Cel mai fidel bărbat din Pattaya (2). Ploaia care alungă elefanții.

Ți-arăt eu ție, Em.

Nimic nu mă ambiționează mai tare decât neîncrederea altora. Se întâmplă uneori să îi dezamăgesc pe cei care au încredere în mine doar pentru că-s prea ocupat să le arăt neîncrezătorilor că se înșeală. Îndrăznește să spui că n-o să mă țin de cuvânt și, garantat, îmi voi canaliza întreaga energie ca să-ți arăt că o să mă țin. Să-ți văd fața. Să te-aud cum mormăi scuze.

Bineînțeles că m-am întors la Forever Yours în seara următoare, nu atât pentru că muream s-o revăd pe Em, cât ca să-i dau peste nasul ăla nostim, de purcică. Păi cum îți permiți tu, fetițo, să mă judeci pe fondul statistic  – cu o imensă marjă de eroare – al primei și ultime relații pe care ai avut-o în viața ta? Pentru că tu ți-ai ales un butterfly man în tinerețe, de-acum toți bărbații trebuie priviți cu neîncredere? Ți-arăt eu ție. Cu drag, Brăduț.

Em stă pe același scaun, la aceeași masă și nu mă așteaptă. Tresare când mă vede apărând din capătul aleii, așa cum tresari când te întâlnești cu un om pe care-l știai plecat departe. Sau mort. Em îmi pusese cruce și se uita după alt potențial bărbat al vieții ei.

– You come!
– Bineînțeles. Nu ți-am zis că mă întorc la tine?
– I think you lie to me before.
– Pentru că un bărbat te-a mințit, nu înseamnă că toți bărbații mint. Așa să știi, Em.
– You find husband for me oledy?
– Încă nu. Dar mai caut.
– You want beer?

Bineînțeles. Ce altceva aș putea vrea după o zi petrecută pe mare? Sarea de pe piele s-a spălat la duș, dar azi îmi simt sărat și sufletul. Dă-mi o Singha rece, să-l clătesc.

Ploaia care alungă elefanții.

Dacă în restul lumii o bere nu vine niciodată singură, la Pattaya vine întotdeauna însoțită de o femeie. Colega lui Em pune sticla pe masă și se-așează lângă mine. E drăguță, suplă (scuze, Em, niciun apropo), are ochi frumoși, sprâncene arcuite și un zâmbet  a cărui perfecțiune e știrbită doar de aparatul dentar împodobit cu pietricele semiprețioase. O bijuterie de gură.

– My name Fon. Meaning “rain”.
– Frumos nume.
– You know, in Thai language we hep many word for rain.

Ploaia s-a pus picior peste picior și a început să îmi explice de câte feluri poate fi.

Atingând delicat cu unghia tăblia mesei: asta e ploaia jimjim – când abia-abia picură.

Lovind masa cu buricul degetului mare: jakjap – când stropii de ploaie sunt grei, dar rari.

Bătând cu degetele pe masă, ca un pianist furios: fon lai chang – ploaie torențială; textual “ploaia care alungă elefanții”

– Și tu? De care ploaie ești, Fon?
– Up to you.

Em a avut ocazia să mă ia de bărbat și a ratat-o. E momentul să facă un pas în spate și să le lase și pe celelalte fete să încerce. Fon e deja instalată. Mamasanca (matroana) vine și ea să dea binețe, a se citi să studieze prada.

– My name Bai Thon. Meaning banana leaf.

A treia fată, care până acum ne urmărise discret de sub copertină, se apropie și ea de masă. Dacă nu iese de un măritiș, măcar de un lady drink.

– You mind if I seat? My name Tiki.
– Meaning what?
– Meaning nothing. Just a name.

Cum în Asia nimic nu se irosește, ultimul scaun liber de la masă este ocupat imediat de un tinerel firav și timid, al cărui zâmbet începe din spatele urechii stângi, se întinde peste toată fața și se închide undeva sub cercelul din urechea dreaptă. His name Chat.

Haremul meu într-o ureche.

Deloc fericită cu situația, Em aruncă priviri de foc către comeseni și mă apucă demonstrativ de mână. Pînă una, alta, sunt al ei. Până una, alta.

– Why you no marry Em? mă întreabă Tiki.
– Pentru că sunt deja însurat.
– Yes – explică Em, ca să fie clar că dacă n-o să fiu al ei, n-o sa fiu al nimănui –  he cannot marry me. His say his wife is number 1.
– So what? ridică Tiki din sprâncenele de culoarea grâului copt. Your wife is wife number 1, Em can be wife number 2, Fon can be wife number 3, I can be number 4. And Chat…chat you want to marry, too?

Zâmbetul bărbatului se extinde până la ceafă.

–  And Chat will be wife number 5. He likes men.

Multipla căsătorie fiind pronunțată, am sărutat miresele (pe obraz) și am purces la nunta binemeritată. Eu am dat de băut la tot haremul, haremul a pus mână de la mână și mi-a luat o bere. Chat însuși, de-a dreapta mea, mi-a turnat în pahar.

– Tu ce faci aici, Chat, ești bar lady? Că nu te văd îmbrăcat ca o fată.
– Îmi caut de lucru în Pattaya. Fon e verișoara mea și mi-a pus o vorbă bună la mamasancă. Poate mă angajează la bar, să scap și eu de sărăcie. Am mai lucrat aici. Două zile.
– Și pe urmă?
– Haha. Mi-am dat demisia.
– Crezi că te mai primește înapoi?
– Poftim?
– CREZI CĂ TE MAI PRIMEȘTE ÎNAPOI?

Chat nu-și poate folosi jumătate de cap. E surd de o ureche și un pic challenged. Dar n-a fost mereu așa.

– Am terminat facultatea de contabilitate. Lucram la bancă, aveam salariu bun. Într-o seară, la un chef, un amic s-a gândit să mă sperie. A venit cu pistolul lângă urechea mea fără să-l simt și a tras un glonț în aer. Eu am căzut secerat, zici că trăsese direct în cap. M-au dus la spital. Trei zile am dormit non-stop. Când m-am trezit eram amețit. Am crezut că-mi trece, dar nu mi-a trecut niciodată. De la bubuitura aia nu mai aud bine și nu mai țin minte lucruri. Uit după zece minute. Nu poți lucra la bancă dacă uiți lucruri. M-au dat afară și m-am întors la ferma de lămâi a părinților mei. Să culeg lămâi încă mă duce capul. Da’ e sărăcie mare la țară. Aș rămâne în Pattaya dacă s-o găsi o slujbă pentru mine.

Cum îți dai seama că e rus?

Turiștii străini au început să apară de prin hoteluri și își târșâie șlapii pe alee. Fetele mele îi bombardează haotic cu saluturi și invitații poliglote. Dacă nu merge cu Hello Mister, încearcă Bon Nuit Monsieur. Dacă nici asta n-are efect, se încearcă un Auf Wiedersehen. Nu funcționează. Mă implic personal și agăț un pensionar american, pe care îl invit să ni se alăture. O face, râzând. Fetele sunt impresionate.

– Wow. Thank you, Brad. You bring customer.
– Păi da, măi, fetelor, că nu merge așa cum faceți voi. Trebuie să ghicești de unde vine omul și să știi să-i zici două vorbe corecte pe limba lui. Bon Nuit înseamnă noapte bună. Asta zici când trimiți pe cineva la culcare, nu când îl chemi să bea o bere.
– Teach us, please!

Nevestele scot– mă mir de unde – carnețele și pixuri și începem lecția. Te iubesc în rusă. Ce faci în italiană. Bei ceva în spaniolă. Mulțumesc în japoneză. Cât m-am priceput și eu.  Fiecare expresie nouă e testată imediat pe câte un nefericit de trecător.

– Te iamo, mister!
– Nu, Em, nu teiamo. TI amo!
– Te iamo very much kaaa! Brad, de ce nu se oprește dacă-i spun că îl iubesc?
– Pentru că e rus, Em.
– Cum îți dai seama că e rus?
– E blond, alb, are nasul roșu și poartă tricou cu Spartak Moscova.
– Toți rușii sunt așa?
– Nu toți. Unii poartă tricouri cu Chelsea.

Petrecem următoarea jumătate de oră încercând să ghicim naționalitatea turiștilor care se ițeau în capătul aleii, apoi să le adresăm cuvintele potrivite. Agățăm astfel doi nemți, un danez și un italian, toți patru trecuți bine de vârsta primei crize de prostată. Cu sentimentul că mi-am făcut datoria față de soțiile mele, mă ridic să plec. Fon mă oprește cât să îmi ceară numărul de telefon. Încep să-l dictez Zero Opt Cinci, iar când să-l spun pe Șapte simt o durere îngrozitoare în picior. Mă uit și văd că am o unghie înfiptă în carne. E unghia lui Em.

– Femeie, ce-ai?
– Don’t give number, îmi mârâie printre dinți.
– De ce? Nu sunteți prietene?
– She only fifty-fifty my frien. She only fifty fifty good.
– De ce?
– She hep boyfrien. Me number one, ok?
– You number two.
– Yes, yes, me number two, you promise?

(Poate va urma. Episodul 1 îl găsești aici)