Ban Kiri Wong. True Colors.

Ziua 10
Locație: Ban Kiri Wong, Parcul Național Khao Luang
Kilometri parcurși: 820

Khao Luang a fost primul loc în care Unirea n-a mai putut. Drumurile de munte sunt atât de abrupte și înguste încât la un moment dat am rămas blocat într-o pantă, fără sa mai pot urca sau coborî. Cu ajutorul a doi săteni care treceau pe-acolo în trombă călare pe motociclete enduro, m-am întors la bază. Asta așa, ca să știți ce grea e viața.

Grea, grea, dar și frumoasă. Mai exact, colorată. Kiriwongezii sunt oameni pricepuți la multe. Şi le place să se descurce singuri. Fac agricultură dupa principiul “economiei de suficiență” promovate de Majestatea Sa, Regele Thailandei. Adică au pe lângă casă tot ce le trebuie, de la găini la chili. După inundațiile care au rupt satul în două acum câțiva ani, n-au așteptat ajutor de la fundații sau guvern. Au reparat totul prin forțe proprii.

Cu un asemenea mod independent de a gândi, nu m-am mirat să aflu că omuleții de la poalele muntelui își vopsesc și confecționează hainele singuri, după o tehnică tradițională, 100% naturală.

Cum se procedează: se cumpără țesătură de bumbac, se pune deoparte. Apoi se toacă mărunt diverse scoarțe de copac, plante sau fructe, fiecare deținătoarea altui pigment. Galbenul se obține din Khanun (jackfruit). Maroul, din scoarță de Ku Kuang (“Urechi de cerb”, un copăcel care crește pe-acolo). Maroul închis, din Lung Poo (n-a știut nimeni să-mi traducă în engleză numele arborelui). Iar portocaliul minunat pe care-l vedeți în poze – din mangostine.

Se fierbe bine ce s-a tocat până când se obține o apă colorată. Se ia țesătura și se fierbe la foc molcom în apa respectivă, nu înainte de a fi pliată și prinsă în cârlige de bambus pentru a i se imprima un motiv floral.

După o oră și jumătate, se scoate țesătura, se usucă la soarele generos al tropicelor și se transformă în cămăși, pantaloni, fuste, bluze, gentuțe sau pălării pe care le poți cumpăra mai târziu de la magazinul din centru.

Pe o pereche de nădragi și o teașcă simpatică am dat 400 de Baht. Nu știu de ce, dar am senzația că o să le ia ceva timp să se decoloreze.