componentelor avionului, functia lor, incearca sa ti-l transformi intr-un prieten, cunoscandu-l. Citeste putin despre meteorologie. Ce tipuri de nori exista, care dintre ei pun probleme de turbulenta sau de “ice-ing”. Afla ce este turbulenta si cat de severa poate fi. La fel despre aerodinamica. E fascinanta. Nu spune nimeni sa intri in amanunte, dar lucrurile generale le poate cunoaste oricare dintre noi. Pana la urma vei ajunge sa indragesti zborul si nu doar sa-l privesti cu frica. Exista site-uri specializate, de ex. http://www.aopa.com, unde poti urma cursuri online special concepute pentru pasageri.
salut, sunt sasha si sunt o zborofobica. 🙂
frica de zbor este printre cele mai usor tratabile lucruri – zic psihoterapeutii :P. este frica de a nu detine controlul asupra unui lucru, asociata cu diverse intamplari sau amintiri negative din trecut.
e ceva ce poate fi tinut sub control chiar si in cazuri extreme (cand toti cred ca avionul se va prabusi), dar care poate rabufni usor la niste mici turbulente.
pe langa cele scrise in articol as adauga:
1. sa vorbesc cu ceilalti pasageri – oricat de neprietenoase ar fi fost turbulentele sau vremea trec mult mai usor daca esti implicat mental intr-o discutie.
2. luat calmante pentru anumite zbouri mai dificile – nu e ok totusi decat ca varianta de rezerva.
3. odihnit inainte de zbor – pe fond de oboseala totul pare mai dramatic decat este.
4. citit articole care explica ce se intampla la decolare, aterizare, precum si in timpul zborului. ajuta ca lucruri din jur sa para firesti.
5. sa-mi imaginez ca avionul e de fapt Starship Enterprise care decoleaza. 🙂 cumva astfel mintea mea isi explica si ignora brusc toate zgomotele aparent dubioase de pe parcursul zborului.
[…] dat în ultime vreme peste două articole cu fobii: Brad Florescu şi frica lui de avion, Vlad Petreanu şi frica de înălţimi. Ai crede că cele două au legătură între ele dar nu e […]
[…] Piscu de la TAROM îmi citise “Confesiunile unui fricos de avion” și mă privea cu o compasiune aproape maternă. Ceea ce, având în vedere diferența de minus 12 […]
[…] Amsterdam. A fost o plictiseală plăcută pe care am savurat-o atent, după atâția ani în care frica de avion îmi ținuse mintea ocupată la fiecare zbor. Am aterizat plescăind cu o ostentativă […]