Şoseaua dintre Chiang Mai şi San Kampaeng e foarte traficată, mai ales în zilele de week-end, când orăşenii sau turiştii se duc să caşte punga la artizanat, mătăsuri şi bijuterii. Autorităţile au decis să extindă artera, adăugând o bandă în plus pe fiecare sens. Dar s-au lovit de nişte copaci.
Thailandezii privesc arborii – şi în special pe cei bătrâni – cu o profundă reverenţă, izvorâtă parţial din buddhism, parţial din animismul pre-buddhist. Localnicii sunt convinşi că în anumite soiuri de arbori sălăşluiesc spirite, unele protectoare, altele nesuferite, toate demne de respect. De un tratament cu totul special se bucură Smochinul Indian (Ficus Religiosa), arborele sub care Buddha a cunoscut Iluminarea.
Exemplarele trecute de prima tinereţe sunt înfăşurate în panglici portocalii, ornate cu flori şi cocarde colorate. Oamenii încearcă să capteze atenţia binevoitoare a spiritelor rezidente. Nici nu se pune problema să tai un astfel de arbore. Dacă te mănâncă mistria, construieşti în jurul lui, cu maximă grijă şi maxim respect. Situaţii de acest gen sunt cu miile pe tot întinsul Thailandei, iar una dintre cele mai bizare se întâlneşte pe mai sus menţionata şosea dintre Chiang Mai şi San Kampaeng. Să revenim la ea.
Pentru a nu deranja spiritele, drumarii au lăsat copacii la locurile lor şi au turnat asfalt PE LÂNGĂ ei. Pe porţiuni de sute de metri, banda 1 a ambelor sensuri e complet impracticabilă. Şoseaua e mai lată, dar jumătate din ea serveşte ca parcare şi umbrar. Şoferii folosesc tot benzile din mijloc. Fără proteste.
Privită dinspre Vest, situaţia pare o absurditate demnă de lumea a treia. Pentru localnici şi, în general pentru oamenii care au rămas în contact cu pământul, e o alegere cât se poate de firească şi de civilizată. Decât să deranjezi un spirit, mai bine deranjezi un conducător auto.
Foto, video: Tedoo.
Comentarii - 2 Comentarii
Lasă un comentariu
mama cum arata! Eu ma bucur ca sunt totusi copacii apropiati unii de altii, ca ar fi cam nasol pentru vreun sofer neavizat sa creada ca are banda 1 libera si sa se trezeasca brusc cu arborele-n fata…
Si in Okinawa tratamentul acordat spiritelor e cam la fel. Nu am vazut asemenea sosele, dar mici padurici, marcate cu absolut nimic, dar sacre si de nepatruns se gasesc peste tot.