Duşi de-acasă (ep. 3, partea I): Chef Tummy. De la Wall Street la Plaja Piraţilor.

Dar William P. Pitts alesese deja un alt drum. Experienţa politică îl recomandase pentru un post de consultant legislativ la Amdhal, principalul competitor al IBM pe piaţa de computere main frame. În această calitate, după o muncă sisifică de 5 ani, William reuşise să blocheze şi să modifice o lege care îi asigura lui Big Blue cvasi-monopolul.

Au urmat anii la Columbia Business School, una dintre primele trei şcoli de afaceri din SUA, ani în care William a dobândit un MBA în consultanţă de investiţii şi private banking. CV-ul din ce în ce mai dolofan al lui William concura doar cu pântecul acestuia, rotunjit de anii de sedentarism, muncă de birou şi desanturi în restaurantele gourmet.

Deşi era printre cei mai bine plătiţi 5% dintre americani, posesiunile lui William P. Pitts constau dintr-o chitară, un pat, o colecţie de vinuri şi 300 de cărţi de bucate, înghesuite în mica sa garsonieră. A, şi să nu uităm motocicleta pe care am întâlnit-o mai devreme pe Golden Gate Bridge.

Timpul liber, puţinul timp liber pe care munca pentru bogătaşii Californiei i-l mai lasă, e investit în excursii oeno-culinare în Napa Valley şi în cursuri de gastronomie la prestigioasa academie “Le Cordon Bleu” din San Francisco. Nu renunţă nicio clipă la vechea pasiune pentru gătit, pe care şi-o urmăreşte învăţând pe de rost reţete din toată lumea, gătind familiei, prietenilor şi adesea simandicoşilor săi clienţi, pentru care devine “Chef Tummy” – “Maestrul Bucătar Stomăcel”.

2004. Ko Phi Phi, Thailanda

Keith, poreclit „Cheers Keith” comandă al cincilea Chang pe ziua de azi. Suferă de “Irish fever”, un eufemism pentru “mahmureală”, sindrom care nu poate fi tratat decât cu bere rece. E prima vacanţă asiatică pentru Keith si Chef Tummy. Au venit aici pentru diving, dar Keith pare mai degrabă scufundat în valurile de turiste europene care mătură plajele cu paşi senzuali, în timp ce Chef Tummy încearcă cu degetul marea de arome, gusturi şi principii ale bucătăriei thailandeze, de care se îndrăgosteşte iremediabil.

Câteva luni mai târziu, pe o şosea de lângă Boston, Keith moare într-un accident de motocicletă. O noapte cu ceaţă, un camion, o neatenţie. Rămas fără cel mai bun prieten, uluit de cât de fragilă poate fi viaţa unui om, Chef Tummy decide să şi-o trăiască pe a sa.

27 octombrie 2006, Surat Thani, Thailanda

Şoseaua care leagă Surat Thani de Phuket e învelită într-o ceaţă densă, pe care motoreta singuratică o împunge îndrăzneţ cu lumina farului. E 5.30 dimineaţa pe ambele coaste ale Thailandei, despărţite de îngustul istm Kra. Chef Tummy şi Mellow Yellow zburdă pe autostrada pustie, printre plantaţii de palmieri şi rambutani. În urma lor, un chiot de extaz trezeşte din somn păsările înainte de a se pierde în ceaţă: “În sfârşit, liber! Mulţumesc, Doamne Atotputernice! În sfârşit liber”.

2011, Chef Tummy Cooking School, Koh Phangan, Thailanda

Maestrul bucătar ne întâmpină cu un wai respectuos şi jovial. Şcoala gastronomică de la etajul Haad Laad Prestige Resorte pregătită pentru cei doi cursanţi de astăzi: Elena şi Octav. Pe masa de gătit, aşternute ca pentru o sesiune foto, aşteaptă ingredientele pentru cele patru feluri de mâncare de pe curiculă:  grămăjoare de chili verzi şi roşii, coriandru, lămâi verzi, usturoi, galangal, arpagic şi mai multe soiuri de orez, mănunchiuri de spanac, ceapă verde şi lemongrass, flacoane cu sos de peşte şi de stridie, un castron cu creveţi proaspeţi şi un red snapper abia pescuit în apele Golfului Piraţilor.

– Am avut cursanţi din 26 de ţări, iar azi o adaug pe a 27-a: România. Cum se spune „welcome” în limba voastră? Bun venit? Atunci bun venit!

Lecţia începe cu o imersiune erudită în cultura thailandeză. Ţinând pe genunchi o hartă a Ţării Zâmbetelor, Chef Tummy reface traseul fabuloasei sale călătorii gastronomice din Trang la Chiang Mai şi de la Kanchanaburi la Udon Thani. De data asta, vehiculul care ne poartă prin tărâmurile gustului nu mai este legendara motoretă Mellow Yellow, ci o linguriţă de un metru, primită cadou de Chef Tummy de la adorata sa mamă.

– Dacă sunt cuminte, anul viitor o să primesc şi o furculiţă la fel de lungă.

Linguriţa lui Chef Tummy culege de pe hartă fapte istorice şi legende, tradiţii şi curiozităţi, diferenţe culturale şi lingvistice, pe care le aşează lângă ingredientele fizice. Mâncarea nu se face cu mâinile, ci cu inima şi cu mintea, pare să spună Chef Tummy, chiar dacă discursul lui, echilibrat şi perfect dozat nu dă nicio clipă în clocotul poeziei.

5 ore mai târziu, un Tom Yam Kung Naam Sigh (supă picantă de creveţi), un Laap Muu (salată de porc), un Plaa Neung Manao (peşte la abur cu sos de lămâie verde) şi un Phak Bung Fie Daeng (spanac călit) gătite de Elena şi Octav luptă pentru supremaţie în stomacul meu. “Când trei gătesc, al patrulea mănâncă.” Proverb thailandez.

Cursul s-a încheiat cu succes, urmează ceremonia de absolvire. Linguriţa gigant a lui Chef Tummy coboară maiestuos către umărul drept al Elenei, apoi către cel stâng, ca o sabie regească ce transformă ostaşii de rând în cavaleri printr-o singură atingere. Urmează Octav, care, de la înălţimea sa de 1.97, se încovoaie solemn în faţa divinei linguriţe a Maestrului Stomăcel.

Bărbatul de 49 de ani, masterand în ştiinţe politice, economie şi finanţe, fost copywriter de senator american, fost ghimpe în coasta lui IBM, fost angajat de vârf al unei companii din Top 500 Forbes, sfătuitor personal şi prieten apropiat pentru bogaţii Americii, jucător la bursă şi probabil multimilionar, singurul farang autorizat să predea gastronomie thailandeză în Thailanda, se spală pe mâini, bea un pahar zdravăn de apă şi se aşează în faţa mea, pregătit pentru interviu.

– Întreabă-mă ce vrei. Am tot timpul din lume.

(În partea a doua a articolului vom afla mai multe despre călătoria lui Chef Tummy în jurul Thailandei, despre cultura, limba şi secretele artei culinare thailandeze; până atunci, află de la Elena dacă e greu sau uşor să găteşti Laap Muu după reţeta lui Chef Tummy)