Koh Phayam, o insulă verde, leneșă, misterioasă și fumată cui.

Povestea unui inginer și a unui educator în care zeii se întrupează la ceasurile de sărbătoare. Și nu numai.

O încercare de a explica iraționalul frumuseții, fie că este vorba despre femei, despre flori sau despre plaje. Și câteva locuri pentru care o să-mi mulțumești într-o zi.

Chumphon, 222 de kilometri de coastă despre care se știu atât de puține. Românii sunt printre primii care află ce comori are de oferit această provincie din Sudul Thailandei.

Noi observații și informații despre Koh Lipe după a patra vizită pe insulă.

Toate informațiile de care ai nevoie dacă vrei să ne fii oaspete sau vecin pe plaja din Khanom.

Pe Koh Jam nemții trăiesc după Coran, zeii se reîncarnează în oameni și fiecare are darul profeției.

O singură dată pe an, musonul de sud-vest și cel de nord-est se încaieră peste Golful Thailandei. S-a întâmplat chiar azi.

După doi ani și jumătate de absență m-am întors la Koh Phangan ca să-mi iau rămas bun.

Foto și video cu miraculoșii delfini roz care patrulează coasta în zona plajei Khanom, Thailanda.

După doi ani în Chiang Mai ne-am mutat din nou la plajă, în “cel mai bine păzit secret al Thailandei”.

Povestea unei jumătăți de zi într-unul dintre cele mai exclusiviste resort-uri din Thailanda.

În noaptea de 6 aprilie 2010, pe Terra au avut loc două evenimente notabile. Primul: Barcelona a învins Arsenal cu 4-1, toate cele 4 goluri ale catalanilor fiind marcate de Lionel Messi. Despre al doilea am aflat abia la micul dejun.

Într-un clasament personal al celor mai potrivite locuri pentru a petrece ani sabatici, Pakmeng vine lejer pe locul doi, după Ko Pha Ngan.

Nea barcagiul și-a pus vesta de salvare, a luat o lanternă între dinți și a sărit în apă. “You, come”. Am sărit după el. Aveam de înotat 80 de metri pe sub pământ, prin întuneric, până la Tham Morakot, peștera de smarald.

Thailanda se numără printre cele mai frumoase țări din lume. Trang e una dintre cele mai frumoase provincii ale Thailandei. Iar Ko Kradan e considerată drept cea mai frumoasă insulă din Trang.

Capul Yong Star este o bomboană. E mic și vesel, împodobit cu roci ciudate, flori colorate și aromă de Tom Yam Kung fierbinte. Simpla lui apariție m-a încălzit instantaneu.

La ce te gândești când spui “insulă tropicală”? Exact, la asta mă gândesc și eu: nisip alb, palmieri, câteva bungalowuri pe plajă, baruri reggae sau, și mai bine, pustietate totală, robinsoneală. De fapt, la asta mă gândeam până să ajung pe Sukorn. Aici am aflat că există și insule normale.

După circa 10 kilometri prin pădure și după ce-am trecut mai multe poduri și podețe, am ajuns în sfârșit la mare și am oprit, șocat. Ştiam plaja asta. O visasem cu o lună în urmă.

Ko Hingam e o insulă mică, nelocuită, pe care poate nimeni nu s-ar fi obosit s-o viziteze dacă zeii n-ar fi împodobit-o cu pietre prețioase.

La Than Yong Po nu mergi pentru cazări, fructe de mare și sporturi nautice. Pentru că nu există. Există în schimb apusuri de soare peste Parcul Național Tarutao și stânci încrustate cu scoici prețioase.

Trebuia să stau două zile, am stat patru și am plecat doar printr-un efort titanic. S-au mai vazut cazuri. Unii au venit pentru o săptămână și au rămas 6 luni sau 6 ani. Insula pare să aibă un magnet îngropat sub nisipul alb.

Deschide gura ca și cum ai spune “O” și spune “U”. Sătooon. Așa se pronunță numele celui mai ciudățel oraș thailandez în care mi-a fost dat să stau. Aș fi tentat să-i zic “misterios”, dar nu vreau să-mi las ignoranța să pună etichete.

Songkhla este cel mai mare lac natural din Thailanda, care acoperă o suprafață de 1000 de kilometri pătrați. Tehnic vorbind, lacul nu e chiar un lac, ci o un complex de lagune în care se amestecă apele dulci venite dinspre munți cu cele sărate ale Golfului Thailandei.

Nu prea mă omor după orașe, dar aici m-aș întoarce cu plăcere. Songkhla are o taină pe care îmi e greu s-o cuprind și s-o explic.

După Songkla, urma să părăsesc Golful Thailandei și să traversez peninsula către Marea Andaman. Melancolic din fire, am ales să nu folosesc autostrada între Nakhon și Songkla, ci un drum secundar, de adio, pe malul mării.

Kiriwongezii sunt oameni pricepuți la multe. Şi le place să se descurce singuri. Fac agricultură dupa principiul “economiei de suficiență” promovate de Majestatea Sa, Regele Thailandei. Adică au pe lângă casă tot ce le trebuie, de la găini la chili.

Avem leoparzi, tapiri, porci spinoși, cerbi, macaci, languri, bursuci și cică ar fi și niște tigri pe aici, dar n-am avut ghinionul să mă întâlnesc personal cu ei.

Aș putea să încerc acum să vă descriu cum e Capul Talumphuk. Să vă povestesc despre liniștea sălbatică, despre valurile care, venind turbate spre plajă, se îmblânzeau deîndată ce atingeau nisipul fin.

Asfințitul vopsise în auriu apele râului și casele albe, sclipitoare, de pe malurile lui. Pe străduțe, oameni colorați, magazine colorate, cafenele colorate, motorete colorate, lumini și miresme. Orașul m-a întâmpinat cu zâmbete surprinse.