Care e treaba cu Chiang Mai. Câteva lămuriri pentru cei care vin prima oară.
Mini-ghid scris de un rezident în Chiang Mai pentru cei care vin aici pentru prima oară și nu știu exact cât să stea și ce să facă.
Citeşte articolulMini-ghid scris de un rezident în Chiang Mai pentru cei care vin aici pentru prima oară și nu știu exact cât să stea și ce să facă.
Citeşte articolulProvincia Chiang Mai, din perspectiva unuia care a locuit doi ani acolo.
Mini-ghid scris de un rezident în Chiang Mai pentru cei care vin aici pentru prima oară și nu știu exact cât să stea și ce să facă.
Secetă și incendii în Thailanda. Cel mai mare copac fosilizat din lume și cel mai mare lac de acumulare din țară. Casele de croazieră.
În timpul războiului din Vietnam, mai mulţi piloţi au raportat apariţia unui călugăr zburător la altitudini de 2-3000 de metri deasupra localităţii.
Revenind în realitate, Tham Tab Thao nu e un “MUST SEE”, dar e cu siguranţă un “WORTH SEEING”. Dacă vrei să vezi un templu cu un caracter special fără să te calci pe picioarele goale cu alte sute de turişti sau simpli credincioşi, aici e de venit.
M-am convins: Thailanda e o ţară periculoasă. Deşi poţi merge pe stradă noaptea fără să-ţi dea cineva cu un bambus în cap, deşi poţi să-ţi laşi casa descuiată fără teamă de hoţi, Thailanda e periculoasă. Şi pericolul cel mai mare nu e acela de a-ţi pierde bunurile, ci de a le înmulţi, dându-ţi peste cap toată ordinea vieţii.
Parcul Naţional Ob Luang arată ca şi cum Natura ar fi trebuit să-şi părăsească grabnic vila spaţioasă şi să se înghesuie, împreună cu toate avuţiile sale, într-o garsonieră. Muntele – aşezat între şifonier şi fereastră. Cele două peşteri – una pe balcon şi una pe hol. Trei cascade – două în baie şi una pe televizor. Izvorul termal – între şifonier şi uşă. Aşezarea omenească veche de 3 milenii şi picturile murale de două ori mai bătrâne – una după aragaz, cealaltă sub pat. Atârnate de lustră – cele două sute de specii de păsări ale căror aripi abia au loc să se deschidă în toată învălmăşeala asta. Şi canionul? Unde punem canionul, doamna Natură? Lăsaţi-l în mijlocul camerei, îi găsesc eu un loc.
Dacă şansele mele de a străbate cei 270 de kilometri prin munţi au stârnit dispute, sfătuitorii mei au îmbrăţişat consensul într-o privinţă: de la Chiang Mai la Mae Hong Son sunt nu mai puţin de 1000 de curbe.
Thailandezii sunt curaţi ca pisicile de rasă. Prin comparaţie cu ei, albii imaculaţi sunt nişte îngălaţi şi nişte mizeri.
Vagonul de clasa a doua miroase a deodorant, controlorii la fel. Paturile sunt curate, cu aşternuturi scoase din ţiplă. Avem aer condiţionat şi duş cu apă caldă, avem steward care ne face paturile şi ospătar care ne aduce supe de creveţi, curry chicken şi fructe exotice.