Cazare la oameni, pentru oameni. Despre AirBnb după 7 experiențe fericite.

Am fost printre primii care au scris, în România, despre AirBnb. Sunt 4 ani de atunci, timp în care compania californiană a trecut de la stadiul de copil-minune la cel de competitor temut al industriei de booking hotelier online.

Până de curând nu am avut ocazia să folosesc serviciile AirBnb, și asta fie din cauza naturii proiectelor în care am fost implicat (vezi Thailandeluxe), fie pentru că m-am dus prin locuri unde opțiunea AirBnb nu exista. Anul acesta, pentru itinerariul Europe Exotica, am rezervat 7 proprietăți de pe 3 continente și mă simt în măsură să vă spun cum a fost experiența.

Înainte de a începe review-ul cred că trebuie să explic pe foarte scurt ce e site-ul acesta și cu ce se ocupă (cine știe deja poate să treacă la capitolul următor). AirBnb face aceeași treabă ca un site de booking hotelier clasic – Booking.com, Agoda, Venere etc – doar că majoritatea proprietăților pe care le listează sunt deținute și gestionate de particulari.

Unii pun la închiriere un pat sau o cameră, alții o un apartament, o vilă cu piscină sau un castel. Oaspetele are două avantaje: prețul, care adeseori este mult mai convenabil, și contactul direct cu proprietarul, adicătelea cu un om în carne și oase pentru care ești oaspete, nu client. Vom vedea imediat în ce se traduce asta.

7 experiențe fericite cu AirBnb.

Am stat prin AirBnb în: Maroc, La Reunion, Mauritius, Martinica, Guadeloupe (două proprietăți) și București. Pe scurt, am de spus atât: im-pe-ca-bil. Pe lung, după cum urmează.

Maroc.

M-am dus în vizită la Căpitanul Florin Drăghici în Saidia, la granița cu Algeria. O să povestesc curând despre întâlnirea noastră. Cum pe Roz Avel n-am putut dormi din cauză de niște defecțiuni tehnice la sistemul electric (șoarece la bord), am închiriat un apartament în marina. Ceva uriaș, în stil clasic marocan, cu două dormitoare, un living imens, canapele moi, o bucătărie complet utilată (inclusiv cu ce-i trebuie omului ca să-și facă o cafea sau un snack: zahăr, ulei, sare) și, mai presus de toate la propriu și la figurat, o terasă imensă pe acoperiș, dotată cu șezlonguri, umbreluțe și grătar.

Proprietarul stătea în Franța, dar domnul care se ocupa de apartament a avut grijă de mine de parcă i-aș fi fost nepot. M-a luat de la aeroport pentru o sumă modică, m-a dus în oraș să-mi închiriez mașină și nu s-a lăsat până n-am făcut rost de una, mi-a dat o mulțime de ponturi și întotdeauna s-a prezentat la ușă în 10 minute după ce l-am sunat, indiferent ce problemă aș fi avut. Am două regrete: că n-am făcut fotografii și că n-am reușit să mă bucur mai mult de facilitățile superbului apartament. Cauza o bănuiești: am stat acasă doar cât să dorm, în rest am bănănăit cu Florin. M-a costat 45 de euro pe noapte, plus comisionul AirBnb (15-20 de euro, chiar nu mai stau acum să caut).

La Reunion.

Cazarea din Reunion, la Suzanne și Pierre.

În cele 5 zile pe insula vulcanilor am stat într-un bungalow spațios de lângă vila lui Pierre și a Suzannei. Complet separată de locuința lor, cu o grădinuță proprie, maximă siguranță – adorabilul câine al familiei avea zona de patrulare între cele două case; nu putea intra nimeni nici la ei, nici la mine, fără să observe el – curățenie și toate facilitățile în funcțiune mai puțin internet.

Pierre era mai tot timpul plecat, dar Suzanne, care stătea acasă și se ocupa de copii, m-a inclus cumva și pe mine în sânul familiei. Mi-a adus bunătăți, m-a invitat la ei să mâncăm și să cântăm, mi-a închiriat pentru o sumă modică propria mașină, fiindcă cei de la centrul de rent-a-car nu dădeau pe o perioadă atât de scurtă și m-a transferat la și de la aeroport la o treime de preț din cât cereau taximetriștii. Am rămas prieteni, ne scriem și acum. Adorabili oameni. De aici am mai multe fotografii, le-am făcut la rugămintea Suzannei.  25 de euro pe noapte plus comision.

Mauritius.

Mi-am luat un apartament decomandat deasupra locuinței lui Sylvie, a fiicei sale, Cristabelle și a soțului acesteia. Am scris două vorbe despre el în acest articol, dar aș vrea să dezvolt un pic aici. Suzanne fiind plecată în Reunion cu treabă, Cristabelle a rămas să se ocupe de binele meu. Mi-a aranjat transfer și mașină prin agenția unui vecin (ireproșabil tot serviciul), mi-a spălat rufele free of charge și m-a sfătuit ori de câte ori nu știam câte o chestie.

Apartamentul a fost huzur, mult prea mare pentru nevoile mele (două dormitoare, două living-uri, o terasă superbă) și lucrul care m-a emoționat a fost că, înainte de sosirea mea, gazda s-a repezit până la supermarket să mă aprovizioneze, gratuit, cu pâine, brânză, suc, fructe și o sticluță de rom local. Cafea, ceai, zahăr și toate cele la discreție. Bucătărie complet echipată. Liniște, siguranță, amplasare la 10 minute de plaja Trou aux Biches, n-am ce să mai comentez. 25 de euro pe noapte plus un cleaning fee de 20 de euro pentru întreaga ședere.

Martinica.

Proprietara din Martinica: albină la propriu și la figurat. Harnică și dulce ca mierea.

Am stat la familia Albinei, o saintluciană cu suflet de înger, într-o aripă decomandată a casei lor. Femeia muncea ca nebuna de dimineață până seara – ca grădinar lângă Fort de France – dar înainte de a pleca și imediat ce se întorcea acasă venea pe la mine să verifice dacă totul e în regulă. Căsuța Albinei se află la un kilometru de Le Marin, într-o zonă plină de pădure și flori. Proprietatea de închiriat are un living mare cu bucătărie completă, o baie (cam micuță) cu apă caldă, wi-fi și aer condiționat. Bineînțeles că și aici mă așteptau pe masă – sau în frigider – diverse de-ale gurii.

Albina s-a purtat cu mine ca cu copilul ei. Mi-a spălat și ea rufele fără să-mi ceară vreun ban pentru asta, ba le-a și uscat și călcat cu mâna ei. Când i-am zis că vreau să stau o noapte în plus mi-a spus că sunt binevenit și că nu mă costă nimic. A trebuit să-i dau banii aproape cu forța. Și, când am plecat, într-un final, mai că n-a plâns. Mi-a scris de două ori după aceea că mă așteaptă oricând înapoi, că Martinica e frumoasă și merită o ședere mai lungă. Dacă nu pentru insulă, măcar pentru această femeie minunată tot m-aș întoarce acolo. 232 EUR pentru 4 nopți, cu tot cu comision. Adică 50 de euro pe noapte.

Guadeloupe.

Louise și Arnaud în singurul moment când i-am văzut încruntați. De la soare.

Aici am avut două cazări. Prima, într-un apartament decomandat de lângă Point a Pitre, aflat la baza vilei unui cuplu tânăr de francezi: Louise și Arnaud. Proprietatea familiei se află într-un cartier rezidențial liniștit, năpădit de flori și de colibri. Apartamentul – ireproșabil, spațios, curat, cu toate facilitățile (internet doar prin cablu) și cu o terasă amplă mărginită de gazon. Are până și hamac. Pe lângă confort și un frigider plin, oaspetele are la dispoziție și hărți și ghiduri de călătorie care să-i facă preumblările mai ușoare.

Dar nu pentru apartament port o amintire atât de plăcută zilelor din Guadeloupe, ci pentru gazdele mele. Louise și Arnaud mi-au devenit prieteni aproape imediat. Am stat la discuții seri întregi despre una, despre alta, mi-au dat niște ponturi excelente, am golit câteva sticle de vin, ne-am făcut cadouri și probabil că aș fi rămas la ei pe vecie dacă n-ar fi avut un alt chiriaș pe vine. Mi-au spus că închiriază apartamentul nu atât pentru bani ci pentru a cunoaște oameni interesanți și a-și exersa engleza. Se pare că m-am calificat. Ținem legătura în continuare. Minunați oameni. Mi-e și jenă să închei paragraful cu un preț 50 de eur pe noapte.

Vedere din apartamentul Dorotheei. Plaja e imediat în stânga.

Pentru următoarele nopți în Guadeloupe am ales un alt apartament, undeva lângă Francois. Dorothee, proprietara, n-a fost la fel de prietenoasă ca cei dinainte, dar am pus asta pe seama barierei lingvistice. Nu știa engleză aproape deloc, iar eu în franceză nu reușesc să fiu simpatic. Apartamentul se află la etajul 2 al unui bloculeț aflat la 20 de metri de o superbă plajă privată. E micuț dar amenajat cu mare gust și dotat cu tot ce îi trebuie. Wifi-ul merge (când merge) doar în ariile publice sau la restaurantul de pe plajă. E perfect pentru câteva zile de lenevit la soare. Cine le are. 50 de euro pe noapte, 109 pentru două nopți dacă includem și comisionul.

România.

Cum nu mi-a plăcut niciodată să investesc în proprietăți și nici să stau doar pe capul prietenilor (mulțumesc, Ana și Bogdan pentru cât m-ați răbdat), am încercat varianta AirBnb și pentru o parte din șederea la București de anul acesta. Din nou am nimerit extraordinar de bine. În paranteză fie spus, oferta AirBnb pe București este excelentă atât ca preț cât și la calitate. Nebun să fii să mergi la hotel. Așa.

Am stat într-o garsonieră în centru, aproape de Batiștei, apartament deținut de o bomboană de fată pe nume Oana. Când am sunat-o să ne întâlnim a pufnit în râs. Am înțeles mai târziu de ce: citea Tedoo. Garsoniera în sine e la fel de bomboană ca și proprietara. Spațioasă, curată lună, decorată vesel și cu gust, echipată cu de toate. Apă, fructe, zahăr, șampon, gel de duș, până și periuțe de dinți și șervețele demachiante (nu că aș fi avut nevoie de ultimele) din partea casei. Nu e nevoie să mai spun că am rămas prieten cu Oana, care la plecare mi-a zis: am impresia că te știu dintotdeauna. Chiria: 39 de euro pe noapte și a meritat fiecare bănuț.

Oameni pentru oameni.

O dată, de două ori aș fi putut spune că am avut noroc. Dar la șapte reușite din șapte deja nu mai e vorba de baftă. Dacă-mi permiți să extrapolez, viitorul serviciilor – cel puțin în zona de turism – le va aparține micilor afaceri, gestionate de oameni în carne și oase pentru oameni în carne și oase. Nu marilor lanțuri hoteliere și nici, apropo de scandalurile recente pe tema Uber, mafiei universale a taxiurilor.

În contrast cu cele 7 experiențe impecabile de mai sus aș menționa cele două nopți pe care le-am petrecut la hoteluri în timpul proiectului, din rațiuni pur logistice. Una la Paris Orly, în probabil cel mai prost Hilton din lume (129 EUR pe noapte) și una în Martinica, la probabil cel mai prost hotel din lume în general, Centre International de Sejour (80 EUR pe noapte). Nu mă mai prindeți de mușteriu.

La hotelul din Martinica. Așa arată cafeaua de la micul dejun.

La fel ca Uber, și AirBnb a fost ținta unor atacuri din partea operatorilor tradiționali. Un reprezentant al industriei de turism din Australia îi acuza că derulează o operațiune ilegală, care nu produce taxe și locuri de muncă, iar un judecător newyorkez a decis, pe baza legii statului, că locuitorii Marelui Măr nu-și pot închiria proprietățile pe AirBnb pentru mai puțin de o lună. Nu că asta i-ar opri pe oameni s-o facă în continuare.

Nu cunosc dedesubturile fiscale ale tranzacțiilor derulate prin site, deci nu pot ști cât de legal sau ilegal își câștigă proprietarii banii. În fond nici nu e treaba mea. Ce știu sigur sunt cele scrise mai sus, pentru care garantez și semnez.

Pentru a folosi AirBnb te poți loga contul de Facebook sau cu cel de Google. Există și o aplicație de mobil. Ai două linkuri mai jos.

Linkul acesta îți oferă 23 EUR discount la prima rezervare ca oaspete și  îmi oferă și mie aceeași sumă ca credit pentru viitoarele rezervări. Nu te costă nimic în plus. Linkul acesta nu oferă nici discount, nici credit. Banii rămân la AirBnb.