Noi observații și informații despre Koh Lipe după a patra vizită pe insulă.

După circa 10 kilometri prin pădure și după ce-am trecut mai multe poduri și podețe, am ajuns în sfârșit la mare și am oprit, șocat. Ştiam plaja asta. O visasem cu o lună în urmă.

Ko Hingam e o insulă mică, nelocuită, pe care poate nimeni nu s-ar fi obosit s-o viziteze dacă zeii n-ar fi împodobit-o cu pietre prețioase.

La Than Yong Po nu mergi pentru cazări, fructe de mare și sporturi nautice. Pentru că nu există. Există în schimb apusuri de soare peste Parcul Național Tarutao și stânci încrustate cu scoici prețioase.

Trebuia să stau două zile, am stat patru și am plecat doar printr-un efort titanic. S-au mai vazut cazuri. Unii au venit pentru o săptămână și au rămas 6 luni sau 6 ani. Insula pare să aibă un magnet îngropat sub nisipul alb.

Deschide gura ca și cum ai spune “O” și spune “U”. Sătooon. Așa se pronunță numele celui mai ciudățel oraș thailandez în care mi-a fost dat să stau. Aș fi tentat să-i zic “misterios”, dar nu vreau să-mi las ignoranța să pună etichete.