Nota lui Brad: Ana Topoleanu este fotograf. Nu dintotdeauna, ci de când s-a dezlipit de patria-mamă și de publicitate, acum aproape 8 ani. Am fost și colegi o perioadă. După plecare, Ana a călătorit vreo trei ani fără bani sau portofoliu știind că, dacă o spune și o crede, va reuși într-o zi să trăiască din fotografie.
Din 2010 se află pe meleaguri mexicane, unde și-a găsit dragostea și visul noii cariere s-a întregit. Ana face fotografie de fashion, deși simte că nu e cel mai potrivit cuvânt pentru asta. Ce își dorește este să umble prin lume și sa facă portrete de oameni și de locuri. Dacă o spune și o crede, într-o zi i se va împlini și visul acesta.
Asta fotografiază Ana când nu face piața.
Până atunci, Ana “Mexicana” Topoleanu mi-a trimis spre publicare un set de fotografii pe care le-a făcut în piața din San Cristobal de la Casas, orașul-reședință al provinciei sudice Chiapas, de la granița cu Guatemala. Mi-a trimis și o mică descriere care să ne ofere contextul și câteva informații despre orașul cu o istorie la fel de colorată ca produsele de pe tarabele agricultorilor locali. Să mergem, deci, la piață.
Piața municipală din San Cristobal de las Casas.
Text și fotografii de Ana Topoleanu.
De când am călcat pe pământul Americii Latine (pe care o consider un continent de sine stătător) am înțeles că nu trebuie să ratez nicio piață. În piețe șade sufletul oricărui oraș din partea aceasta a lumii. Asta se aplică și Mexicului care, mai ales în zonele sale rurale, se plasează mai degrabă în America de Sud decât în cea de Nord. În piețe cunoști adevăratele tradiții, cultura și poveștile personale ale nativilor. Acolo înțelegi cu ce se mănâncă orașul și câte forme, culori, gusturi și parfumuri poate moși omul din pântecul pământului.
Am ajuns în Chiapas abia după 4 ani de trăit în Mexic, deși numele provinciei era pe buzele tuturor mexicanilor. E un loc magic – îmi spuneau toți – trebuie să ajungi acolo ca să înțelegi țara asta.
Aveam o săptămână, bilete de avion ieftine și o vreme ce se anunța mai ploioasă ca niciodată. Mi-am pus pelerina și cizmele de cauciuc și am purces către pâmânturile mănoase ale Chiapas.
San Cristobal de las Casas este pueblito-ul cel mai vizitat. Cu case coloniale, străduțe înguste pavate cu piatră cubică, oameni din toate colțurile lumii și restaurante gourmet cum nu găsești nici în capitală.
Pentru a lua un microbuz către orice destinație trebuie să străbați piața municipală. Așa am ajuns pe-acolo în fiecare zi și, simțindu-mă din ce în ce mai acasă în locul acela, mi-am făcut curaj să fotografiez fără să cer voie. Fiindcă răspunsul ar fi fost inevitabil un nu jenat. Am fotografiat pe ascuns, ca să evit acel nu, am fotografiat fără rușine deși eram atât de roșie în obraji că mă confundam cu ardeii iuți.
Femeile sunt cele care umplu locul de viață. Ele vând, ele așează cu grijă și gust fiecare textură și culoare la locul lor. Fiecare are câte un copil legat de spate cu o eșarfă țesută în casă.
La o primă vedere, Piața Municipală din San Cristobal e similară cu toate celelalte piețe ale Americii Latine. Marea și minunata diferență este că toți negustorii își poartă în mod autentic straiele tradiționale colorate, brodate de mână cu flori, păsări și cascade.
După cinci zile de “furat” portrete și culori am ajuns la această serie care – sper – va povesti acest loc mai bine decât o pot face cuvintele mele. Sper să vă bucure.
Intră în galerie pentru seria din San Cristobal de las Casas. Pentru mai multe fotografii ale Anei Topoleanu îi poți vizita site-ul sau pagina de Facebook.
Comentarii - Niciun comentariu