. Romania’s Most Wanted Man.)
…Știu că nu ne cunoaștem și înțeleg foarte bine că resortul nu e deschis încă, dar ai putea să mă găzduiești aici o noapte? Mi-aș dori foarte mult să inaugurez minunea asta de loc.
– Păi…de ce nu? Că și-așa sunt singur pe-aici. Plus că mai am vreo 10 cutii de bere și foarte puțină gheață. De băut nu pot să le beau singur pe toate și până mâine se încălzesc. Mă ajuți să le vin de hac cât sunt încă proaspete?
– Cu cea mai mare plăcere. Mulțumesc. Cât mă costă?
– N-auzi că nu suntem deschiși oficial? Nu te costă nimic. Poți să stai în dormitorul mare de la etaj. Are cea mai frumoasă vedere.
Generosul meu amfitrion dispare la pus faianță împreună cu muncitorii. Dormitorul de la etaj e imens și deschis pe toate părțile. Briza timidă a după-amiezii timpurii plimbă dogoarea zilei de la o fereastră la alta, fluturând perdelele. Prin albul lor transparent se zăresc, ca pictate, albastrul electric al mării, verdele tânăr al frunzelor de cocotier și gălbuiul auriu al stâncilor de la marginea lagunei. Lemn, apă și piatră, nimic altceva. Cavemen deluxe.
Eu nu știu cum să nu fac nimic. Chiar nu știu. Dacă n-am o treabă pe cap înnebunesc. Și-aici e greu de găsit treabă. L-aș ajuta pe Dhany la faianță, dar nu vreau să-i distrug resortul. Îmi iau camera și plec să fac fotografii.
E frustrant. Ce vede aparatul n-are nicio legătură cu ce simt eu. În obiectiv nu încap mirosul de flori și de apă sărată, vuietul mării la poarta de coral, mângâierea timidă a brizei și starea asta de foarte departe pe care mi-o dă insula. Fotografiez din reflex, fără chef. Știu că, de data asta, imaginile nu mă vor scăpa de povestit. Va trebui să scriu o mie de cuvinte pentru fiecare.
În capătul de nord al plajei principale, dincolo de mangrove, e o altă plăjuță, tot albă, deschisă la apă în ambele direcții. Un prag de nisip între două lagune, ascuns de soarele dogoritor și de privirile indiscrete. E un locșor atât de erotic încât mă simt ca un intrus. Cu siguranță cineva face dragoste aici, chiar în acest moment. Or fi doi pești, doi crabi sau doi oameni care visează să se iubească într-un astfel de loc. Întorc rușinat spatele și mă întorc pe plaja mare unde pot fi singur fără să deranjez pe nimeni.
Pe urmele fundului lui Marilyn Monroe.
Șezlongul albastru pe care-l remarcasem la sosire e tot acolo, în fața casei, sub palmier. Face plajă. M-aș așeza în el dar nu-mi vine. E prea comod, prea elegant, prea fragil, cum să spun, prea femeiesc ca să-mi pun fundul în brațele lui. Mă retrag pe verandă și-l folosesc ca centru al atenției pentru încă o serie de fotografii. Are clasă șezlongul ăsta, camera îl iubește. Ar câștiga detașat orice casting.
Dhany iese din căsuță murdar ca un pălmaș și se duce la cișmea să se spele. Vede ce fac.
– Aaa, șezlongul ăla? E o legendă. Știi cine a stat în el?
Comentarii - 6 Comentarii
Lasă un comentariu
Sa iti raspund la intrebarea ce te faci daca din sens opus vine un alt credincios. E simplu: daca are masina/vehicul mai mare, ii faci loc. Exceptia, daca tu esti hagi- ai facut deja pelerinajul, caz in care, cand faceti accident, multimea adunata dupa iti va da tie dreptate si il va linsa pe celalalt. Daca insa si tu si el sunteti hagi, se revine la regula cu marimea conteaza. 🙂 Foarte misto articolul. Felicitari!
P.s.: Cecep, la fel ca si proprietarul insulei sunt sundanezi. Cand mai vorbesti cu ei zi-le Kumaha damang kang?-ce mai faci in sunda… o sa te ajute sa negociezi un pret mai bun la inaugurare;)
@Botak: îți mai răspund și la comentariul ăsta și gata. La prima parte a lui nu am ce să răspund, că nu se referă la întrebarea pusă de mine din articol. N-am întrebat “ce te faci în caz de coliziune cu un alt autovehicul?” La PS am să răspund: de unde știi că Cecep e sundanez? Îl cunoști? Ai vorbit cu el? L-ai văzut măcar la față? Sau ești chiar tu, Cecep?
Din cum te-ai exprimat, eu am inteles ca te referi la reguli de circulatie in general, nu neaparat autovehicule. Si eu ti-am raspuns tot general, te dai la o parte daca respectivul are vehicul mai mare. Ce nu am zis eu este ca vehiculul este un simbol al statutului social. In general, in Indonezia, cei de statut social mai ridicat au mai multe drepturi.
Stiu ca Cecep este sunda dupa nume. Am stat destul in Indonezia incat sa stiu ca nume precum Cecep, Asep, Dadan sunt sunda, nume precum Sutejo, Karjito, Yudhoyono- in general cele cu o in componenta sunt javaneze, cele englezesti sunt folosite de chinezi bogati si asa mai departe.
@Botak: deci putem avea un dialog. Mă bucur. Hai să-l continuăm după ce citești tot ce-am scris despre Indonezia, ca să nu mă consideri chiar ultimul diletant. E posibil să găsim idei de la care să pornim. https://www.tedoo.ro/locuri/indonezia/
Nu stiu de unde ai tras tu concluzia ca te consider un diletant :). Nu m-as fi obosit sa iti raspund daca nu mi-ar fi placut ce ai scris. Plus, ai ajuns prin locuri in Indonezia pe unde eu nu am fost, dar unde m-as duce dupa ce am citit despre ele de la tine.
Brăduț, eu am citit abia acu’ (după un an și o țâră… nuș’ cum de mi-au scăpat când au apărut… oi fi fost beat, că eram în Galicia) toată seria pe nerăsuflate. Cățeii așteaptă la piciorul mesei de navigație, se uită la mine cu ochii ăia care spun “hai bre, ca ne trece pișu…” și eu râd singur, îmi dau lacrimile, mă scutură valurile și mi-e sete de o bere rece. Hm… cred că pe la prânz dau o fugă până-n sat.
Seeya, mate !