În episodul de azi mai puține metafore și mai multe idei și informații practice despre La Reunion, insula franceză din largul coastelor Africii.

La Reunion. Insula situată deopotrivă în Oceanul Indian și în Franța, în Africa și în Uniunea Europeană. O poveste cu vulcani, franceză creolizată, un albastru superlativ și un sfânt al viteziștilor.

Vor fi palmieri în povestea asta. Vor fi plaje, plimbări, vase cu pânze și lagune albastre. Dar, cum vei sta tu confortabil în hamac cu o bere rece în mână, lasă puțin azurul lagunei și aruncă o privire în spatele palmierilor.

După primele patru zile de curs primesc primul certificat, cel care-mi permite să mă alătur unui velier ca membru al echipajului. Într-a cincea zi primesc un coleg enervant pe care-l las să se scufunde.

“Toate astea sunt doar o suspendare temporară a realității. Mai devreme sau mai târziu va trebui să mă întorc în lume.”

A doua zi de curs intensiv. Cu mâinile zdrelite învăț alte trei manevre esențiale și, cu această ocazie, îl salvez pe amețitul de Bob de la înec.

Cronica unui curs intensiv de navigație în Thailanda. Prima zi de școală și primele probleme. Oare e de mine treaba asta?

O variantă românească de “Eat. Pray. Love.” Pe alocuri mai interesantă decât originalul.

Sus pe râul Limbang, în inima junglei din Borneo, întâlnesc un senior al războiului care își poartă epoleții direct pe piele.

Preambulul unei vizite la tribul Iban din jungla provinciei Sarawak, Malaezia, trib alintat cu apelativul “vânătorii de capete din Borneo”.

Ce treabă are David Guetta cu migrațiile care au desenat structura etnică și culturală a Asiei și cum a conspirat Universul pentru ca eu să ajung la Nong Khiao.

Un copil al Bărăganului, pescar de broaște și vânător de dropii, ajunge la New York unde nu vede nimic.

M-am culcat în Laos și m-am trezit în Arizona. Povestea unui sat cu personalitate multiplă.

Ultimele zile în Anambas îmi prilejuiesc întâlnirea cu o insulă și un om pentru care m-aș întoarce oricând acolo. Poate de data asta mergi și tu.

Spre deosebire de bunicuțele din România, bunicuțele din Indonezia le lăsă moștenire nepoțeilor câte o insulă, două, douăzeci.

A unsprezecea călătorie în Indonezia, în căutarea unor insule despre care azi nu mai sunt atât de sigur că există: Anambas.

De la Chiang Mai pe Mekong până la Pakbeng. Două nemțoaice surprinse de geografie. Sunt martor la un sacrilegiu. Satul liniștit de traficanți de droguri.

“Chinezii? Un popor de prostuți conduși de genii.”

Prologul unei călătorii pe Mekong și pe unul dintre afluenții majori ai acestuia, din Thailanda în Laos și până aproape de granița cu China.

În căutarea ciudatei colonii de oameni blonzi cu ochi albaștri de pe coasta estică a Sumatrei. Ultimul episod al foiletonului.

O damă de consumație îmi predă o lecție superbă despre feminitate.

Povestea unei românce care s-a împrietenit cu vântul. De Petre Ispirescu.

De ce mi-au trebuit 8 luni ca să scriu acest episod. Codul lui Da Vinci vs. Pendulul lui Foucault. Am intrat la Sorbona! Cum fac să ies? Doi ochi pentru New York.

Cum am ajuns să am 4 neveste și un soț. De câte feluri poate fi ploaia în Thailanda. De ce să nu-i spui ti amo unui rus.

În direct, din City of Sin. Cum am ajuns să nu mă însor cu Em, o fată la fel de frumoasă ca mine.

Eminescu și Guță, Brâncuși și alba-neagra, te-iubesc și să-moară-mama, Parisul mileniului trei ar merita supranumit “Marele București”.

Povestea a două luni de vacanță în care Theodor a aflat că fericirea se servește cu lingurița clipei.

Și-a dat de pomană casa și mașina, călătorește prin lume fără niciun ban în buzunar, doarme sub stele și mănâncă jumătate din alimentele produse pe Terra.

Ce poți vedea în 11 ore la Praga dacă mergi cu cine trebuie.

Ioan Dan Niculescu povestește cum l-au schimbat cele trei luni de vacanță în Asia.