O colecție de fotografii color din Londra anilor ’40-’41.

Câteva lecții de fericire primite de la o simplă maseuză thailandeză.

Dintre toate mi-a rămas în minte privirea aruncată peste umăr de The Big Picture – diferența, din punctul meu de vedere, a făcut-o faptul că au găsit loc și cuviință să includă imagini pline de viață și optimism printre atât de căutatele fotografii standard de senzație cu morți, răniți, bombe și dezastre naturale.

5 jocuri simpatice pentru pasionatii de calatorii. Joaca-te de-a stewardesa ori de-a controlorul de trafic aerian.

22 de imagini de la Thailand International Balloon Festival, eveniment onorat şi de prezenţa Prinţesei Sirivannavari.

Doua posturi de Senior PHP Engineer in paradisul tropical din Koh Samui, Thailanda.

Şi când ceremonialul religios a luat sfârşit, şi-au înălţat către cer rugile de iertare şi dorinţele de mai bine.

Din gândirea thailandeză: “Decât să deranjezi un spirit, mai bine deranjezi un conducător auto.”

Povestea plecării mele în Thailanda. Şi a oamenilor care au influenţat-o.

Aşa îşi imaginează finul meu Matei că se poate ajunge în Thailanda, la naşu. Matei are opt ani şi nu l-am mai văzut de trei. Dar el caută soluţii. Maşinăria de mai jos se numeşte “Trenul lui Icar”. Ce-şi mai […]

The coffee coming from the regions around Lake Toba is rated as top variety all over the world.Yet, there are less and less peasants to do that. They prefer growing corn, cocoa or pineapple instead. Because, they say, you can’t make ends meet on coffee anymore.

Prin comparaţie cu România, anumite produse sunt mai ieftine – în special fructele – altele sunt mai scumpe (rădăcinoasele). Iată preţurile pe care le-am plătit acum o oră în Chiang Mai, la piaţa de lângă casă.

Cât te costă un tuns, o oră de masaj şi o şedinţă de acupunctură în Chiang Mai, Thailanda.

Coranul spune că toţi musulmanii trebuie să cinstească prin post luna Ramadanului, lună în care Allah i-a dictat Profetului cele sfinte. Există însă câteva excepţii: femeile gravide şi lehuzele, bolnavii, nebunii şi…călătorii.

At night, while the farmer’s asleep, the civets sneak up on the plantations, feed on the ripest coffee berries and then run back to the forest.

Un singur lucru nu s-a zis până acum despre Andreea Raicu, pentru că nu s-a ştiut. Revista Unica, incisivă ca întotdeauna, ridică vălul de pe cel mai bine păstrat secret din viaţa vedetei:

În toată zona de nord a Thailandei ţăranii primesc ajutor de la Royal Project Foundation încă din 1969. Majestatea sa Regele a pus bazele acestui proiect cu gândul să ofere oamenilor o alternativă de a se susţine financiar din altceva decât defrişarea pădurilor, trafic de animale şi opium.

Am hotărât că părul meu nu mai e în stare de nimic şi că lenea cu care atârnă până la jumătatea spatelui bronzat trebuie pedepsită aspru. Zis şi făcut, astăzi am fost la salon pentru prima oară de când locuiesc în Thailanda şi pot să compar experienţa cu cea din Bucureşti de acum o lună şi jumătate.

Există “călători virtuali” care ar fi îndreptăţiţi să primească gratuit bilete de avion şi cazare. Oameni care, deşi nu-şi permit momentan să vadă lumea, citesc şi simt despre ea, au o intuiţie documentată a locurilor pe care le văd doar în fotografii. Dacă le-ai da drumul pe o străduţă din India, Argentina sau Maroc, aceşti oameni ar găsi în zece minute o experienţă esenţială. Aceşti călători virtuali care visează ce ştiu şi ştiu ce visează sunt mult mai merituoşi decât noi, cei care măsurăm erudiţia în kilometri.

“Ah, ce-l invidiez pe Brăduţ, băiatu’ ăla care a plecat în Thailanda, stă într-un hamac pe plajă şi scrie pe blog când are el chef.”

Am prezentat paşaportul. Am semnat patru formulare. Am făcut un depozit de 500 THB plus chiria şi am plătit taxa de card (300 THB). Consultantul – care vorbea o engleză foarte bună – a scos un card din sertar, l-a introdus într-un aparat şi m-a rugat să tastez ce cod PIN vreau eu. A trebuit să fac asta de două ori. Un supliciu.

Am fost ieri pe plajă să-i spun ei şi mării că nu ne vom mai vedea atât de des. Sclipeau amândouă vesele în soare şi îmi place să cred că sărbătoreau decizia mea de a merge mai departe.

1. You know the other song of Job2Do. 19. You can easily remember names like “Nakhon Si Thammarat”, “Prachuap Khiri Khan” or “Ubon Rachathani” but frequently forget the word for five (I think it’s haa). 26. You use a calculator to add seven to twelve.

Mai ţii tu minte aparatul pe care n-am reuşit să-l distrug? Până la urmă, am reuşit. După o şedinţă de snorkeling în Pulau Banyak, micuţul TX5, waterproof până la 3 metri, a început să moară încet. După două zile în care mi-a dat tot felul de mesaje dubioase, n-a mai pornit deloc. La mine pe insulă nu ştia nimeni să-l repare. Patronul unui magazin de electronice l-a consultat cu un aer îngrijorat şi a emis:

Nu se putea nimic din ce vroiam. Era vina mea că aşteptasem până cu trei zile înainte de Songkran, nu aveam ce să le reproşez celor de la State Railway of Thailand (Căile Ferate Thailandeze).

Un metru din nisipul plajei a fost luat de ape şi mutat pe fundul mării. Valurile şi-au schimbat forma şi dinamica. Laguna arată ca un lac liniştit. Păsărelele cântă, fluturii zboară, turiştii se scaldă. Avioanele şi feriboturile şi-au reluat cursele. Zici că nu s-a întâmplat nimic.

Azi-noapte au fost 30 de pene de curent. Acum 4 ore, ca să nu mai existe discuţii, reţeaua electrică a picat de tot. Mai am baterie pentru postul ăsta şi net mobil care merge cu 1K pe secundă.

Pârâiaşul care curge pe lângă casă în ritmuri de feng-shui s-a transformat peste noapte într-un torent furios. Albia lui îngustă colectează apele de pe dealul din spate. La cât plouă, în curând o să dea pe dinafară.

Nimeni nu înţelege ce se întâmplă. Martie şi aprilie sunt cele mai secetoase luni din an, cu temperaturi urcând spre 38 de grade şi precipitaţii coborând spre zero. Anul trecut ni se topeau creierii din cap. Nu bătea niciun pic de vânt, puţurile secaseră, stăteam cu capul în găleata cu gheaţă.