. Romania’s Most Wanted Man.)
…Cecep se așează mai bine la timonă și, pentru prima oară de când îl cunosc, bagă telefonul în buzunar. La prora bărcuței se zărește deja bariera de corali, gardul de sârmă ghimpată al lagunei. Dincolo de graniță, spumegând furios, marea deschisă. Insula Penjalin se vede în zare, nici aproape, nici departe, cum e mai rău.
Speedboat-ul nostru e construit pentru apele calme din interior, unde o astfel de barcă – ușoară, rapidă, cu pescaj mic – se descurcă la fel de bine ca o mașină sport pe autostradă. Dar ce se-așterne între noi și Penjalin numai autostradă nu e. E ca șoseaua de la Moroieni la Peștera Ialomicioara pe vremuri.
Trecem de barieră și, imediat, începem să urcăm. Valurile au 3-4 metri înălțime, un pic mai mult decât lungimea bărcii. Apoi coborâm. Urcăm, coborâm. Motorașul urlă, tace, urlă. Insula din față se vede, nu se vede, se vede, nu se vede. De la viteza de 20 de noduri din lagună am coborât la 5, poate 6. Ne mișcăm ca un Ferrari pe Vulcanii Noroioși. Nu ne mișcăm. Ne mișcăm.
În numele antenei de satelit, întoarce!
Cecep își încleștează dinții la fiecare suiș. Încheieturile degetelor i s-au albit pe volan de la atâta strânsoare. Manevrează nervos maneta de gaz înainte și înapoi, de zece ori pe minut. Băiatul ăsta are 25 de ani, o iubită pentru care trebuie să strângă bani ca să o răscumpere de la ai ei (conform tradiției), vrea să clădească o casă, o familie, o antenă de satelit, ca tot omul.
Dacă se întoarce acum din drum pierde banii. Și cine știe când mai dă peste un turist străin? Nu spun nimic. Îl las pe el să deschidă discuția. După câteva minute de calvar îmi aruncă o întrebare printre dinții strânși:
– Bapak, ce facem? Mergem înainte?
– Cât zici că mai durează până acolo?
– O oră, o oră și jumătate.
– Păi ziceai că 30-40 de minute e tot drumul. Am făcut deja 20.
– Da, dar sunt valuri. A bătut vântul azi-noapte. Nu vedeți?
Al naibii vânt abia acum și-a arătat adevărata față. Și noi care credeam că e super-băiat și l-am vorbit de bine toată dimineața.
– Ne întoarcem. Dacă facem o oră și jumătate până acolo o să facem trei înapoi. Asta dacă mai reușim să ne întoarcem.
Drumul înapoi promite să fie mult mai dificil. În primul rând pentru că vântul bate în continuare, iar valurile de după-amiază aveau să fie și mai mari. În al doilea rând pentru că spre Penjalin mergeam în contra talazurilor, iar la retur vom fi nevoiți să mergem cu ele în spate. Ceea ce pare un ajutor, dar nu e. E o belea.
– Bine, bapak, cum ziceți. Vă duc în alt loc frumos, nu vă faceți griji.
Cecep așteaptă un moment propice și întoarce barca dintr-o mișcare. Apoi începe distracția.
Comentarii - 6 Comentarii
Lasă un comentariu
Sa iti raspund la intrebarea ce te faci daca din sens opus vine un alt credincios. E simplu: daca are masina/vehicul mai mare, ii faci loc. Exceptia, daca tu esti hagi- ai facut deja pelerinajul, caz in care, cand faceti accident, multimea adunata dupa iti va da tie dreptate si il va linsa pe celalalt. Daca insa si tu si el sunteti hagi, se revine la regula cu marimea conteaza. 🙂 Foarte misto articolul. Felicitari!
P.s.: Cecep, la fel ca si proprietarul insulei sunt sundanezi. Cand mai vorbesti cu ei zi-le Kumaha damang kang?-ce mai faci in sunda… o sa te ajute sa negociezi un pret mai bun la inaugurare;)
@Botak: îți mai răspund și la comentariul ăsta și gata. La prima parte a lui nu am ce să răspund, că nu se referă la întrebarea pusă de mine din articol. N-am întrebat “ce te faci în caz de coliziune cu un alt autovehicul?” La PS am să răspund: de unde știi că Cecep e sundanez? Îl cunoști? Ai vorbit cu el? L-ai văzut măcar la față? Sau ești chiar tu, Cecep?
Din cum te-ai exprimat, eu am inteles ca te referi la reguli de circulatie in general, nu neaparat autovehicule. Si eu ti-am raspuns tot general, te dai la o parte daca respectivul are vehicul mai mare. Ce nu am zis eu este ca vehiculul este un simbol al statutului social. In general, in Indonezia, cei de statut social mai ridicat au mai multe drepturi.
Stiu ca Cecep este sunda dupa nume. Am stat destul in Indonezia incat sa stiu ca nume precum Cecep, Asep, Dadan sunt sunda, nume precum Sutejo, Karjito, Yudhoyono- in general cele cu o in componenta sunt javaneze, cele englezesti sunt folosite de chinezi bogati si asa mai departe.
@Botak: deci putem avea un dialog. Mă bucur. Hai să-l continuăm după ce citești tot ce-am scris despre Indonezia, ca să nu mă consideri chiar ultimul diletant. E posibil să găsim idei de la care să pornim. https://www.tedoo.ro/locuri/indonezia/
Nu stiu de unde ai tras tu concluzia ca te consider un diletant :). Nu m-as fi obosit sa iti raspund daca nu mi-ar fi placut ce ai scris. Plus, ai ajuns prin locuri in Indonezia pe unde eu nu am fost, dar unde m-as duce dupa ce am citit despre ele de la tine.
Brăduț, eu am citit abia acu’ (după un an și o țâră… nuș’ cum de mi-au scăpat când au apărut… oi fi fost beat, că eram în Galicia) toată seria pe nerăsuflate. Cățeii așteaptă la piciorul mesei de navigație, se uită la mine cu ochii ăia care spun “hai bre, ca ne trece pișu…” și eu râd singur, îmi dau lacrimile, mă scutură valurile și mi-e sete de o bere rece. Hm… cred că pe la prânz dau o fugă până-n sat.
Seeya, mate !