Aveam nevoie să cumpăr online un bilet de tren. Am scotocit internetul şi nu am găsit. În schimb am dat peste un număr scurt la care eram invitată să sun pentru a-mi rezolva problemele. Nu a trebuit să ascult un robot mai mult de 3 secunde, am apăsat o singură tastă şi domnişoara de la Customer Service m-a preluat imediat, vorbind o engleză impecabilă.
Nu se putea nimic din ce vroiam. Era vina mea că aşteptasem până cu trei zile înainte de Songkran, nu aveam ce să le reproşez celor de la State Railway of Thailand (Căile Ferate Thailandeze). La final domnişoara m-a rugat să îi spun cum mă numesc. Nu mi-a dat explicaţii dar nici nu le-am cerut. Aveam alte priorităţi.
O săptămână mai târziu sun din nou, să verific dacă mai au locuri la trenul cu care vreau să mă întorc acasă. Aceeaşi procedură simplă şi aud la capătul celălalt al undei “Good afternoon, Miss Elena. How may I help you?”
Comentarii - Niciun comentariu