. Romania’s Most Wanted Man.)
– My name is Dhany. Aceasta este insula mea și a soției mele, Nina. De unde și numele…
Numele cui? A, da, acum văd, la intrarea celei mai masive căsuțe de pe plajă e un semn: Dhanina Resort. Ce resort, că nu văd pe nimeni? Nici turiști, nici personal, nu tu restaurant, lounge, piscină. E un singur șezlong pe plajă, și ăla gol.
– Păi nu, că nu i-am dat drumul încă. Poate la anul. Construim. De asta sunt aici, mate.
– De ce-mi tot zici mate? Ai fost prin Australia recent?
– Da, un picuț.
Povestea de dragoste a unei insule.
Dhany și Nina au copilărit împreună într-un orășel din vestul Javei. Părinții lor erau vecini și prieteni. Până la vârsta studenției, cei doi au fost nedespărțiți. Apoi Dhany a plecat să-și caute de lucru în Australia. A rămas acolo, s-a angajat la compania aeriană Qantas ca specialist în logistică, s-a însurat cu o albă și i-a făcut trei copii.
Nina a rămas în Indonezia, a urmat o carieră corporatistă și a urcat până la nivel de vicepreședinte al unei companii de extracție a hidrocarburilor. Și ea s-a măritat și a avut doi copii. La vârsta la care orice om normal – și cu atât mai mult un om normal asiatic – începe să se gândească la nepoți, Dhany și Nina au divorțat de partenerii lor. S-au reîntâlnit după o vreme la Jakarta și, perindându-se prin povești și amintiri, au decis să se căsătorească. Se cunoșteau de o viață, ce i-ar mai fi putut dezamăgi?
Insula Nongkat a fost darul lor de nuntă. Într-o zi, pe când inspecta platformele maritime ale companiei la care lucra, Nina a dat și o raită de plăcere prin arhipelag. Când a ajuns în dreptul insulei s-a îndrăgostit de plaja ei, de laguna ei, de liniștea ei. I-a trimis lui Dhany o fotografie de pe telefon cu mesajul: „Vezi plaja asta? O s-o cumpăr și-o să ne facem un resort unde să stăm la pensie.” Așa se întâmplă când lași femeia singură.
Bietul Dhany a văzut insula abia la vreun an după mesaj, când s-a auto-însărcinat cu partea practică a poveștii. A găsit, cu chiu, cu vai, doi localnici dispuși să muncească și a trecut la treabă. Nina a rămas la Jakarta să facă bani. Bărbatul e cu naveta.
– Acum sunt pe insulă de 8 săptămâni și mai stau una. Apoi mă întorc acasă, că îi e Ninei dor de mine. Și mie de ea. Dar nu plec până nu termin de pus faianța în ultima baie. Mai vin, mai plec, trebuie să fiu aici ca să iasă totul bine.
Fac o aroganță.
Pe mine m-a luat deja capul. Nongkat nu e la fel de frumoasă – după standarde obiective – ca insula Cristinei – dar are o vibrație fantastică. Trebuie să mă îndop din ea, nu doar s-o ating cu vârful buzelor. O să-mi ajute mult la suflet. Nu vreau să plec de-aici în alte douăzeci de minute. Îmi trebuie măcar o zi de război și o noapte de dragoste cu insula asta. Să îndrăznesc? Dha.
– Dhany, îndrăznesc să am o rugăminte la tine. Una mare….
Comentarii - 6 Comentarii
Lasă un comentariu
Sa iti raspund la intrebarea ce te faci daca din sens opus vine un alt credincios. E simplu: daca are masina/vehicul mai mare, ii faci loc. Exceptia, daca tu esti hagi- ai facut deja pelerinajul, caz in care, cand faceti accident, multimea adunata dupa iti va da tie dreptate si il va linsa pe celalalt. Daca insa si tu si el sunteti hagi, se revine la regula cu marimea conteaza. 🙂 Foarte misto articolul. Felicitari!
P.s.: Cecep, la fel ca si proprietarul insulei sunt sundanezi. Cand mai vorbesti cu ei zi-le Kumaha damang kang?-ce mai faci in sunda… o sa te ajute sa negociezi un pret mai bun la inaugurare;)
@Botak: îți mai răspund și la comentariul ăsta și gata. La prima parte a lui nu am ce să răspund, că nu se referă la întrebarea pusă de mine din articol. N-am întrebat “ce te faci în caz de coliziune cu un alt autovehicul?” La PS am să răspund: de unde știi că Cecep e sundanez? Îl cunoști? Ai vorbit cu el? L-ai văzut măcar la față? Sau ești chiar tu, Cecep?
Din cum te-ai exprimat, eu am inteles ca te referi la reguli de circulatie in general, nu neaparat autovehicule. Si eu ti-am raspuns tot general, te dai la o parte daca respectivul are vehicul mai mare. Ce nu am zis eu este ca vehiculul este un simbol al statutului social. In general, in Indonezia, cei de statut social mai ridicat au mai multe drepturi.
Stiu ca Cecep este sunda dupa nume. Am stat destul in Indonezia incat sa stiu ca nume precum Cecep, Asep, Dadan sunt sunda, nume precum Sutejo, Karjito, Yudhoyono- in general cele cu o in componenta sunt javaneze, cele englezesti sunt folosite de chinezi bogati si asa mai departe.
@Botak: deci putem avea un dialog. Mă bucur. Hai să-l continuăm după ce citești tot ce-am scris despre Indonezia, ca să nu mă consideri chiar ultimul diletant. E posibil să găsim idei de la care să pornim. https://www.tedoo.ro/locuri/indonezia/
Nu stiu de unde ai tras tu concluzia ca te consider un diletant :). Nu m-as fi obosit sa iti raspund daca nu mi-ar fi placut ce ai scris. Plus, ai ajuns prin locuri in Indonezia pe unde eu nu am fost, dar unde m-as duce dupa ce am citit despre ele de la tine.
Brăduț, eu am citit abia acu’ (după un an și o țâră… nuș’ cum de mi-au scăpat când au apărut… oi fi fost beat, că eram în Galicia) toată seria pe nerăsuflate. Cățeii așteaptă la piciorul mesei de navigație, se uită la mine cu ochii ăia care spun “hai bre, ca ne trece pișu…” și eu râd singur, îmi dau lacrimile, mă scutură valurile și mi-e sete de o bere rece. Hm… cred că pe la prânz dau o fugă până-n sat.
Seeya, mate !