…mi-a recomandat ghizi pe care el i-a testat personal, mi-a călăuzit experienţele cu deschidere şi bună credinţă.
Aveam deja mai multe certitudini: “Kuala Lumpur va fi baza. Acolo o să zbori de la Bucureşti și de acolo te poţi plimba liniştită în toate direcţiile. Şi, dacă vrei, înainte să înceapă tura din februarie, vii la noi la Khanom şi stai fără să faci nimic, doar te relaxezi.” Mi-a spus că e cazul să șed pur şi simplu locului o perioadă, să mă calmez, pentru că stresul și încordarea răzbăteau și în mesajele pe care i le scriam. În linii mari, itinerariul era gata. Și datele.
17 ianuarie-21 martie.
“Câââââââââât? Două luuuni? Atât de mult?”
Asta a fost reacția majoritară.Să nu ai tu credite de plătit pentru casă, maşina, să nu ai o casă proprietate personală, să iţi pui viata în cui şi să-ţi iei tălpaşiţa pentru 2 luni, în Romania zilelor noastre e cam de neconceput.
“Și ce o să faci atâta timp printre străini?”
M-am antrenat în gând să nu răspund tendenţios, să nu ţin prelegeri şi teorii, doar să accept că oamenii se vor mira, vor reacţiona şi atât. Să-mi văd de drumul meu.
Părinţii au fost printre cei ale căror reacţii m-au surprins în sensul bun. Pe de o parte, ei ştiu ca n-au cum mă opri când mi se pune ceva-n cap, iar pe de alta, erau în cunoştinţă de cauză cu privire la nefericirea şi căutările mele. Colegii la birou au avut un răspuns similar.Am plecat cu sufletul ușurat că nu las în urmă oameni dragi îngrijorați. Restul să spună ce-or vrea.
Nefiind la prima plecare de una singură deja făceam gașcă bună cu mine însămi, inclusiv cu acea parte care bombăne, vorbeşte neîntrebată şi-mi dă nelinişti când mi-e lumea mai dragă. Mă gândeam doar la surprizele ce ar putea veni din Asia, lumea în care ajungeam pentru a doua oară, dar pentru prima dată de capul meu. Mai fusesem la Phuket într-un sejur acum câțiva ani.
Ochii închiși, inima largă.
Nu mi-am pregătit plecarea cu vreun studiu. Că doar nu sunt tata (o enciclopedie ambulantă) şi nici curiozitatea ştiinţifică nu mă dă afară din casă!
M-am aruncat singură pe “planeta Asia” despre care nici nu îmi creionasem nicio variantă de scenariu. Repere geografice am cules la faţa locului, în funcţie de nevoi. M-am lăsat condusă doar de simţuri şi am explorat exact ce mi-a făcut cu ochiul.
Exceptând tura din Thailanda, deja organizată şi progamul stabilit în Borneo-Malaezia, restul nimic nu era bătut în cuie. Nici măcar biletele de avion în regiune. M-am adaptat împrejurărilor şi momentului.
Atât cât am umblat în fiecare din cele patru ţări, că am fost pe o insulă, pe apă, sub apă, în junglă, pe munte sau la hotel, am avut revelaţia unei lumi imense şi foarte diverse, care atunci mi se înfăţişa pentru prima oară în toată splendoarea ei.
Întâmplarea în sine s-a desfaşurat exact cum a recomandat Brăduţ: Kuala Lumpur mi-a fost bază şi un fel de casă din care-am tot plecat și la care m-am tot întors în preumblările celor 2 luni.
Khanom. Părinții mei thailandezi.
Primul drum l-am făcut spre Thailanda. Conform “prescripției medicului”, în primele două săptămani m-am relaxat în Khanom, un sat liniştit, neturistic, cu aer de Capăt al Lumii. M-am simțit ca acasă la micul resort înfipt în nisipul plajei, unde “Thai Mama” si “Thai Tata”, proprietarii, m-au adoptat ca pe o fiică. Deşi ne-am înțeles greu, cu puțina lor engleză și cu semnele mele expresive am reușit să împărtăşim gânduri, impresii şi informaţii despre familiile noastre. Am fost de-a casei.
În această perioadă am cunoscut cateva rânduri de români “duși de-acasă”, veniţi în zonă tot ca să vadă Khanomul, pe Brăduţ și pe Elena. Am întâlnit atât de mulţi români frumoşi aici câţi nu am cunoscut în cele trei decenii de trăit în Capitală.
Dintre ei m-a impresionat un cuplu de tineri bucureșteni,…
Comentarii - 20 Comentarii
Lasă un comentariu
…mai sunt si alti bucuresteni (get-beget) care vor sa “plece” de acasa….;)
Adica sa se duca cu “pluta” la “capatul lumii”.
mai vreau! mai vreau să mai scrie, să mai citesc recuperarea ei! mai vreau!
@ib: mai scrie, mai scrie, așa a promis.
🙂 de cand am inceput sa citesc articolul, mi-am dat seama ca este povestea regasirii cu sinele… si am citit ca protagonista este avocata, iar dupa urmatoarele 2 randuri m-am mirat de cat de bine scrie 🙂 si uite unde ii era vocatia 🙂 ma bucur, frumoasa poveste.. succes, Andreea!
as vrea si eu sa o cunosc pe Oana din Bali, voi fi acolo in mai, cum s-ar putea?
@Teodora: vorbesc cu Elena (ea ține constant legătura cu Oana) și îți răspund în privat.
Daca este posibil, as vrea si eu datele de contact ale Oanei, te rog, voi merge in Bali in iunie
@Mihaela: există un link în articol către pagina ei de Facebook (Oanameans). Lasă-i un mesaj acolo. Îți va răspunde cu siguranță.
Eu de cand am fost in Thailanda si chiar in Chiang Mai nu mai cred ca esti acolo,ba cred ca ti scrii articolele dintr un apartament din Bucuresti cu Atlasul in fata,,,:)
@Nickescool: m-ai prins! Nu mai sunt la Chiang Mai din iunie 2014. Și am și atlas. Să-mi fac o poză cu ziarul de azi? 🙂
Povestea asta e povestea mea. Ma regăsesc cum nu mi-am închipuit în rândurile de mai sus. “După aproape 13 ani de muncă pe cont propriu, într-un domeniu arid, nefiind copilul vreunui nume care să-mi deschidă uși” – pentru mine au fost peste 20 de ani, cu unele succese suficient de plăcute ca să-mi dea iluzia că sunt pe drumul cel bun. Labirintul, figură clasică a arhitecturii peisajului și grădinilor din evul mediu și până nu demult, e figura de stil perfectă prin definiție. Îți dă iluzia că urmezi un traseu linear, pentru a ajunge într-un final inexorabil în punctul de plecare. Singura șansă pe care o ai de a evita catastrofa e să spargi zidul cumva. Povestea asta e povestea unei spărgătoare de ziduri 🙂 Mulțam fain, Andreea, mulțam fain, Brăduț. Fain de tot. E genul de text pentru care continui să ies din cabină dimineața și să deschid capacul de la laptop. Genul de poveste care mă convinge, dacă mai era nevoie, că indiferent prin ce dificultăți trec, în vecii vecilor nu mă mai întorc la viața anterioară. Cum e vorba aia? “you made my day!”
Frumos scrisă, din suflet!
Mai scrie, Andreea!
Este minunat ce ai putut transmite prin acest articol! Bravo Andreea!
Foarte frumos articolul; mi-a placut mult expresia “ma coborase in tomberonul vietii”
[…] Andreea Mazilu. Două luni în Asia. Ieșirea din Labirint. […]
[…] Acest text a fost publicat aici […]
[…] așteptările tuturor. Articolul „Două luni în Asia. Ieșirea din labirint” (https://www.tedoo.ro/andreea-mazilu-doua-luni-in-asia-iesirea-din-labirint/) a avut mare succes, ceea ce s-a văzut în like-urile și comment-urile adunate în doar câteva […]
[…] mă urmărise, îmi citise postările și a simțit sămânța din mine. Și am scris un articol, Maria Mazilu, ieșirea din labirint. În momentul în care Brad a postat articolul în momentul acela s-a produs declicul în mine și […]
[…] „Două luni în Asia. Ieșirea din labirint” publicat pe Tedoo.ro a fost lung dar de mare succes. Maria îmi povestește cum, din cauza […]