Câteva lecții de fericire primite de la o simplă maseuză thailandeză.

5 jocuri simpatice pentru pasionatii de calatorii. Joaca-te de-a stewardesa ori de-a controlorul de trafic aerian.

A doua vizită la templul Tham Tab Tao mi-a prilejuit un moment special şi pilduitor.

Doua posturi de Senior PHP Engineer in paradisul tropical din Koh Samui, Thailanda.

Din gândirea thailandeză: “Decât să deranjezi un spirit, mai bine deranjezi un conducător auto.”

Povestea plecării mele în Thailanda. Şi a oamenilor care au influenţat-o.

Aşa îşi imaginează finul meu Matei că se poate ajunge în Thailanda, la naşu. Matei are opt ani şi nu l-am mai văzut de trei. Dar el caută soluţii. Maşinăria de mai jos se numeşte “Trenul lui Icar”. Ce-şi mai […]

Cât te costă un tuns, o oră de masaj şi o şedinţă de acupunctură în Chiang Mai, Thailanda.

Coranul spune că toţi musulmanii trebuie să cinstească prin post luna Ramadanului, lună în care Allah i-a dictat Profetului cele sfinte. Există însă câteva excepţii: femeile gravide şi lehuzele, bolnavii, nebunii şi…călătorii.

Un singur lucru nu s-a zis până acum despre Andreea Raicu, pentru că nu s-a ştiut. Revista Unica, incisivă ca întotdeauna, ridică vălul de pe cel mai bine păstrat secret din viaţa vedetei:

Există “călători virtuali” care ar fi îndreptăţiţi să primească gratuit bilete de avion şi cazare. Oameni care, deşi nu-şi permit momentan să vadă lumea, citesc şi simt despre ea, au o intuiţie documentată a locurilor pe care le văd doar în fotografii. Dacă le-ai da drumul pe o străduţă din India, Argentina sau Maroc, aceşti oameni ar găsi în zece minute o experienţă esenţială. Aceşti călători virtuali care visează ce ştiu şi ştiu ce visează sunt mult mai merituoşi decât noi, cei care măsurăm erudiţia în kilometri.

“Ah, ce-l invidiez pe Brăduţ, băiatu’ ăla care a plecat în Thailanda, stă într-un hamac pe plajă şi scrie pe blog când are el chef.”

Am prezentat paşaportul. Am semnat patru formulare. Am făcut un depozit de 500 THB plus chiria şi am plătit taxa de card (300 THB). Consultantul – care vorbea o engleză foarte bună – a scos un card din sertar, l-a introdus într-un aparat şi m-a rugat să tastez ce cod PIN vreau eu. A trebuit să fac asta de două ori. Un supliciu.

Mai ţii tu minte aparatul pe care n-am reuşit să-l distrug? Până la urmă, am reuşit. După o şedinţă de snorkeling în Pulau Banyak, micuţul TX5, waterproof până la 3 metri, a început să moară încet. După două zile în care mi-a dat tot felul de mesaje dubioase, n-a mai pornit deloc. La mine pe insulă nu ştia nimeni să-l repare. Patronul unui magazin de electronice l-a consultat cu un aer îngrijorat şi a emis:

Un metru din nisipul plajei a fost luat de ape şi mutat pe fundul mării. Valurile şi-au schimbat forma şi dinamica. Laguna arată ca un lac liniştit. Păsărelele cântă, fluturii zboară, turiştii se scaldă. Avioanele şi feriboturile şi-au reluat cursele. Zici că nu s-a întâmplat nimic.

Azi-noapte au fost 30 de pene de curent. Acum 4 ore, ca să nu mai existe discuţii, reţeaua electrică a picat de tot. Mai am baterie pentru postul ăsta şi net mobil care merge cu 1K pe secundă.

Pârâiaşul care curge pe lângă casă în ritmuri de feng-shui s-a transformat peste noapte într-un torent furios. Albia lui îngustă colectează apele de pe dealul din spate. La cât plouă, în curând o să dea pe dinafară.

Nimeni nu înţelege ce se întâmplă. Martie şi aprilie sunt cele mai secetoase luni din an, cu temperaturi urcând spre 38 de grade şi precipitaţii coborând spre zero. Anul trecut ni se topeau creierii din cap. Nu bătea niciun pic de vânt, puţurile secaseră, stăteam cu capul în găleata cu gheaţă.

Săptămâna viitoare, cum se mai liniştesc furtunile groaznice de pe aici, urcăm pe vapor şi o luăm spre nord. Doar eu şi Unirea. Elena rămâne în Koh Phangan, să aibă grijă de site, de motan şi de voi.

Companiile aeriene nu-şi mai permit să ne plimbe mii de kilometri pentru câteva sute de euro. Fie scumpesc, fie dispar. În cel mult 10 ani, călătoriile cu avionul vor redeveni un lux. Iată câteva motive.

Un clip nou, melodia şi versurile “Alles hat Seine Zeit” de Michael Pritzke – a.k.a. Mr. Campfire. Un cântec scris într-o noapte pe plaja din Chakloklum, Koh Phangan.

Doi italieni, un neamţ şi un canadian într-un jam session de mare efect la Omega Bar.

Până la urmă, râul e cel mai bun metrou din Bangkok.

Atunci când ajuţi schimbarea, trebuie să fii la rândul tău gata de schimbare. Demarat cu entuziasm mult şi resurse puţine, Amazingrace.ro a fost un produs bun la vremea lansării. Pentru 2011, era nevoie de mai mult. Aşa a apărut Tedoo.ro.

În fiecare miercuri seara, muzicienii şi melomanii din Koh Phangan se adună la Omega Bar, în Chaloklam.

– Ce mâini moi ai, lucrezi pe calculator? Îţi foloseşti doar cele 10 degete?
– Mai rău. Sunt fotograf. Folosesc doar unul.