Tedoo cu Brad Florescu

După trei ani. Povestea unei libertăţi.

Povestea plecării mele în Thailanda. Şi a oamenilor care au influenţat-o.

Toată povestea asta cu plecatul în Thailanda a început exact acum trei ani, în după-amiaza zilei de 26 septembrie. Se cuvine un strop de aniversare.

O uşă, o ţigară şi un sfat.

Ioana, cu care eram coleg la DDB, intră la mine în birou, îşi aprinde o ţigară şi zice, cu accentul ei ardelenesc care dă vorbelor mai multă gravitate decât ar trebui:

– No, Brade, vreau să fac ceva cu viaţa mea. Dă-mi un sfat. Ce să fac?

Aveam pregătit un sfat, pe care-l ţineam pentru nopţile mele reci de publicitate. Dar, dacă Ioana îl ceruse prima, i l-am dat ei:

– Ia-ţi iubitul şi plecaţi în Thailanda. Tu eşti art director, el e programator, o să puteţi face nişte bani lucrând remote.
– No, bine. O să vorbesc cu el şi-ţi zic ce-am stabilit.

După câteva zile, tot aşa, pe după-amiază, când iureşul deadline-urilor absurde se mai potolise, Ioana revine. Aşteaptă să termin discuţia pe care o aveam cu băieţii de la Client Services, se aşează, îşi aprinde ţigara şi mă anunţă, cu acelaşi accent.

– No, am vorbit cu Cristi. Ne-am decis să facem cum ai zis tu. Şi merge cu noi şi Andrei, asociatul lui Cristi. Plecăm în Thailanda fix peste un an.

Era 1 octombrie 2008.

Se măreşte gaşca.

La două săptămâni după discuţie, cei trei au venit pe la mine, să bem un pahar de vin şi să le mai povestesc despre Thailanda. Cu ocazia asta l-am cunoscut şi pe Andrei, un puşti de 21 de ani care nu călătorise niciodată în afara ţării. Nici Cristi, nici Ioana nu ieşiseră vreodată din Europa. Dar erau atât de decişi să se mute în Asia (“la capătul lumii”, cum zicea mama) încât m-au făcut să mă întreb: eu de ce mai amân?  I-am anunţat că merg cu ei şi ne-am aplecat cu încă şi mai multă atenţie asupra detaliilor aventurii noastre.

Apoi, într-o dimineaţă de week-end, m-a sunat Diana, fosta mea colegă din CONNEX. Că una, că alta, că ce mai faci, că de când nu ne-am mai văzut. Ca fetele. Sesizez o notă de tristeţe în glasul ei întotdeauna vesel. O întreb ce s-a întâmplat. Şi începe o poveste despre taxe şi impozite, despre plăţi şi salarii, despre penalităţi şi dobânzi. Guvernul începuse vânătoarea de IMM-uri. Mirosea a criză.

– Păi plăteşte-ţi dările, închide firma şi hai cu noi în Thailanda.

La următoarea întâlnire a “celor patru” am fost 6. Diana se alăturase grupului, Elena mi se alăturase mie şi privea, deocamdată nefericită, cum “Proiectul Thailanda” prinde contur. Pe-atunci nu se întrezărea nicio soluţie să vină cu mine. Credite la bănci şi alte hangarale. Pe care Dumnezeu le-a rezolvat cum şi când a crezut El de cuviinţă.

Plecarea în Thailanda.

Ne-am mai întâlnit de 10 ori, am bătut în cuie planul, eu m-am ocupat de zboruri, Cristi de vize, am dat fiecare petrecerile de rămas bun şi pe 6 octombrie ne-am întâlnit la Otopeni. Atunci am găsit bilete de avion mai ieftine. Diana a venit o lună mai târziu.

Nu intru în detaliile anului care a urmat. Ne-am adunat şi ne-am risipit şi ne-am adunat iar, gaşca de români din Chaloklum, Koh Phangan şi-a făcut prieteni şi a devenit plăcută şi respectată printre rezidenţii satulului, fie ei thailandezi sau venetici. Cristi şi Andrei şi-au văzut de proiecte şi au găsit timp să-i mai ajute şi pe localnicii nu atât de pricepuţi într-ale internetului, Diana a predat câteva luni la şcoala din sat, Ioana s-a concentrat pe pasiunea ei pentru ilustraţie şi animaţie, obţinând nişte contracte pentru edituri din Statele Unite.  Eu cu ale mele, mai mult plecat decât acasă.

Nunţi şi despărţiri.

În prima iarnă thailandeză, ni s-a alăturat pentru două luni şi Răzvan, venit să încerce cu degetul apa din Golful Siamului. Răzvan s-a îndrăgostit de Diana şi ne-a furat-o. Cei doi au plecat împreună înapoi în România.

După un an, Ioana şi Cristi au apucat pe căi diferite. Ioana a cunoscut un suedez şi a plecat în Suedia, după cum Cristi a cunoscut o româncă şi a plecat în România. De unde şi numele. Între timp, Elena şi-a rezolvat hangaralele şi-a venit să fim în sfârşit împreună, fără planuri disjuncte. Andrei a cunoscut o thailandeză şi a mai rămas până la finalul vizei, apoi s-a întors în Vâlcea natală. Şi-am rămas doar doi.

Diana şi Răzvan au făcut o nuntă de poveste în Grecia. Casă de piatră internaţională le doresc. Cu Cristi şi cu Ioana mai vorbesc pe mail şi pe Facebook. Ei spun că sunt bine, eu cred că le e dor măcar un pic de satul nostru de pescari.

“Nu mai puteam acolo, tati”

Săptămâna trecută primesc un telefon de pe un număr local pe care nu-l ştiam. Nu răspund, gândindu-mă că e o greşeală. Vine SMS-ul: “Sunt eu, Andrei. Sună-mă.”

– Andrei? Ce număr e ăsta?
– Numărul meu.
– Unde naibii eşti?
– În Thailanda, în Koh Samui. Mi-am găsit un job aici şi m-am întors.
– Păi cum aşa? De unde şi până unde?
– Nu mai puteam acolo, tati, nu mai puteam.

Au trecut trei ani din după-amiaza în care Ioana a intrat la mine în birou, şi-a aprins o ţigară şi mi-a zis cu accentul ei ardelenesc:

– No, Brade, vreau să fac ceva cu viaţa mea. Dă-mi un sfat. Ce să fac?

Dacă nu m-ar fi întrebat ea, poate că nu m-aş fi întrebat nici eu. Mulţumesc, copii.

Comentarii - 18 Comentarii

  1. sega says:

    la multi ani, dragilor.

  2. Ina says:

    pff… asta sa fie secretul? sa vina sa ma intrebe si pe mine cineva?
    sau altceva imi scapa? (credite, hangarale…)
    poate imi gasesc si eu raspunsul vreodata…

  3. Anca says:

    Frumos, si eu care crezusem ca ai plecat singur, de capul tau 🙂

  4. Razvan Chelu' says:

    Am ras.. am plans… am ras si m-am bucurat pentru povestea asta frumoasa :).
    La multi ani! voua

  5. Ioana says:

    Si totusi, de ce Thailanda? De ce i-ai recomandat atunci Ioanei sa plece in Thailanda?

  6. Ma bate gandul la ceva asemanator de mult, dar m-ai convins acum ceva vreme cu poza pisicii de pe plaja.

    Construim imperiul si venim 🙂

  7. belgianca says:

    Bravo! Si eu am luat decizia de azi pe maine. La mine a fost mai usor, ca am ales Europa. 🙂 Multi ani inainte in paradisul tau.

  8. Dan says:

    O poveste foarte frumoasa. Bravo.
    Povestea mea este una similara, insa intrebarea mi-am pus-o singur 🙂
    E greu, insa merita efortul.

    Mult succes iti doresc.

  9. Masli says:

    ioi tu. superb. la multi ani. bravo !!!! sunt mandra de voi.

  10. abc xyz says:

    incantator si relaxant ce am citit aici, pe tedoo si brad si ioana… parca vezi ca mai exista si altceva pe lume… desi cred ca puterea de a visa si de a-ti urma visele apartine pur si simplu unei anumite varste pe care eu n-o mai am…
    abc

  11. dan says:

    Salut. Mi-ar placea o poveste in detaliu a filmului plecarii si a perioadei care a urmat. Simt ca s-ar intinde pe cateva pagini dar, poate, ar merita.

  12. […] a) Filmul plecării în Thailanda: După 3 ani. Povestea unei libertăți. […]

  13. […] cei care iau decizii radicale şi îşi dedică viaţa călătoriilor. Se ridică un Brăduţ şi pleacă în lume, mai precis în Thailanda, iar toată lumea îl invidiază şi visează se facă Brăduţ atunci […]

  14. […] Melania Medeleanu a dat și ea o fugă la Chiang Mai, după ce verificase personal frumusețile Koh Phangan-ului. Am scos-o la plimbare pe-aici, pe lângă casă: 800 de kilometri într-un week-end. A zis […]

  15. […] Executiv, Director de Creaţie toate la DDB. Până într-o zi când s-a hotărât să-şi ia un an sabatic. Asta se întâmpla prin 2009. Acum suntem în 2013 iar Brăduţ îşi tot trăieşte anul […]

Lasă un comentariu