Tedoo cu Brad Florescu

Cum îți învingi frica de avion

Studiile arată că frica de zbor este direct proporțională cu nevoia de a avea controlul asupra a ceea ce ți se întâmplă. A lăsa un străin să te ridice în aer 10 kilometri și să te poarte cu 800 de metri pe secundă într-un tub de aluminiu nu e cea mai rezonabilă alegere pe care o poate face un om.

Bineînțeles, dacă motorul cedează la decolare, piloții vor continua procedura până la o înălțime de siguranță, după care vor ateriza imediat pentru a nu risca nimic.

Zborul cu un singur motor este o procedură standard pe care până și piloții amatori o exersează temeinic în timpul școlii. Instructorul de zbor le oprește un motor și îi pune să efectueze manevre în condițiile date. Cei care se descurcă, ajung piloți. Ceilalți – pasageri.

9. Ce se întâmplă dacă rămânem fără benzină?

Asta nu prea are cum să se întâmple. Cantitatea de combustibil pentru fiecare zbor este calculată cu precizie și avionul primește, înainte de decolare, destul kerosen ca să-i ajungă pentru cursă, plus o rezervă substanțială.

Oricum, pe bordul oricărei aeronave există un indicator al nivelului de carburant (dacă mașinile au, avioanele de ce nu ar avea?) Dacă, printr-o eroare rarissimă, benzina e insuficientă, pilotul primește avertizarea cu mult timp înainte ca asta să devină o problema insurmontabilă.

Chiar și în condițiile extreme – și deloc probabile – în care nu mai există strop de kerosen în rezervoare, avionul poate plana până la cel mai apropiat aeroport. Hm…cu asta nu prea te-am liniștit, așa-i :-)?

10. Totuși, cum poate un avion atât de mare să zboare?

Pare incredibil, într-adevăr. Sfidează logica. Dar e inginerie pură. La fel de absurd pare și să spui ceva în București și să fii auzit instantaneu în Vancouver. Sau să scrii ceva în Singapore și altcineva în Rio de Janeiro să te poată citi în același timp.

Şi eu mă minunez cum poate un 747 sau (mai nou) un 380 să se ridice de la pământ, cu sutele lui de tone. Totuși, nu e nici un miracol.

La avioane atât de mari, există întotdeauna un surplus de putere în motoare. Adică: motoarele sunt mult mai puternice decât ar fi nevoie ca să facă avionul să zboare. Surplusul de putere le asigură că pot ieși din orice încurcătură și că s-ar putea ridica de la sol și dacă ar fi de două ori mai grele decât sunt. Ca niște porumbei cu aripi de vultur. Sau ca un Matiz cu motor de BMW. Sunt foarte, foarte puternice.

11. Dacă se strică ceva la avionul cu care zbor?

Avioanele sunt mașinării al naibii de complexe. Într-un mecanism atât de complicat este de așteptat să se mai strice câte ceva.

Defecțiunile unor sisteme fac parte din formulă. Inginerii se așteaptă ca acestea să se petreacă și le-au luat în calcul încă de la proiectarea avioanelor.

Aeronavele moderne au 3 sisteme de back-up. Dacă se strică un device, îi ia locul altul. Dacă se strică și acela, un al treilea intră în funcțiune. Probabilitatea ca toate cele 3 sisteme să cedeze în timpul aceluiași zbor tinde către zero. Şi chiar și atunci există soluții. Piloții sunt antrenați să rezolve zborul în cele mai dificile condiții.

12. Care sunt cele mai sigure avioane? Dar cele mai sigure companii aeriene?

E greu de spus. Siguranța unui zbor depinde și de avion, și de pilotaj, și de controlul de trafic și de echipa de mentenanță. În plus, e o chestiune de statistică. Dacă ar fi să facem un top al avioanelor implicate în incidente/accidente, pe primul loc ar ieși Boeing 737 (cu variantele sale). Totuși, n-ar fi corect, pentru că 737 e cel mai zburat avion din lume. E normal, statistic vorbind, să fie prins în cele mai multe belele.

Totuși, printre avioanele care nu au pățit-o niciodată (și sperăm să nici n-o pățească) sunt Boeing 777 și Airbus A 330. În general, cu cât un avion este mai nou și mai mare, cu atât poți fi sigur că înglobează sisteme de siguranță superioare.

Aceeași discuție o putem avea și despre companiile aeriene. Probabilistic, companiile care zboară mai mult au mai multe ne-șanse de a fi implicate în incidente. Există un scoring care raportează numărul de evenimente la numărul de misiuni. Printre cele mai sigure companii aeriene din Europa se numără: Austrian Airlines, Air Lingus, easyJet și Virgin Atlantic, cu 0 victime la activ.

Sunt convins că nu am acoperit decât o parte din temeri și întrebări. Articolul ăsta este doar un punct de pornire. Dacă ai și alte întrebări sau nedumeriri, lasă un comment și promit să iau legătura cu un specialist și să îți răspund.

Recunosc: și mie mi-e frică de avion, și mie îmi transpiră mâinile la decolare (când prefer să mă uit oriunde altundeva decât pe geam) și mă sperie și pe mine seria „Dezastre în aer” prezentată de Andreea Marin la National Geographic.

Dar mă gândesc că în industria aeriană lucrează unii dintre cei mai buni reprezentanți ai rasei umane și că, în orice secundă, câteva milioane de oameni zboară fără să fi avut vreodată aripi.

1 2

Comentarii - 19 Comentarii

  1. andra says:

    teoria vad ca o cunosti fff bine?!nu inteleg de ce zici ca nu te-a ajutat deloc!?

  2. Raluk says:

    Ai dreptate si sunt de acord cu tot ce ai scris dar totusi pentru mine zborul cu avionul ramane un stres de care nu am cum sa scap.

  3. Mr. Me says:

    Mamă, 800 de metri pe secundă !? Adică peste 3000 km/h… să înțeleg că tu călătorești în vacanță cu un F35 🙂 Acum înțeleg eu frica ta de zboruri.

  4. D_G says:

    A330 a avut incident. 1 iunie 2009 AirFrance 447.

    In rest articolul e excelent si ofera destule informatii de care te poti lega si pe care te poti baza daca esti fricos in avion (si eu sunt).

    In plus mai am o serie de teorii si de metode de a pacali frica de avion pe care ti le pot oferi.

  5. Tedoo says:

    @D_G: Articolul a fost publicat in octombrie 2007, cand 330 avea clean record. Multumesc pentru aprecieri si te astept cu “teoriile si metodele”. Niciun articol pe aceasta tema nu este complet.

  6. Fedex says:

    @D_G:Care sunt metodele si teoriile cu care iti pacalesti frica de zbor

  7. Laura says:

    In noiembrie 2004 aveam sa plec intr-o calatorie ce se anunta cel putin exotica: o saptamana in Maroc cu 3 opriri: Agadir, Tanger si Casablanca. Am plecat de pe Otopeni cu Air France, am aterizat pe Charles de Gaulle, de acolo tot cu Air France am zburat spre Casablanca. De aici a devenit “interesant”. Ne-am urcat intr-un avion de mici dimensiuni, 30-40 de locuri, o companie locala care trebuia sa ne duca la Agadir. Zborul nu cred ca a depasit o ora. Din nefericire, cum spui undeva mai sus, nimeni nu te instruieste si nu-ti spune cand incepi sa zbori prin lume la ce trebuie sa te astepti. Cursa respectiva trecea in totalitate pe deasupra marii dar si a unul lant muntuos. Curentii de aer urcau si coborau veseli si ne scuturau extrem de serios. Pana in acel moment adoram sa zbor. De atunci pana azi mi-au trebuit sedinte lungi cu mine in care sa ma conving ca nu mi se va intamla nimic in avion. Pacat ca nu mi-a spus nimeni inainte ca asa se simte un zbor efectuat de un avion mic, la joasa altitudine, deasupra marii si a muntilor. M-ar fi scutut de ore lungu de suferinta :))

  8. Laura says:

    erata: “m-ar fi scutit de ore lungi …”

  9. Alexandra says:

    Desi am calatorit de foarte multe ori cu avionul, am o frica nebuna. Din momentul in care imi cumpar un bilet, pana in momentul aterizarii, nu mai sunt buna de nimic. Iar in avion…mi se inclesteaza gura, mi se stramba degetele…simt ca ma sufoc si ma doare in piept.
    Tot ce ai scris tu, stiu sigur ca asa este. Stiu ca nu am ce pati, stiu ce sunt turbulentele, curentii, stiu de la ce vine orice zgomot…stiu f multe despre avioane, pentru ca am citit si m-am interesat mult. STIU TOT, pana sa ma urc in avion, cand NU MAI STIU NIMIC, decat ca probabil o sa mor, de la orice zgomot, orice miscare, ORICE!
    Am avut o experienta neplacuta, la cel mai scurt zbor din viata mea si de atunci s-a terminat tot…URASC sa zbor! Si culmea…experienta mea neplacut a fost cu 2-3 zile inainte de zborul din 1.06.2009, precizat mai sus de D_G, al companiei AirFrance, iar pe 10 iunie aveam si eu bilet Miami-Romania cu Air France…acela fiind primul zbor dupa intamplarea nelacuta. Nu va spun cum a fost :))

    Si ca sa intelegeti cat de frica imi e – din 10 vise pe care le am, minim 4 sunt cu avioane: eu intr-un avion care se prabuseste, avioane care se prabusesc langa mine, etc…
    As vrea sa scap cumva de panica asta, pentru ca ma termina psihic. Din cauza asta, din 2009, nu am mai zburat in afara Europei, pentru ca efectiv nu ma simt in stare. Abia rezist la un zbor de 3 ore maxim.

    • @Alexandra: pe mine m-a ajutat foarte mult Microsoft Flight Simulator, că-mi explică ce se întâmplă în cockpit-ul piloților. Când zbor cu avionul mă gândesc că sunt la manșă și mi se pare normal să se întâmple tot ce se întâmplă. Ți-ar fi încă și mai util dacă ai reuși să zbori macar 20 de minute acolo, la piloți. Au darul să te scape de orice fobie.

    • Cosmin says:

      Deci nu pot sa cred, am citit si am exact aceleasi simptome….
      wow

  10. Erika Baron says:

    Din ’97, cand am facut un tur-retur Bucuresti-Londra, nu am mai urcat in avion. Nu s-a intamplat nimic. Nici un moment de suspans sau de emotie extrema. Doar o groaza constanta ca nu sunt unde ar trebui sa fiu, adica unde am fost programata/construita sa fiu.
    La un moment dat am coborat din avion si nu m-am mai urcat in altul de atunci.
    La sfarsitu lui martie am decis, mi-am propus, am promis ca voi zbura in Turcia, in minim doua locuri! Deci vreo patru zboruri. Lamentabila decizie. Am crezut ca pot depasi prin indiferenta momentul, dar e tot mai rau. Simt ca nu voi reusi, ca voi ceda si ma voi panica. Cutia de conserve zburatoare mi se pare inumana si jignitoare. Nu reusesc s-o accept!
    Ce sa fac? Cum as putea sa depasesc acest moment de impas? Cum as putea sa urc pe scara avionului si sa nu ma sufoc sau sa innebunesc? Exista solutie. Poate stiti daca va preocupa subiectul de atata vreme…

  11. sorin says:

    mda,cea mai buna solutie e sa iei la bord cateva pahare de tarie inainte sa urci la bord( sic). asa mi-am anihilat fobia ,data desigur de National Geographic.
    o intamplare petrecuta mai demlt cu AirFrance cu un 747. plecam de pe CDG spre Republica Dominicana. era sf de ianuarie si in Paris ningea la greu. avionul de aliniaza la pista sa decoleze cand vad ca o coteste intr-o parte. era chiar indeptul aripii si vad pe gemulet o masinuta cu scara care se apropie rapid . se opreste ,se intinde o scara si urca doi meseriasi care desfac ceva la motor si incep sa umble prin el.deja cele 2 pahare de vin baute inainte si-au pierdut instant efectul.noroc ca aveam la indemina o sticla de whiskey din care eu si cei 2 amici cu care eram ,ne-am servit fara cuvinte.m-am dus si am intrebat un stewart care era prblema. omul mi-a zis ca un motor nu mergea ca lumea. “pai si nu-i ajung 3 motoare pt decolare?” cica NU.
    cam dupa o juma de ora vad ca cei doi pleaca si avionul se aliniaza din nou la pista cu motoarele ambalate.da sa plece cand iar o ia intr-o parte. sticla s-a baut rapid.de doua ori parea deja de rau augur. intreb o stewardesa si imi raspunde ca trebuie degivrate aripile ca inghetasera.iar vine o masinuta cu stropitori si da pe aripi.
    am vb cu amicii mei ca daca si a treia oara se mai intampla ceva, orice, se infunda un weceu, schimba linoleul, sa zbieram si sa ne dam jos din avion, basca ca costase o groaza excursia. din fericire nu s-a mai intamplat nimic pina in Santo Domingo.
    sejurul a fost minunat, mai ales ca alesesem un resort german aflat in nordul insulei, langa Puerto PLata, unde nu mai calcase neam picior de roman.
    la intoarcere cu aceias companie, s-au suprapus doua zboruri si am stat ca in rata , claie peste gramada. plus ca l-am vazut pe comandantul avionului cand s-a imbarcat si arata magnific cu un nas rosu si ochii tulburi, semn ca si el se distrase cu pinia colada. dar pt mine a fost un zbor scurt,fara vise, datorita deliciosului rom dominican Brujal.

  12. dan says:

    Foarte util articolul. Daca ai ajuns la acest articol, esti pe drumul cel bun 🙂
    Din pacate pentru mine, si probabil pentru toti fricosii de avion e nevoie de efort pentru a face fata unui zbor, si mai ales munca constanta pentru a vindeca definitiv frica.

    Eu ma regasesc in commentul lui Alexandra. Sunt ingrozit din momentul in care se ma gandesc ca trebuie sa zbor undeva. Primul meu zbor a fost Budapesta-New York. Habar nu aveam ce inseamna un zbor cu avionul. Din pacate in momentul in care avionul si-a turat motoarele pentru decolare, in mine s-a instalat frica de avion/zbor, care persista si astazi dupa 10 ani. As fi vrut sa trag semnalul de alarma, ca la tren. Dupa cateva ore de zbor, m-am linistit; dar de frica de zbor n-am scapat nici astazi.

    Am avut 3 ani in care nu am zburat. Apoi am inceput sa zbor din nou. Recent am renuntat la un zbor dupa ce am facut check-in; apoi am zburat din nou. Acum vreau sa zbor in America de Sud, si sunt aproape ingrozit. E o senzatie horror !!!

    Cu toate astea, anul acesta, 2016, am reusit (cu frica in spate) sa fac 11 zboruri, dintre care cel mai lung de 5 ore si ceva. Am noroc ca e cineva langa mine care ma incurajeaza mereu 😀

    Zburatul constant ajuta.
    Fiecare zbor reusit imi da o senzatie extraordinara de reusita 🙂

    Cititi despre frica, studiati, fortati-va, fight, ajuta :). E frica goala, nimic real !

    @Alexandra, da-mi un mail sa vorbim mai multe pe tema asta. avokdo23@yahoo.com

    Succes tuturora !

  13. […] şi “Cum să-ţi învingi frica de avion”, un articol extrem de util pe care l-am scris pentru alţii, că pe mine nu m-a ajutat deloc. […]

Lasă un comentariu