Eu și yoga. Realitatea, așa cum este.

Aniversăm curând patru ani de când ne-am cunoscut. A fost și este o relație dificilă, însă nu am renunțat niciodată să lucrez la îmbunătățirea ei, indiferent ce piedici mi s-au arătat. Cu suișuri și coborâșuri, perioade de dragoste intensă și despărțiri dureroase, iată cum a decurs relația mea cu yoga și ce am învățat până în prezent.

Flirtul.

Locuiam pe Koh Phangan, o insulă pe care, așa cum bine zice Brăduț, bărbații se apucă de cântat și femeile de yoga. Auzeam povești care mai de care mai frumoase de la oameni care practicaseră în trecut – câtă rezistență și flexibilitate, câtă lipsă de durere, câtă bucurie și optimism le adusese yoga. Suna minunat și eu aveam nevoie de o formă de mișcare pe insula mult prea călduroasă pentru a mă lăsa să alerg și adesea atât de secetoasă că nici apă la mal nu-mi dădea ca să înot.

Am ales primul studio ieșit în cale, fără să știu nimic despre stiluri de yoga, cât de important e să găsești un profesor iscusit. Mi-a plăcut că orele, care începeau convenabil de la 10 dimineața, se țineau pe o platformă de lemn cu o vedere măreață asupra Golfului Siamului.

Profesoara era mai tânără ca mine și începuse să studieze yoga de foarte puțin timp. Odată ce am cunoscut-o am reluat șirul poveștilor incredibile – înainte de yoga practicase sporturi extreme și avusese mari probleme cu mușchii de la picioare și un șold o durea atât de tare că renunțase să mai spere la un mers normal. Cunoscuse un profesor indian la Londra și plecase după el în India, unde petrecuse șapte luni studiind și practicând yoga. Era într-o formă fizică de invidiat, deschisă, veselă, viața era frumoasă și infinită pentru ea. Eu, femeie serioasă, venită dintr-o societate și mai serioasă, învățată cu responsabilități și comportamente conforme simțeam o admirație maximă pentru puștoaica în cauză.

Am apucat să fac cu ea șase sesiuni, dintre care la cinci am fost numai noi două. Eram în al nouălea cer, fără niciun motiv special la început. Momentul de WOW a venit după a patra ședință – am mers direct la plajă după sesiune și am înotat. Cine mă cunoaște cât de cât știe că mi-e frică de apă, am învățat singură și foarte târziu să mă țin la suprafață, că mă bălăcesc puțin și îmi dau duhul. Cel puțin asta se întâmpla înainte de yoga. În ziua aceea a fost diferit – am înotat un kilometru (estimarea unui prieten, nu mă laud singură) fără să obosesc, fără să respir greu, fără să îmi fie frică.

Din păcate peste Koh Phangan s-a abătut urgia și s-au suspendat orele de yoga. După ce a trecut urgia am rămas fără mijloc de locomoție – Brăduț plecase în Thailander 2 – și nu aveam cum ajunge la studio. Iar nu după mult timp mi-am luat la revedere de la insulă și am luat calea Chiang Mai-ului.

Îndrăgosteala și fluturii din stomac

Dacă vrei să practici yoga în Thailanda, Chiang Mai este unul dintre locurile cele mai bune (alături de Phangan) – sunt studiouri la fiecare colț de stradă, profesorii sunt expați experimentați cu certificate peste certificate, se organizează tot felul de workshop-uri, se predau toate stilurile posibile ca să poți să îți alegi.

Eu am ales să merg pe mâna prietenilor – se strângeau toți sâmbătă seara la Neil și Gaelen acasă pentru o sesiune informală, remunerată numai pe bază de donații. A fost magic, mi-aș fi dorit ca fiecare zi să fie sâmbătă sau Neil să se transforme în fratele meu mai mare și să fie obligat să facă lecții de yoga cu mine. Toți ceilalți membrii ai grupului era mai experimentați ca mine, niciunul mai entuziasmat. Neil avea un stil foarte calm de predare, ne povestea despre filosofia yoga – prima oară când miroseam și eu că e ceva mai mult decât asane și bine fizic – și sesiunile construite de el erau suficient de ușoare încât să ne facă pe toți să credem că suntem buni. Neil preda și la un studio din oraș, l-am urmat acolo pentru o vreme. Nu-mi plăcea deloc locația dar treceam peste asta în fiecare marți și joi și mă prezentam la clasă.

O relație de lungă durată.

Văzând ce grup de entuziaști îi înconjoară, cei doi s-au gândit să ofere o a doua sesiune săptămânală, de data asta susținută de Gaelen. M-a dat pe spate. Mi-am dat seama că nu știu nimic și nu pot nimic, că sunt înțepenită în continuare ca un băț, că drumul o să fie lung și pe alocuri dureros. Gaelen construia clasele ca pentru intermediari-avansați, aș fi putut să zic ușor ”nu, mulțumesc” și să continui numai cu Neil. Doar că îmi plăcea, simțeam cum la fiecare lecție mă deschid mai mult, îmi e mai ușor, mă urc pe val și nu mai vreau să mai cobor.

Doi ani cât am locuit în Chiang Mai relația a fluctuat după bunul meu plac. Uneori eu și yoga nu ne întâlneam cu lunile, apoi, ca să recuperăm, ne combinam la două-trei-patru sesiuni pe săptămână. Neil și Gaelen s-au despărțit. Nu am putut alege între ei, așa că am continuat cu Neil la studio și cu Gaelen la sesiunile private de la ea de acasă. Din grupul inițial am rămas singura care mai făcea yoga cu oricare dintre cei doi – unii s-au mutat , alții s-au lăsat absorbiți de muncă sau de familie, câțiva au considerat că efortul e prea mare. Ajunsesem să am sesiuni private cu Gaelen, să mi se pară toate lecțiile ei decente ca dificultate. Am trăit să aud din gura ei ”perfect, you’re doing great!”  și ”you are far from being a beginner, Elena”.

Odată cu plecare din Chiang Mai lucrurile au degenerat o vreme. Am avut un accident la un picior, am purtat ghips, am mers în România o lună, m-am întors și deloc nu mi-am găsit energia necesară reluării practicii. Am citit mai mult, ce-i drept, despre filosofie, despre cum construiești o clasă bună și eficientă de yoga. Dar nu m-am înghesuit să practic până când Gaelen nu a venit în vizită la ocean acum două săptămâni și mi-a redat energia, mi-a adus aminte de ce iubesc yoga și cât de bine îmi face fizic și psihic.

De atunci mă trezesc în fiecare dimineață la 7 și la 7.30, cel târziu, îmi încep lecția, de una singură, pe malul mării. Nu îmi e teamă că fac ceva greșit, mă adâncesc și mă recunosc de fiecare dată la fel și diferită. Îmi e bine cu yoga și vreau să o păstrez alături de mine.

Cu ce m-a ajutat dragostea asta?

Departe de mine gândul de a-ți înșira o listă interminabilă de beneficii pe care yoga în general și diverse asane, în special, le aduc corpului, minții și sufletului. Resursele pe acest subiect abundă înternetul. Tot ce îți spun mai jos este strict experiență personală.

• Mi-a fost mai ușor să mă las de fumat – nu am avut nicio stare de rău și nicio poftă în toate cele zece luni care au trecut de la ultima țigară. Multe asane ajută la detoxifierea organismului și pe seama acestui fapt pun și eu întâmplarea fericită.

• Corpul meu este mult mai puternic. Brăduț se miră de fiecare dată de forța pe care o am – m-a văzut la lucru, mutând obiecte grele sau împingând Unirea.

• În perioadele în care fac yoga regulat sunt mult mai rezistentă la efort. Dovadă că alerg mai mult și cu mai multă lejeritate – nu îmi crapă inima, splina sau plămânii după primul kilometru jumătate.

• Am o digestie mult mai bună. Lăsatul de fumat a avut acest unic efect negativ – tranzitul intestinal greoi. Nu mă înțelege greșit, nu spun că e bine să fumezi ca să ai o digestie bună. Spun că organismul vrea să scape cât mai rapid și des toxinele inhalate în timpul fumatului și rezultatul vizibil al acestui proces este eliminarea mult mai facilă a tuturor surplusurilor ce ne tranzitează stomacul.

• Am multă, multă energie dacă practic dimineața devreme. Dorm mai bine dacă fac yoga seara. Bine, am grijă să aleg pozițiile potrivite pentru fiecare situație. Cert e că se poate să le ai pe amândouă.

Învățături

Nu mă dau profesoară, nu am nicio pretenție că știu. E posibil, însă, ca ce am învățat eu până acum să te ajute și pe tine în practica de acum sau din viitor.

• Nu forța nimic. Ajută-te întotdeauna numai și numai de respirație pentru a te așeza mai bine într-o asana.

• Fii prezent, concentrează-te pe ce faci acum, nu pe ce va urma în lecție sau pe ce ți s-a întâmplat mai devreme la birou.

• Uită de obiective. Yoga este uniune. Yoga îți arată realitatea așa cum este. Ambiții precum ”vreau să pot sta în cap cât mai repede” nu își au locul în această practică.

• Se spune că yoga e cea mai bună metodă de a-ți îmbunătăți conștiința fizică. Ascultă-ți corpul ca și cum l-ai asculta pe Isus propovăduind. El este cel mai bun indicator pentru starea de bine, dar și pentru cea de rău.

• Să nu-ți fie teamă că ai putea să te rănești. Dacă ții cont că yoga nu e sport, că nu să demostrezi nimic nimănui, dacă ești atent la propriul corp vei face lucrurile bine și în siguranță.

• Practica cu un profesor îți aduce avantajul unui dialog fără de care la un moment dat nu mai poți înainta. Yoga este vie, cu fiecare asana mai faci un pas și simți nevoia de încă unul. Cărțile, DVD-urile și articolele de pe internet sunt utile, dar experiența unui profesionist care te vede în timpul practicii este de neînlocuit.

• Alege-ți un profesor cu care să te potrivești. Trebuie să simți că ai ce învăța de la el. Măcar pentru o vreme – poți oricând să îl schimbi.

• Pune întrebări, scotocește internetul, verifică mai multe surse pentru aceeași dilemă. Un profesor de încredere aici e de mare ajutor!

• Nu te crampona de faptul că tu de unul singur nu poți construi o clasă de o oră jumătate așa cum fac profesorii de yoga. Fă asanele pe care le știi și pe care și le cere corpul în momentul respectiv, indiferent că sunt 3 sau 30. Dacă vezi că nu poți așa și vrei, totuși, să practici și de unul singur, învață Salutul Soarelui (engl. Sun Salutation, sanskrită Surya Namaskara) și repetă-l de câte ori ai nevoie.

• Nu uita că totul este greu până devine ușor. Practică pentru a-ți adânci practica.

Om Shanti!