Tedoo cu Brad Florescu

De la birou și costum la salopetă și sanie trasă de husky

Excursiile cu sănii se organizează în Laponia din noiembrie până în aprilie. La jumatatea lui noiembrie începe noaptea polară, cu temperaturi de -20°C, zăpadă cât vezi cu ochii și maxim 6 ore pe zi în care nu ai nevoie de lanternă sau torță ca să-ți vezi de treburi. După prima săptămână din februarie și până la mijlocul lui martie poți vedea în fiecare seară Aurora Boreală.

Transpir, abia mă mișc, totul în jur e înghețat și alb, scot aburi pe gură mai ceva ca o locomotivă. Acum serios vorbind, Ramona, nu găseai și tu un cadou mai chic de ziua ta?

Ramona împlinea 28 de ani și își făcuse cadou  o expediție cu sania trasă de husky. Era pe wishlist-ul ei de mult timp și acum că ajunsese în țările nordice, se hotărâse să o comită.

Nu-și imaginase că o să conducă chiar ea sania, se vedea mai degrabă tolănită comod, învelită în pături, în timp ce un ghid o purta printre troiene și-i spunea povești cu reni și Moș Crăciun.
N-a fost să fie! Ghidul a invitat-o într-o căsuță tip Christmassy (așa le numesc turiștii) ca să-și îmbrace echipamentul de protecție. Peste puloverele și pantalonii aduși de acasă, a mai tras pe ea o salopetă izolantă, mănuși și căciulă. Nu mai avea nicio grijă cu frigul de-afară, doar că arăta și se simțea ca un astronaut în costumul lui rigid; orice pas însemna un efort uriaș și un val nou de transpirație.

După echipare, a fost condusă la țarcuri, unde i se spusese că trebuie să formeze echipele. Își închipuia ceva gen jocurile din team building, cu tragere la sorți a membrilor. Nici gând! Trebuia să se ocupe personal de întregul proces de legare la sanie a câinilor, asta însemnând că pe unii a trebuit să-i trezească din somn și pe toți să-i plimbe din cușcă până la sanie unde i-a înhămat și legat.

Grupul cu care pleca în excursie era condus de Mikael, un bărbat mic de statură, foarte compact și deloc vorbăreț. A reușit să afle despre el că era din Leipzig, că lucrase ca art director și că într-o zi se hotărâse că vrea să vadă cum e când faci altceva decât reclame. Așa că venise aici, în Valea Pasvik, valea urșilor bruni, învățase ce era de învățat și acum avea ferma lui și organiza expediții cu sănii.

Ferma deținea peste 60 de câini de lucru. Fiecare cu personalitate unică dată de natură și nume propriu dat de stăpâni. Primii cu care a făcut Ramona cunoștință au fost doi Ciobănești de Pirinei, Benjamin și Theodor. Ei nu trăgeau la sanie, erau un fel de gărzi de corp, angajați să păzească restul grupului de urșii bruni.

Husky este denumirea generică dată raselor de câini de sanie. Numele este la origine o stâlcire a termenului “eskie” folosit atât pentru oameni, binecunoscuții eschimoși, cât și pentru câinii lor de lucru. Încadrați la grupa de câini primitivi, siberienii au extrem de multă personalitate. Sunt independenți, știu să supraviețuiască singuri și asta se traduce în comportament prin încăpățânare. Nu ascultă de stăpân decât după ce s-au convins că acesta știe foarte clar ce și cum să ceară. Odată dresați și stabilită relația în grup și cu cel ce-i coordonează, sunt niște animale extrem de muncitoare și loiale.

–    Nu cred că pot să fac asta.
–    Așa ziceți toți la început și apoi cu greu vă mai putem da jos de pe sanie. Oricum excursia e plătită, nu ai de ales.
–    Crezi că o să asculte de mine?
–    Sigur. Ţine minte: orice s-ar întâmpla nu da drumul saniei! Şi ai grijă să fii calmă și puternică, câinii îți imită starea de spirit.

Trei sănii pregătite pentru ghid, însoțitoarea lui și invitata de onoare, Ramona. Câte un picior pe fiecare șină, mâinile înfipte bine în ghidon și inima tremurând de emoție. Câinii înhămați lătrau asurzitor, câțiva dintre colegii rămași în țarcuri îi acompaniau. S-au potolit imediat ce au pornit la drum. Lătrau de nerăbdare și poate pentru a se încălzi un pic înainte de efortul ce urma.

Au parcurs 35 de kilometri în mai mult de două ore. Timp în care Ramona nu s-a dat jos de pe sanie și nici nu-și mai dorea să facă asta. Totul în jur era alb pur, din cer cădeau fulgi mari ca penele de găină, câinii își intraseră în ritm și nu se auzea niciun alt zgomot înafară de scârțâitul șinelor pe zăpadă. Asta da ocazie de meditație.

O astfel de excursie este o ocazie extraordinară să-ți testezi limitele, să îți verifici puterea de concentrare și control. E liniște adâncă, îți auzi gândurile, nu ai unde să mai fugi, trebuie să stai cu tine, ceea ce poate fi liniștitor sau tulburător,
ne spune Ramona.

1 2 Vezi galerie imaginiIntră în galeria de imagini a articolului

Comentarii - Un Comentariu

  1. ramona says:

    fata asta e foarte tare!

Lasă un comentariu