Full Moon Party vs. Loy Khratong. Demoni și îngeri.

Dacă vii in Koh Pha Ngan și nu te duci la Full Moon Party e ca și cum ai merge în Ibiza ca să dai la pește.

Prima oară când am vizitat insula, în 2005, am evitat voit infamul eveniment. Dar pe vremea aceea nu aveam tedoo.ro și mă duceam doar unde voiam eu, fără să mă gândesc la alții. În noiembrie mi-am învins prejudecățile și am tocmit un taximetrist să mă ducă din Chaloklum tocmai în celălalt capăt al insulei unde se întâmplă lună de lună demența. 300 de Baht.

Full Moon Party e listată permanent printre cele mai tari petreceri ale Planetei. În lunile slabe, adună 3.000 de oameni. În lunile de vârf, nu mai puțin de 30.000 de personaje își împart scena de nisip de la Haad Rin. Nu dansează toți la aceeași masă, ca să zic așa. Sunt 8 petreceri simultane, fiecare cu muzica sa, cu DJ-ul său, cu scena și cu efectele sale de lumină. De jur împrejur, tonete cu băutură.

Speaking of which, iată și prima observație: dacă la noi, la Mamaia, la Vamă sau la Costinești, stai la coadă minute în șir ca să-ți iei o bere, la Full Moon Party berile stau la coadă după tine. O secundă să ridici privirea însetată și sute de mâini se întind spre tine oferindu-ți sucuri, beri, cocktailuri sau “buckets of joy”. Vânzătorii sunt tineri, simpatici și ar putea face o carieră frumoasă în publicitate. Fiecare tonetă are un mesaj propriu, incisiv și adeseori ușor vulgar, perfect adaptat stării euforice a potențialilor clienți. Nu dau exemple aici, le vedeți în poze.

Un “bucket of joy” e băutura consacrată în Koh Pha Ngan, care a migrat între timp pe toate insulele unde vin turiști tineri. Metoda de preparare: se ia o găletușă de plastic, se umple cu gheață, se toarnă o sticluță de whisky local, se completează cu Cola sau Sprite și se garnisește cu 8-10 paie, ca să se bea la grămadă. E un social lubricant, cum ar zice oamenii din marketing. Că altfel stai de vorbă cu o fată după ce-ați sorbit din aceeași găletușă! Schimbul de fluide a fost deja inițiat.

Nu știu cum să vă descriu atmosfera de la FMP…cam ca la Costinești, dar de 100 de ori mai mișto. Tineri din toată lumea, dezmăț relaxat, fără bătăi și luat de gagici. Toată lumea arată foarte bine, ca la un concurs de miss și mister. Iar cei care nu arată bine sunt suficient de simpatici cât să atragă priviri favorabile. La 35 de ani ai mei, aș fi putut să le fiu tată câtorva de pe-acolo, lucru care m-a ajutat să le privesc destrăbălarea cu o înțeleaptă indulgență. Am fost și eu ca voi, taică.

După miezul nopții, efectul găletușelor a început să se simtă. Pe la marginea plajei, unii adormiseră, alții vomitau. Cei care încă mai aveau discernământ se prelingeau clătinându-se către camerele lor de 5 euro pe noapte. Dar cei mai mulți au rămas să alimenteze petrecerea. La ora 2, când am plecat eu, profesioniștii party-urilor dădeau ce-aveau mai bun din ei. La FMP ori bei, ori te simți bine.  Greu să le faci pe-amândouă.

Asta a fost povestea despre demoni. Acum să trecem la îngeri.

Nu cred să existe pe lume două manifestari mai contrastante la o distanță atât de mică. Doar 5 kilometri spre nord de Haad Rin avea loc, în același timp, un alt eveniment: festivalul Loy Krathong.

Loy Krathong (în traducere “lansarea la apă a coșului plutitor”) e o sărbătoare tipic thailandeză, care are loc în fiecare an la Luna Plină din noiembrie. Localnicii confecționează coșuri din frunze de banan, le ornează cu flori și lumânări, pun în ele o unghie sau un fir de păr și le lansează pe apele mărilor, lacurilor sau râurilor. Odată cu coșurile – cred thailandezii – se duc pe apă și păcatele.

Când am ajuns la Ban Tai, 2-3.000 de localnici sărbătoreau în liniște. Unii își trimiseseră deja păcatele la plimbare și savurau un orez cu ceva. Alții stăteau îngenunchiați pe malul mării, rugându-se înainte de a împinge plini de speranță krathong-ul spre locul unde păcatele sunt iertate. Copii, femei, bătrâni, familii întregi. Foarte puțini turiști, cât să-i numeri pe degetele de la o mână. Pe o scenă, câteva fetițe îmbrăcate ca niște regine îi bucurau pe cei mari cu un dans tradițional grațios. Ce diferență. La Loy Krathong, oamenii vin să scape de păcate. La Full Moon Party – vin să le acumuleze. Şi asta pe aceeași insulă, pe două plaje așezate una lângă cealaltă. Undeva în larg, nu departe, trebuie să fi existat un punct de triaj care să trimită fiecare păcat la destinația potrivită.

Am cumpărat un krathong, l-am rugat pe Cristi să-mi taie un fir de păr cu briceagul (ciudat, peste câteva zile mi-a venit din senin să-mi tund pletele), am aprins lumânărica și am împins coșul pe apă, printre zecile care deja pluteau. Krathongul s-a îndepărtat ca dus de un râu invizibil. Se spune că păcatele îți sunt iertate dacă lumânarea stă aprinsă până când coșul dispare din raza vizuală. Dar era o noapte senină și o mare imensă și lumânarea a continuat să ardă până când am decis s-o pierd din priviri și să fac niște poze. N-am să știu niciodată dacă am scăpat de păcate sau nu. Încercăm din nou la anul, da?