Cine-a doborât avionul și de ce? Nu știu. Nu de pe blogul ăsta vei afla ce s-a întâmplat. Așa cum n-ai aflat – de aici sau din altă sursă – nici ce s-a întâmplat în luna martie cu MH 370. Și nici multe, multe alte lucruri, chiar dacă crezi că-s clare.
Trăsătura principală a acestei “epoci de aur a informației” pe care zice-se că o traversăm nu e aceea că ne oferă acces fără precedent la fapte, ci că e structurată în așa fel încât acestea să se piardă printre falsuri, dezinformări, publicitate sau spam.
Dacă până acum internetul folosea ca mașinărie de propagandă aproape exclusiv Statelor Unite, în ultimul deceniu situația s-a echilibrat. Orice stat poate folosi internetul – și televiziunea prin satelit – pentru a livra minciuni în limbi de circulație internațională. Fiecare o face în măsura mijloacelor financiare și umane de care dispune. Bașca manipularea comercială.
Motiv pentru care adevărul nu mai este definitiv și executoriu, ca o sentință judecătorască, ci o chestiune de convingeri.
Adevărul s-a democratizat, în sensul în care popoarele planetei pot decide ce este și ce nu este adevărat. Adevărul nu mai rezultă din anchete competente, ci din numărul celor care cred o versiune sau alta. Justiția se face pe Facebook, cu rechizitorii de pe YouTube sau Twitter. Tot mai puțini oameni sunt plătiți ca să afle adevărul și tot mai mulți ca să-l impună.
Alegem adevărul care ne e mai aproape de minte, de suflet. E un mecanism pe cât de natural și de firesc, pe atât de ușor de exploatat. Așa ajungem la război în numele unor idei care nu ne aparțin. Sau la o pace la fel de periculoasă.
Caut cu frenezie explicații pentru catastrofa de alaltăieri, dar nici eu nu vreau să ies din zona de confort a credințelor mele.
Vreau să cred că a fost o greșeală. Că au fost rebelii ăia proști grămadă. Că mai era un avion militar în zonă și că le-au confundat. Sau că au tras două rachete după o țintă militară și una a luat-o razna.
Vreau să cred că niciun conducător de stat de pe planeta Pământ nu poate orchestra o asemenea grozăvie în secolul de grație XXI. Pentru că, dacă există un astfel de lider, înseamnă că ne-am îmbarcat cu toții, pe 17 iulie în jurul prânzului, în cursa MH 17 cu destinația Kuala Lumpur. Cafea sau ceai?
Dumnezeu să-i ierte și să ne ierte.
Răsărit și Apus (2). O zi și o noapte în brațele lui Katie.
Best Of Tedoo în 2011: mă ajuți să fac un clasament?
Namaste. Aventuri Spirituale prin India şi Nepal (ep. 18): Sărbătoarea Sannyas. Marea Osho-mascaradă.
(P) Ofertă Vodafone. Internet mobil gratuit în Caraibe și Oceanul Indian. Bye-Bye, Wifi!
Comentarii - 7 Comentarii
Lasă un comentariu
Dumnezeu ne-ar putea ierta. Am face bine sa nu ne iertam noi, pentru ca daca ne iertam, uitam. La fel cum am uitat si de MH 370 si de multe alte grozavii pe deasupra carora zburam deranjati doar de temperatura prea joasa din cabina…
E bine sa cautam adevarul. Poate ca frenezia nu e chiar lucrul cel mai nimerit, pentru ca are legatura directa cu zona de confort de care vorbesti, n-ai timp sa iesi din ea.
Problema e mai grava, din pacate. Nu numai statele pot folosi internetul pentru a raspindi minciuni worldwide. Orice grup de bezmetici bine organizat poate face asta de capul lui, intr-o epoca in care oricare dintre noi poate deveni un raspindac, un vector de manipulare, cu mina pe inima si absolut de buna credinta.
Si eu as vrea sa cred ce crezi tu despre conducatori. Si probabilitatea de a fi fost o greseala e chiar foarte mare. Dar de ce ar fi secolul XXI diferit de cel dinaintea lui, asa de abrupt? Conducatorii n-o sa lepede niciodata din vocabular formulari de genul “collateral damage”, “expendable”, “affordable losses”. Asa sint ei, pentru ca le place mai mult Machiavelli decit Sun Tzu.
De fapt, ceea ce traim acum se datoreaza unor meseriasi specializati, mai mult decit sefilor lor. Intr-o epoca in care conteaza mai mult cum vinzi un produs decit calitatea acestuia – fie el Coca Cola sau doborirea unui avion – mercenarii experti in tehnicile de manipulare conduc lumea.
Foarte bun articolul Bradut. O singura corectie, fetele din imagine sunt in straie traditionale singaporeze nu malay.
Sper sa plateasca cei care merita!
@Dan: e adevărul pe care ai ales să-l vezi…
Nu-nu, e totally uniforma Singapore Airlines 🙂
Dar frumos intarit argumentul.
Cine, cum, de ce, e mai putin important. Adevarul e ca de vreo 30 de ani, la fiecare 2 ani se trezeste un scelerat sa dea jos un avion de pasageri. Si e greu de crezut ca asta se va schimba prea curand indiferent pe cine ucizi sau bagi la puscarie.
[…] Sursa: tedoo.ro […]