Captain Brad (Ep. 2). Cum l-am salvat pe Bob de la înec.

– Încă odată, Mark! Toată manevra de la capăt!

La a doua încercare Mark vine prea rapid și-l ratează pe Bob. Același al șaselea simț de care ziceam mai devreme. Eu, șmecher, îl las mereu pe el primul. E preferabil să înveți din greșelile altora.

În fine, cu chiu, cu vai, reușesc să aduc victima înapoi la bord.

– Băi, ăsta nu respiră! Să-i facă cineva respirație artificială!
– Hai, Brad, lasă glumele și treci la cârmă.

Bietul Bob, abia l-am salvat și parcă văd că iar o să cadă peste bord. Parcă văd.

– Om la apă! Babord!

Mi-e clar deja că, dacă am un motor la dispoziție, mă mișc infinit mai bine. Îl salvez pe Bob de trei ori consecutiv, fără greșeală. Doar lui Alex i se pare ceva în neregulă.

– Ai făcut OK manevra, dar prea din scurt, prea repezit.
– Păi se îneca omul!
– Dacă ai fi bun la toate cum ești la caterincă…

Salată cu pui și maree.

Bun. Motor spre casă, strâns velele, împachetat randa, scos școtele focului, făcute păpuși, curățenie în urmă, legat pictorul fedeleș, dingy, uscat. Pauză de masă după care – cică la cererea mea, nu că așa ar fi programa – două ceasuri de teorie.

Lângă școală sunt două restaurante. Primul, cum vii, e ținut de două tanti thailandeze care aleg să ne ignore, deși eu și Mark suntem singurii clienți. Mergem la al doilea, Ship Inn, ținut tot de două tanti thailandeze, profund trans-sexuale. Pe cea/cel care servea la mese o/îl întreb de nume. Nâng o/îl cheamă. Adică 1. Primul copil. Crâșma e plină de veliști adunați de pe bărcile ancorate în umbra portului. Nâng e agitată și nervoasă, încerc să-i atrag atenția, se uită peste mine.

– Nâng, vreau o salată cu pui, două felii de pâine prăjită și o limonadă.
– Wait a minute, I am busy now!

Într-un minut repetat de 20 de ori mi se ia comanda. În alte 30 vine salata. Au uitat toast-ul. Vine limonada. Mai trec 10 minute. Am terminat salata. Ce să mai fac cu toast-ul? Să-l plătesc. Gata pauza. Mulțumesc, Nâng. Ești un fată pe cinste.

– La cererea lui Brad, astăzi vom face două ore de teorie. O făceam oricum, dar prefer să dau vina pe el. Și acum, domnilor, să facem cunoștință cu mareele.

Pe la noi prin România mareele nu sunt foarte populare. Nu vorbește nimeni despre ele pe stradă, nu au fan page pe Facebook și nu sunt invitate la emisiunea lui Măruță. Dimpotrivă. Mareele sunt niște mari necunoscute pentru compatrioții noștri. Atât de mari și de necunoscute încât citeam la un moment dat, pe un blog de turism, cum autorul a avut “imensa surpriză de a vedea oceanul retrăgându-se”. Nu e vina noastră, ci a Mării Negre care, fiind aproape închisă, prezintă maree insesizabile, de 10-12 centimetri.

În Thailanda se produc maree ample, mai ales pe coasta de Vest, la Marea Andaman. Acestea, pe lângă efectele vizibile de-a lungul țărmului, au o importanță vitală pentru marinari. Fiindcă navigația în siguranță înseamnă în primul rând capacitatea vasului de a pluti. Iar dacă refluxul îți șterpelește peste noapte doi metri de apă de sub chilă s-ar putea să te trezești dimineața cu o problemă.

Cum se formează mareele în funcție de unghiul atracției gravitaționale a Lunii și Soarelui.

Mareele se formează sub efectul Lunii (principal) și al Soarelui (secundar), a căror forță gravitațională atrage apele Oceanului Planetar. Mareele sunt de două feluri:

• Maree vii sau de sizigii (spring tides), care au loc la Lună Plină și Lună Nouă (de obicei la o zi sau două după). Datorită unghiului în care se exercită forța gravitațională conjugată a Lunii și Soarelui, aceste maree sunt cele mai ample. Punctul de maxim al fluxului (apa înaltă) e foarte înalt, iar cel de minim (apa joasă) e foarte scăzut. De aceea, în perioade de maree vie, vei observa că plaja e foarte îngustă la anumite ore pentru ca, șase ceasuri mai târziu, să poți merge pe jos chiar și sute de metri în larg.
• Maree moarte  sau de cuadratură (neap tides), care au loc în preajma Primului și Ultimului Pătrar. Cum atracția Lunii e în unghi drept față de cea a Soarelui, efectul asupra apelor e mai slab, de unde și diferența mică dintre apa înaltă și apa joasă.

Fluxul (flood) și refluxul (ebb) se referă la mișcarea de creștere sau descreștere a nivelului apei.

Dacă te uiți pe o hartă maritimă ai să vezi că este plină de cote de adâncime. Și te întrebi, ca nemarinarul: acestea sunt cotele la apă joasă, înaltă sau undeva între? Asta m-am întrebat și eu până am venit la școală.

Cotele respective se referă la un așa zis chart datum, adică adâncimea minimă măsurată vreodată în punctul respectiv. Oricât ar fi de joasă apa joasă, nu o scadă dincolo de cota hărții decât dacă se întâmplă vreo catastrofă naturală (de exemplu, se știe deja că înaintea unui tsunami apele se retrag cu mult dincolo de linia oricărui reflux). Deci poți să stai liniștit din acest punct de vedere. Dar starea mareelor tot trebuie să o știi pentru fiecare zi și oră în care ești la comanda unei nave.

Informațiile despre maree sunt disponibile în așa numitele tidal charts pe care le găsești în orice port sau marina. Există și nenumărate surse online. Din aceste tabele poți afla cu precizie orele și cotele de maxim și minim astfel încât, oriunde ai merge sau ancora, vei putea să-ți faci traseul astfel încât să ai întotdeauna suficientă apă sub chilă.

Mareele nu afectează doar adâncimea apei, ci și viteza de deplasare a acesteia. Râurile curg și lacurile stau pe loc, dar mările și oceanele dansează de patru ori pe zi, înainte și înapoi. La ora fluxului, apa mării începe efectiv să curgă înspre uscat, iar șase ore mai târziu pornește vijelios înapoi. Viteza și direcția acestei deplasări diferă de la un loc geografic la altul și se numește curent de maree (en. tidal stream).

Este un indicator de care trebuie ținut cont întrucât, după cum știm, e preferabil să nu înoți împotriva curentului. Așa se întâmplă și la navigația pe mare. Dacă pleci către nord cu 5 noduri și curentul de flux la ora respectivă curge către sud cu 5 noduri o să stai efectiv pe loc. În schimb, dacă aștepți până la ora refluxului (să presupunem un curent similar) te vei deplasa cu 5+5, adică 10 noduri. O viteză excelentă pentru orice velier.

Literalmente, a merge cu curentul sau împotriva curentului.

Direcția și viteza curenților de maree sunt reprezentate pe hărțile maritime fie sub formă de tabele detaliate fie sub formă de vectori (cazul Thailandei).

Dar despre hărți vom vorbi mai mult în episoadele următoare, pentru că azi suntem deja osteniți și arși de soare și – nu-i așa? – parcă ar merge o baie în piscina resortului. Dar vai, ca pe întreaga treime de uscat a planetei Pământ, nici aici nu-i loc de chinezi.

(va urma)