. Oana Deac. Eat. Paint. Love. Trei ani în Bali și un vis împlinit.)
Răsfoind un ziar pentru expați am găsit un anunț: căutăm manager pentru un studio de yoga nou deschis. Dream job în Bali, nu? Am trimis aplicația, am fost la interviu și am semnat contractul. Asta s-a întâmplat în trei zile după ce luasem decizia de a rămâne. Am zis că e un semn divin, că trebuie să rămân aici. Planetele se aliniaseră cum nu se poate mai bine.
Am anunțat pe toată lumea din Europa că mai stau și am început să lucrez. Intens proiectul, intens proprietarul. Și totul a fost OK o vreme, până m-am izbit de yoga meets business. Practic mă întorsesem la același concept pe care credeam că-l lăsasem în corporație. Și, din nou, aveam atât de mult de lucru încât nu-mi mai rămânea timp să fac ce-mi place. Nu mai pictam deloc. La birou de dimineața până seara…ca-n vremurile “bune”.
Mi-am dat demisia după 7 luni ca să mă concentrez din nou la ceea ce iubeam să fac. Am decis să trăiesc din economii și să mă apuc serios de pictură. Am lucrat în câteva studiouri cu profesori locali. Cu unul dintre ei, Wayan Karja, lucrez și acum. Pictam și cu ei și singură, acasă.
Energia mea se schimba fundamental atunci când lucram cu mâinile. Asta îmi dorisem să fac dintotdeauna. Am început să explorez posibilitatea de a face bijuterii cu mânuțele mele și să le vând. Dar îmi aduceau prea puțini bani ca să pot trăi. Eram fericită, dar nesigură de ziua de mâine.
Și când am văzut că mă apropii de fundul sacului am început din nou să-mi caut de muncă. Am lucrat pe câteva proiecte, tot pe partea de business, și asta mi-a acoperit cât de cât cheltuielile. Bali îmi oferea șansa de a evolua ca artist. Trebuia să rămân aici.
Nu mi-a fost ușor în perioada respectivă dar, deși număram bănuții, făceam ce voiam, îmi organizam ziua după cum îmi simțeam energia. Pictam, hoinăream, lucram, aveam libertatea pe care nu o avusesem niciodată. Go with the flow, așa eram, și lucrul ăsta, pe care unii îl cataloghează drept aiureală New Age, îți dă o putere imensă. În momentul în care pui energie în ceea ce faci și nu te mai îngrijorezi de bani, magic can happen.
Still in love with Bali.
La începutul lui 2014 mi-am scris rezoluțiile. Una dintre ele a fost să am o expoziție în toamnă. Anul nu a început grozav. Am avut din nou un moment de interiorizare, m-am retras din viața socială, dar cu intenția de a-mi aduna forțele și a mă concentram pe expoziție. Pictam din nou aproape zilnic.
Bijuteriile au început să aibă succes. M-a atras ideea de a face ceva frumos din lucruri pe care oamenii le aruncă. Am început să colectez resturi de materiale de la croitorii locali și să le combin cu mărgele de sticlă reciclată.
Apoi a venit Andreea. A fost minunat să am libertatea de a petrece cât timp voiam cu ea, să ne cunoaștem, să vorbim. Și ea avea gândul de a pleca dintr-o societate în care se simțea încorsetată, fără oportunități creative. Am realizat că viața mea este minunată așa cum este și că nu aș schimba nimic la ea. Bali mă lăsase să mă desfac ca o floare, îmi dăduse apa și soarele de care aveam nevoie. Pot să spun că aici am simțit că devin cu adevărat femeie, că aici mi-am găsit echilibrul și încrederea de a fi eu însămi.
Crede-mă, Bali e magic. E o insulă cu o energie aparte, un loc unde binele și răul merg mână în mână, iar localnicii acceptă asta ca parte din viața lor, ca drum către echilibru. Am început să accept și eu acest contrast, fără să mă mai supăr, fără să mai cataloghez experiențele în bune și rele. Le accept în viață așa cum vin. Atâta timp cât rămân autentică și vorbesc sau acționez din suflet, restul vine de la sine. Chiar cred asta. Voiam să stau 6 luni aici, uite că s-au împlinit 3 ani și iau fiecare zi așa cum vine, fără să planific prea mult. Cât timp mă voi simți bine voi rămâne în Bali. I’m still in love with Bali.
Purificarea.
Așa, rămăsesem la expoziție. Un prieten mă sfătuise să mă disciplinez, să-mi impun o rutină, să lucrez în fiecare zi. Deși eu sunt anti-rutină i-am ascultat sfatul. Pictam, pictam și iar pictam. Ieșeam puțin spre deloc. Trecusem și prin niște încurcături sentimentale, o iubire fantomă care mă urmărise mai bine de un an și care nu-mi mai ieșea din cap.
În Bali, dacă cineva are nevoie de curățare, de resetare, se duce la un vindecător local sau la un templu de apă. Apa e sfântă pentru balinezi, mai ales cea din râurile sacre care se întâlnesc în anumite puncte de energie intensă de pe insulă. Am fost și eu de câteva ori la astfel de temple. Poți să-ți conduci singur ritualul.
Dar de data asta am simțit că e nevoie de mai mult, de o curățare mai profundă. De felul meu nu merg la healers decât dacă mă doare spatele. Dar, prin niște prieteni, am aflat de o tânără preoteasă renumită în zonă pentru că este una dintre cele doar două femei care conduc astfel de ritualuri în Bali. Știam de ea și, cumva, mi-a revenit în minte exact în perioada aceea, de ușoară tristețe și interiorizare.
Culmea e că a doua zi m-a sunat o prietenă să-mi spună că vrea să se ducă la preoteasa respectivă pentru că nu se simte bine. Nu voiam să vin și eu cu ea? Am zis “ia uite, încă un semn”. Și am mers.
A fost o experiență cum nu am avut niciodată. După 45 de minute de meditație, timp în care ea a incantat continuu rugăciuni, m-a chemat în fața ei și a început să toarne pe mine găleți cu apă rece. Mi-a spus să bat pământul cu picioarele, să mă scutur și să urlu cât pot de tare, să dau totul afară. “Ai multă tristețe și suferință în suflet” mi-a zis. “Nu-ți spun de unde, îți spun doar că trebuie să le dai afară și să le lași în urmă ca să-ți poți continua călătoria în viața asta.”
Comentarii - 28 Comentarii
Lasă un comentariu
Wow!!! Am citit povestea pe nerasuflate. O sa te urmaresc Oana, sper sa evoluezi in continuare spre ceea ce-ti doresti sa evoluezi. Salutari de la o alta Oana, o alta hunedoreanca…
Merci Oana! Oare ne cunoastem?:O)
Am citit primele 3 pagini in cateva minute. Apoi am inceput sa incetinesc, mai aveam doar doua. Este cel mai fain episod din serie. Sau doar preferatul meu.
Mario, multumesc! Putin cu intarziere:O)
O poveste de viata foarte bine scrisa, care inspira. Intr-o perioada in care viata pare sa ma indemne sa fac compromisuri, Oana imi da speranta ca intr-o zi imi voi putea urma visul…
Niciodata nu este prea tarziu:O) Multumesc!
Servus, Oana, as vrea sa te felicit pentru alegerile pe care le faci din inima… In primele pagini ale relatarii tale, ai pomenit de numele Lucian, un pasager care a fost pe cursa de Singapore- Bali acum multi ani in urma si care mi- a dat cartea scrisa chiar de el. Prin ceea ce citesc acum, mi se pare ca lucrurile se leaga. Am fost stewardess la Qatar Airways, acum lucrez pentru Etihad, si nu dupa multe incercari si intalniri cu persoane “initiate” in a- mi face calea cunoasterii Mai usoara, stiu ca Mai devreme sau Mai tarziu ca veni si momentul Bali pentru mine. As vrea daca se poate sa- I transmiti adresa mea de mail lui Lucian, am pierdut contactul lui si nu am apucat sa- I scriu niciodata. E o intentie bazata doar pe apropierea catre oameni pe care acel “avant” si forta te poarta parca pe val spre locuri unde stii ca apartii sau ca ai fost intr- o viata anterioara. Ma bucura mult faptul ca nimic nu e intamplator, iar faptul ca la Ora asta tarzie Iti citesc povestea, in loc sa dorm pentru cursa de maine spre Geneva, e inca un semn ca sunt “voci” care trebuie ascultate! Iti multumesc mult si sper sa ne cunoastem candva! Cu drag, Sorina Stanciu
Sorina draga imi cer scuze pentru raspunsul intarziat…atat de intarziat:O( Din pacate eu nu am mai primit notificari de la acest articol, nu stiu de ce. Mama mi-a mentionat de aceste mesaje acum cand am revenit in tara.
Am vorbit cu Lulu si i-am spus de tine, am directionat articolul spre el. Il poti gasi si pe FB cu numele de Lucian Cremeneanu.
Daca ajungi prin Bali, te astept la o cafea. Ma poti gasi pe FB cu Oanameans.
Numai bine!
Oana
Hey! Ce poveste de viata interesanta. Mi-a placut mult ce am citit Oana. Partea cu luat viata in maini, punct si de la capat. Astea sunt adevaratele modele de urmat: cand nu iti place ceva – schimba, arata timp cat sta in puterea ta si e vorba de viata ta. Iti urez mult succes in continuare.
Laura, iti multumesc si scuze pentru reactia intarziata. Daca ne complacem in viata intr-o situatia si doar ne plangem de ea, nu rezolvam nimic, nu?:O)
ciao
Fascinanta povestea, de aproape 12 ani calatoresc, am fost in 53 de tari pana acum, inclusiv Bali. Si eu incerc uneori sa-mi gasesc propriul drum, dar mai am pana acolo. Asia e fascinanta, Bali e un mic paradis, foarte diferit de europa. Sper sa reuseti in tot ceea ce iti propui.
Mihai iti multumesc! Clatoriile sunt cele mai bune modalitati de a ne deschide mintile si orizonturile. Tot inainte:O)
I love Bali!
Am citit tot! Plang in hohote cu zambetul larg pe fata! Felicitari suflet fericit!
Andra, ma bucur nespus ca ti-a placut si sper te-a inspirat povestea mea. Plansul si rasul sunt doua modalitati extraordinare de deblocare si curatare a sufletului….mai ales combinate:O) Te imbratisez si scuze de reactia intarziata
Wow si din partea mea. O poveste fantastica si care continua. Un exemplu, nici nu stiu daca sa spun daca de urmat sau de evitat. Bineinteles, fiecare capitol are intelesurile lui. Faina experienta.
Mihai, tot ce evitam in viata este datorita fricii, care are si ea foarte multe variante si intelesuri. Cand ne facem prieteni cu propria frica suntem liberi. Asta inseamna la mine libertate…..nu sunt inca colo 100%, dar cu siguranta pe drumul cel bun… 89%:O)
Ma bucur ca ti-a placut povestea mea si iti multumesc ca ai citit-o. ciao:O)
Bună Oana,
Povestea ta mi-a bucurat sufletul! E minunat ca te-ai descoperit pe Tine Însăți, iar tu ești un suflet frumos!
Cu drag, Gabriela
…o altă hunedoreancă 😉
Gabriela, multumesc pentru mesaj si vorbele frumoase!
Pai in judetul Hunedoara, pai in judetul Hunedoara….nu stiu daca stii cantecul:O)
ciao
Interesant dar cand vine varsta a treia de unde vin banutii? E frumos sa traiesti momentul dar in problemele de viata uneori e nevoie si de ratiune mai multa, de a gandi si in perspectiva.
Multumesc pentru mesaj Gigi!
Desigur, perspectiva este importanta, insa a trai in prezent concentrandu-ne doar asupra aspectelor materiale si ale viitorului nu prea are mult sens, parerea mea, pentru ca pierdem tot ce este important si frumos in viata in prezent. Orice clipa ne poate schimba cursul vietii.
Eu sunt pozitiva si convinsa ca daca ma concentrez mai mult pe ceea ce imi place si persist in asta, chiar daca banii nu vin acum multi, cu timpul o sa vina si banii se vor aduna pentru batraneti si vor fi mai dulci, decat cei adunati doar in ideea de a-i avea la batraneti, dupa ani si ani de munca de 10 ore pe zi si nimic altceva.
Sper sa reusesc chiar si la 80 de ani sa fiu implicata in proiecte artistice care sa imi asigure un trai decent si sunt convinsa ca asa o sa fie:O)
Toate cele bune!
Foarte frumoasa povestea. Am citit, am admirat, am rezonat. Si mi-ar placea la nebunie sa pictam impreuna intr-o zi insorita 🙂 Toate bune! Cu drag, Monica (din Deva, ca sa vezi, ce mica e lumea)
Monica, multumesc mult! Da si eu sper sa putem picta impreuna intr-o zi:O)
Eu am avut o prietena foarte buna la scoala de arte in Deva. Am corespondat cu ea ani de zile, Anca era numele ei, ne-am cunoscut intr-o tabara la Navodari unde de fapt profesorul ei mi-a sugerat sa merg la arte….de atunci mi-a intrta in cap pictura:O)
Nu mai stiu de ea nimci si nici cum as putea-o regasi, dar mi-ar face mare placere sa stiu de ea….nu imi amintesc din pacat enumele de familie
Probabil ca au trecut peste 25 de ani de cand nu te-am mai vazut, dar
povestea ta m-a incantat si ma bucur pentru tine. Daca vei reveni in Romania
poate vei trece si pe la noi. Iti dorim sa a-i parte de viata pe care ti-o doresti.
Unchiu Nelu ma bucur asa de mult ca ne-am revazut zilele trecute din intamplare. Ce mica este lumea!
Nu cred ca mai ajungem pana la urma la Lugoj ca e masina in service:O(
Va imbratisez pe toti cu drag si sper sa ne revedem data viitoare cand sunt in tara! Saluari lui Sergiu si Virgil si tusa Ruja. va pup
Asa sa fie. Sper sa ne vedem data viitoare. CU bine
Nelu
superb. ma pregatesc sa vin in bali si parca timpul se dilata si nu mai vine ziua aceea in care sa incep sa fac bagajul. ma reintorc in ubud 🙂 ce poate fi mai frumos!?!
O POVESTE MINUNATĂ.FELICITĂRI OANA!SPER DIN SUFLET SĂ AI SUCCES ŞI SĂ REUŞEŞTI ÎN TOT CEEA CE ÎNTREPRINZI.PUPICI DIN HUNEDOARA.
[…] Mai multe despre aventura Oanei poti citi aici […]