Am ajuns întreagă la Chiang Mai. Deja mă pot orienta în zona în care locuiesc temporar, am ieşit cu Unirea la plimbare pe autostradă şi m-am familiarizat cu business-ul imobiliar în căutarea unei căsuţe. Hai să-ţi povestesc pe rând.
Poşta thailandeză
Am avut 11 cutii şi un geamantan de expediat din Thong Sala, Koh Phangan, până în Chiang Mai. În total 120 de kilograme pentru care am plătit 2.600 thb (260 lei). Mi-au spus că ajung în 7 zile. Cutiile le-am primit deja vineri, deci au făcut numai 5 zile pe drum. Geamantanul plin de rochiţe urmează să apară astăzi.
Drumul de pe Koh Phangan până în Chiang Mai
În fiecare minut din cele 48 de ore am fost obosită, stresată şi speriată să nu i se întâmple motanului ceva rău (să-i pice toată blana de stres, de exemplu; sau să vrea la lădiţă, noi neavând nicio lădiţă disponibilă). Nu am avut nicio neplăcere, pe alocuri a fost haios pentru că oamenii ne zâmbeau, îl admirau pe Pangururan şi se minunau de cât este de mare (a se citi “gras”).
Pangururan în autobuz.
Am călătorit cu un taxi, o barcă, un autobuz, două trenuri şi o maşină mică, proprietate personală a prietenilor români din Chiang Mai. Când îl mutam dintr-un loc într-altul, motanul urla cât putea de tare. În restul timpului dormea ca un rege. S-a speriat foarte tare la auzul primului tren care a tras pe peron în gara din Surat Thani; când a apărut al doilea nici nu a mai clipit. Nu degeaba îi spunem noi “Pangururan, cel mai curajos motan”.
Trenul a întârziat 2 ore la Surat Thani. Pangururan m-a întrebat de câteva ori "De ce nu vine? Eu vreau să vie!"
Dorm liniştit, mami mă păzeşte.
Acomodarea în Chiang Mai
Familia Vornicu m-a primit cu braţele deschise deşi nu mă mai văzuseră niciodată. M-au primit în casa lor pe timp nelimitat, mi-au pus mâncare pe masă, ba chiar mi-au împrumutat şi maşina ca să-mi fie drumurile mai ferite de ploaie. Elena, Laurenţiu şi Diana m-au convins că ospitalitatea românească nu e vorbă-n vânt şi le mulţumesc din suflet şi pe această cale.
Familia Vornicu: Diana, Elena şi Laurenţiu.
Pangururan este fericit că are curte cu iarbă şi multe moşii vecine pe care să le exploreze. Diana, mezina familiei, îl mângâie şi se joacă cu el cu un motocel. Ce viaţă, ce viaţă!
Piaţa imobiliară
Am văzut zeci de case pe internet, am colindat străzile, am sunat la toate numerele de contact atârnate pe diverse garduri. Kun Linda, agenta cu care m-au pus în legătură Elena şi Laurenţiu, mi-a arătat câteva case, nimic nu corespunde – ba sunt scumpe şi departe de oraş, ba sunt ieftine şi goale precum depozitele unei companii în stare de faliment.
“Sunt case peste tot; timp şi bani să ai şi găseşti exact ce vrei” îmi spune Elena. Din păcate, timpul lucrează şi de data asta în defavoarea mea – duminică trebuie să mă urc din nou în tren, cu destinaţia Bangkok şi de acolo să zbor în România. Dar când m-am împiedicat eu de aşa o problemă măruntă precum timpul :-)? O să găsesc casă şi o să fie superbă. Simt asta!
The grass is greener in Chiang Mai.
Comentarii - 6 Comentarii
Lasă un comentariu
Cam ce preturi sunt la chirie lunar?
Depinde ce aşteptări şi buget ai; găseşti case de la 150 de euro până la 2000 euro pe lună.
A venit valu` si acolo ?
De ce nu mai scrieti ???????
Unde-i “Bradut” ?
Nu a venit valul, am fost pe drumuri amandoi cu acces limitat la internet. Revenim cat de repede cu povesti noi si frumoase.
Buna Elena,
Suntem si noi o familie de romani, plecati cu copiii dupa noi sa fim 3 luni in Asia. Momentan suntem in Thailanda, pe insula Ko Kut, si planuim sa mergem in nord la sfarsitul salptamanii – cel mai probabil 1 sapt in Chiang Mai si 1 sapt in Pai.
Ne-ar prinde bine sfaturi / idei , cazari ok pentru noi si fetitele de 4 si 6 ani – poate si cum ii putem contacta pe prietenii tai din Chiang Mai – tot pentru sfaturi.
Multumesc si drumuri bune sa aveti.
Alin
[…] personală (sau închiriată). Eu nu am niciun merit, doar am băgat la cap ce mi-a explicat cealaltă Elena şi am trecut la treabă imediat ce m-am mutat în căsuţa nouă. Ca să nu o mai lungim, […]