Duşi de-acasă (Ep. 2): Daria Kaigorodova, Mama Rusia

Naşterea

Ce-ai făcut după plecare?

Am închiriat o căsuţă la marginea unui lac, departe de oraş. Am alergat în fiecare zi prin pădure, am înotat ore întregi, m-am odihnit mult. Totul pentru Salomeea. Perioada sarcinii este esenţială pentru sănătatea copilului. Dacă vrei să faci ceva bun pentru prunc, fă cât e la tine în burtică.

Cu Vladimir te mai vedeai?

N-am vrut să mai vorbesc cu el. Câteva luni nu ne-am văzut, nu ne-am sunat. Apoi, într-o dimineaţă, am simţit că ar trebui să fie lângă mine. L-am chemat de la Sankt Petersburg şi am petrecut câteva zile împreună, până într-o seară, când mi-a venit sorocul. Săracul. A alergat tot satul să găsească o maşină care să ne ducă în oraş. Voiam să nasc acasă.

Vrei să spui „la spital”

Doamne-fereşte, cum să nasc la spital? Spitalul e pentru boli, nu pentru dat viaţă. Spitalul e un loc rece şi străin, care traumatizează femeia în loc s-o ajute. Or, eu aveam nevoie de căldură şi de apropierea familiei ca s-o nasc pe Salomeea. Doar acasă poţi să naşti întru iubire. Am ajuns cu chiu cu vai la Sankt Petersburg, am umplut cada şi am născut-o pe Salomeea în apă, cu mama ţinându-mă de o mână, Vladi de cealaltă şi moaşa între ei.

Thailanda

După naştere ai venit în Thailanda?

Nu direct. Am dus-o pe Salomeea la biserică, am împărtăşit-o şi am plecat  la bunica mea, în Siberia. E foarte frumos acolo. Pădure, aer curat. Abia după o lună şi jumătate m-am hotărât să vin în Thailanda.

Cum ţi-a venit ideea?

Multe rusoaice vin aici. În lunile de iarnă, iau copiii şi pleacă în Thailanda, la cald şi soare. Soţii rămân să muncească. Am vorbit cu câteva fete care fuseseră deja în Koh Phangan şi m-am lămurit că e locul perfect pentru mine şi Salomeea.

Chiar e?

Da. Avem marea aproape, mergem în fiecare zi să ne bălăcim. Salomeei îi place foarte mult să înoate. Mâncarea e bună şi sănătoasă. Găsesc tot ce-mi trebuie pentru asta mică. Localnicii sunt drăguţi, te ajută când te văd femeie singură cu un copil.

De unde ai avut bani?

La naştere am primit o indemnizaţie de 600 de euro, din care mi-am cumpărat biletul de avion. Mi-a mai dat mama 3000 de dolari pentru trei luni.

Îţi lipseşte ceva?

Prietenii. Cu ruşii de aici nu prea m-am împrietenit. Avem discuţii amicale, dar atât. Moscoviţii sunt altfel decât noi, cei din S.P.

Cu Vladimir mai ţii legătura?

I-am dat două SMS­-uri de când am venit. Mi s-au întors. Cred că şi-a schimbat numărul de telefon. N-am primit niciun semn de la el. Dacă o vrea să ştie de mine şi de Salomeea, n-are decât să citească interviul ăsta.

Salomeea

Asta mică e senzaţională. Plesneşte de sănătate şi nu plânge niciodată. Ce-i faci?

Salomeea e sănătoasă şi cuminte pentru că a fost născută acasă, în dragoste şi pentru că a fost cu mine din prima secundă. Dacă o năşteam la spital, mi-o aduceau s-o văd cinci minute, dar aşa a stat cu mine în fiecare clipă a vieţii ei. Eu mă ghidez după ideea de grijă naturală. N-o îmbrac. Îi pun pamperşi doar noaptea. Nu i-am luat pătuţ, doarme cu mine. Nici cărucior nu i-am luat. O car în ham. În primul an de viaţă, copilul trebuie să stea cât mai aproape de mamă. Şi uite-o ce liniştită e.

Ai avut probleme cu ea? Întreb asta pentru că multe mămici se sperie la gândul de a creşte un copil într-o zonă tropicală.

Are câteva ciupituri de furnici, că merge de-a buşilea în jurul casei, dar n-a avut nicio altă problemă. Şi ştii ceva? Nu i-am făcut niciun vaccin şi nu i-am dat niciun supliment alimentar, vitamine sau alte de-astea. O alăptez şi atât.

Daria, totuşi, eşti medic, cum poţi să gândeşti aşa?

Tocmai pentru că sunt medic şi ştiu ce înseamnă medicina din ziua de azi. Înstrăinarea mamei de copil, copilul folosit ca obiect de studii şi teste, o întreagă industrie de îndopat bebeluşii cu substanţe care le fac mai mult rău.

Medicina modernă se concentrează prea mult pe trup. Pacienţii sunt trataţi ca nişte maşini. Ţi s-a stricat o piesă, o înlocuim. Dar boala trupului pleacă de la un neajuns al sufletului. Cu un suflet bolnav şi trist, poţi lua oricâte medicamente, n-ai să te vindeci niciodată.

Ce-o să faci la sfârşitul celor trei luni?

Ultima lună o s-o petrec la Chiang Mai, în Nordul Thailandei. Vreau să iau cursuri de masaj medical thailandez. Pe urmă o să mă întorc acasă şi o să-mi închei specializarea de obstetrician. Dacă totul merge bine, în câţiva ani îmi deschid un cabinet ca să le ofer viitoarelor mame o alternativă, o cale mai bună.

Şi Vladimir? O să te împaci cu el?

Cine ştie? Poate că da. Îl mai aştept să crească.