Cum închiriezi o casă în Thailanda

De când ne-am mutat în Thailanda am schimbat cinci case și suntem în căutarea unei a șasea pe care să o numim ”acasă” și ”redacție”. Am scormonit, am întrebat, am vizionat și am explicat și re-explicat ce ne dorim de atâtea ori încât mâine, dacă ne deschidem o agenție specializată pe închirierea caselor către străini, sigur o să avem un succes nebun la public.

Brăduț se opune inițiativei mele geniale de business și consideră că mai bine îți dăm toate ponturile gratis, în caz că te hotărăști într-o zi să te alături comunității de români din Thailanda. Clar, nici anul ăsta nu ne luăm dacie.

Tipuri de case în Thailanda

Bungalow. Le întâlnești cel mai des în regiunile de coastă și pe insule. Sunt construite integral din lemn, înălțate pe piloni și oferă condiții de trai simple: o cameră, o baie cu duș, o terasă pe post de living room, birou, dining și lounge și o bucătărioară dotată cu plită și frigider.

Town house. Sunt special concepute pentru familiile thailandeze care vor să locuiască și să-și conducă business-ul în același loc. Aceste case de oraș sunt gândite pe verticală – parterul este spațiul comercial, în care familia are frumos și curat organizat un restaurant, magazin sau service auto, iar etajul unu și doi sunt camerele de locuit. Dimineața se ridică hubloul și se începe activitatea, seara se închide prăvălia și se urcă la odihnă.

Casele sunt construite pe un singur nivel și au două sau trei camere plus living room, bucătărie, parcare acoperită și o parcelă de curte cât opt balcoane românești puse la un loc. Într-o casă de-asta stăm noi.

Vilele sunt în proporție de 80% organizate în ansambluri rezidențiale (moo ban/multe case/sat). Construite după moda americană, își întind cele patru, cinci, șapte camere pe două sau trei niveluri. Curțile sunt mari și aerisite. Uneori, nu foarte rar, o căsuță mai mică și mai modestă este construită în aceeași curte și servește ca locuință pentru fata/femeia care se ocupă de curățenie sau de îngrijirea copiilor.

Apartamente găsești în orașele mari. Pot avea o singură cameră cu baie și chicinetă sau living și unul/două dormitoare cu băi en-suite.

Costuri de închiriere

Standardele în Thailanda sunt extrem de permisive, uneori în căutările mele negăsind nicio logică comună în stabilirea chiriilor. Proprietarii par că nu studiază piața și că nu sunt interesați să vadă ce au alții ca ei de oferit la aceeași bani. Atâta vor ei să facă pe lună, atâta cer. Din acest motiv am găsit adeseori case goale, dărăpănate și foarte departe de oraș la prețuri similare cu niște bomboane bine plasate, dotate și utilate. Totuși, o clasificare orientativă, îți pot oferi:

Bungalow-urile si casele le găsești la prețuri între 7.000 și 12.000 baht/lună (aprox. 180-300 euro). De regulă, dacă vorbim despre bungalow-uri de închiriat pe insule, costurile utilităților sunt incluse în chirie.

Town house-urile variază între 5.000 și 15.000 baht/lună (120-380 euro) în funcție de zonă și de potențialul pe care-l au pentru dezvoltarea business-ului de la parter.

Vilele au costuri de închiriere între 15.000 și 40.000 de baht lunar (380 – 1.000 euro). La acest din urmă preț cel mai probabil că te muți într-un castel de lux, dar nu garantez de când ne-au năpădit rușii.

Apartamentele sunt extrem de scumpe pentru ceea ce oferă – de la 10.000 până la 20.000 baht/lună. Prețurile piperate vin mai ales din faptul că proprietarii sunt permisivi cu perioada de închiriere și nu cer musai un contract pe termen lung (minimum 1 an) ca în cazul celorlalte tipuri de locuințe.

Cum găsești casele de închiriat

Ia-o (nu chiar) de nebun pe străzi prin zona în care vrei să te stabilești. E cea mai sigură metodă. Toate casele de închiriat au anunțuri pe gard cu numere de telefon de contact. În felul acesta vezi exact unde e casa, cât de liniștită sau aglomerată e zona, care sunt distanțele față de punctele tale de interes (gară, aeroport, piață, supermarket, școală, mall, baruri, restaurante etc.), discuți direct cu proprietarul și eviți frecușurile costisitoare cu intermediarii. Dezavantajul major este că metoda asta îți mănâncă enorm de mult timp și energie.

Site-urile companiilor imobiliare. Studiază toate ofertele din zona ta de interes și preț, fă un shortlist și contactează agenția. Îți va desemna un agent care să te plimbe și să-ți arate case până găsești una pe placul tău. Dezavantajul în acest caz este că prețurile de închiriere sunt un pic mai mari decât direct de la proprietari – chiar ei le stabilesc așa pentru a-și putea recupera comisionul pe care sunt nevoiți să-l dea agenției.

Facebook. Caută grupurile de expați din zona în care vrei să te muți, cere permisiunea să li te alături și întreabă membrii dacă știu despre vreo casă de închiriat sau unde ar fi cel mai bine să cauți. Folosind varianta asta ai garanția că recomandările vin de la persoane care au trecut deja prin tot procesul și știu despre ce vorbesc. Partea mai puțin plăcută este că trebuie să te descurci singur cu harta sau google.maps în mână ca să urmărești lead-urile pe care le primești.

Avizierele din universități, centre culturale sau supermarketuri frecventate de străini. Dacă nu găsești anunțuri, lasă tu unul în care să explici exact ce cauți și cât ești dispus să plătești.

Alte aspecte practice legate de închiriere

Casele din orașe se închiriază pe termen lung, minimum 1 an și se semnează un contract în limba engleză în care sunt stipulate foarte clar condițiile de închiriere, termenele de plată și costurile implicate. Există și excepții, proprietari dispuși să închirieze pe o perioadă mai scurtă, însă asta crește automat costul chiriei lunare.

Este o practică obișnuită să se ceară un depozit – echivalentul chiriei pe două luni – care rămâne în contul proprietarului până când decizi să te muți din casa lui. Banii servesc ca fond de reparații în caz că la eliberarea proprietății lași în urmă stricăciuni mai mari decât o simplă uzură datorată folosinței îndelungate.

Poți negocia chiria dacă dispui de cash – plătești de la început pe foarte mult timp înainte și obții un discount substanțial. Prietena noastră Carmen a reușit luna trecută să scadă prețul chiriei de la 34.000 (aprox. 860 euro) la 28.000 (720 euro) de baht folosind metoda cărămizii.

Mai ușoară decât negocierea chiriei este maximizarea condițiilor în care închiriezi. Poți cere proprietarului să folosească depozitul pentru a cumpăra un aer condiționat sau o mașină de spălat, specificând clar că acestea vor rămâne în casă atunci când tu vei pleca.

Chiria este chirie, utilitățile sunt utilități și le plătești separat: apă, electricitate și internet. Dacă închiriezi într-un complex rezidențial bine dotat, mai scoți din buzunar un community fee pentru pază și întreținerea străzilor și a spațiilor comune. 3-500 sute de baht lunar.

Ca în orice alt domeniu, vorba bună și atitudinea modestă și umilă te poate duce mult mai departe decât agresivitatea verbală sau superioritatea de om alb venit dintr-o civilizație superioară. Vorbește cu proprietarul, povestește-i de ce vrei să stai în Thailanda, fă-l să înțeleagă că ești om așezat și că o să ai grijă de casa lui ca și cum ar fi a ta. Nu strică să-i menționezi câte alte case frumoase ai văzut și că dintre toate parcă a lui și încă două sunt preferatele tale – celelalte două sigur că sunt mai ieftine și mai bine dotate, dacă ar putea face ceva în privința asta ai fi gata să semnezi contractul.

Când te prezinți la întâlnire fii cât poți de neat. Thailandezii apreciază dichiseala, mai ales atunci când își dau casa pe mâna unor străini. Nu te îmbrăca la costum, nu purta Rolex, nu asta e ideea. Pune-ți cei mai buni pantaloni scurți, spala-te bine pe cap și dă-te cu deodorant. Ești la patru ace.

Răbdarea este un alt factor cheie. Nu vei găsi casa ideală din prima zi. Vei fi plimbat sau te vei plimba pe nenumărate străzi și străduțe, prin soare sau prin ploaie. Vei întâlni oameni care nu vorbesc engleză, alții care vor prefera să țină casa goală în loc să îți lase 1.000 de baht mai puțin la chirie. Ai răbdare, nu te pierde cu firea. Mai ales, nu îți pierde cumpătul în fața thailandezilor, fie că sunt ei agenți imobiliari ori proprietari. Nu se impresionează deloc dacă zbieri. Întorc spatele și pleacă. Restul e benzină.